~Life is a long lesson in humility~

[kyra_kyralyne]

'ello. Am cam intarziat cu next-ul, dar am fost ocupata. As vrea mai multe comentarii, va rog, si mai ales, mai multa critica. Cred ca deja am vorbit cam mult, asa ca o sa postez next-ul.
Bafta la citit si va astept comentariile.

CAPITOLUL X

Roxanne ramasese uimita, dar in acelasi timp ii era si frica. Se temea in primul rand ca va fi concediata, cu toate ca nu-si amintea sa fi gresit ceva; si in al doilea rand, se temea pentru ca nu stia despre ce e vorba si ce anume era acea problema. Isi urma seful incet, cu capul plecat, si se aseza pe unul din fotolii, deoarece picioarele ii tremurau prea rau. Seful ei se aseza la birou si forma un numar de telefon, iar in timp ce astepta ca apelatul sa raspunda, o privea dur, dar si satisfacut, pe tanara.
- Akshara, poti sa vii, te rog, pana la mine? Cred ca am gasit pe cineva care se potriveste perfect cerintelor tale. Da, e la mine in birou. Ok, te astept.
In tot acest timp, Roxanne ascultase nemiscata conversatia sefului ei. Se intreba la ce se referise prin acele cerinte, insa ceea ce o mira si mai mult era faptul ca ii disparuse teama, in locul ei aparand indiferenta. Auzise destul de bine ca persoana de la capatul celalalt al telefonului era o femeie si devenise chiar curioasa sa o cunoasca, mai ales ca o incitase numele acesteia. "Akshara" parea a fi un nume din Egiptul Antic, un nume ce semana destul de mult cu numele reginei vampirilor, Akasha, din cartile renumitei Anne Rice. Gandurile ei au fost intrerupte de vocea barbatului, ce o privea putin uluit. Acesta se asteptase sa-i fie frica, insa constatase ca tanara devenise indiferenta, ba chiar cazuse pe ganduri.
- Roxanne, nu esti curioasa cu cine am vorbit la telefon? Sau de ce am spus Aksharei ca am gasit persoana potrivita cerintelor ei?
- Ba da, dar voi afla o data cu sosirea ei, asa ca nu mai are rost sa intreb, i-a spus roscata privindu-l in ochi. Ar fi dorit sa continue, insa privirea i-a ramas blocata in gol. In fata ochilor ii aparuse din nou pantera. Aceasta s-a apropiat de ea, asezandu-se, parca, la picioarele ei. A privit in sus spre ea si i-a transmis gandurile ei, in care ii spunea sa stea linistita, de data aceasta nu o va mai face nimeni sa sufere pentru ca atata timp cat ele sunt impreuna, nimeni si nimic nu le va rani.
Petrovici strigase la fata de cateva ori si se ridicase in picioare, vrand sa o zguduie putin pentru a o trezi din visare, insa pe usa isi facuse aparitia Akshara, care ii strigase sa nu se apropie de Roxanne. Femeia incercase sa se apropie de fata, dar cand dorise sa o atinga, roscata fusese invaluita intr-o aura de lumina albastra ca azurul, impenetrabila. Barbatul era uimit, in timp ce bruneta se infuriase. A mai facut o incercare de a o atinge pe fata, insa a fost aruncata in perete. Intre timp, tanara a revenit si ea in prezent, si ramasese cu ochii la femeia furioasa ce era ajutata de seful ei sa se ridice.
Parul negru, lung, i se revarsa pe umeri, doua codite groase ii inconjurau fata ale carei trasaturi erau de o feminitate superba. Ochii negri erau conturati cu negru, in timp ce buzele voluptoase erau facute cu un rosu stralucitor. Corpul cu forme delicioase era acoperit de o rochie lunga, gri, iar talia zvelta ii era evidentiata printr-o esarfa neagra, de matase, ce ii era legata la mijloc. Mainile fine ii erau incarcate de bratari masive de aur, iar in picioare purta sandale negre, joase, legate pe glezne.
Roxanne admira frumusetea egipteana a brunetei, privirile ei mangaind pielea catifelata si bronzata a femeii, provocandu-i fiori ascunsi. Bruneta era furioasa, dar in acelasi timp atrasa de roscata. Furioasa din cauza faptului ca nu se putuse conecta cu ea, dar atrasa la randul ei de fata datorita aspectului ei, insa si datorita privirilor aruncate asupra ei.
Tanara se ridica in picioare si merse spre femeie. Ii zambi dulce si ii spuse:
- Eu sunt Roxanne Brizzo, incantata de cunostinta. As vrea sa te invit sa bem o cafea la mine in birou. Stiu ca ai venit special pentru mine ca sa ma cunosti, insa acum ca te-am vazut, vreau sa te cunosc si eu.
Bruneta ramase putin pe ganduri, privi la Petrovici, care insa ridica din umeri, si ii raspunse fetei.
- Cu mare placere.
Roscata deschise usa si o lasa pe Akshara sa o ia inainte, iar ea o urma, privindu-i miscarile fundului, cu un zambet pervers pe buze. In cinci minute, cafeaua era servita, iar cele doua domnisoare erau asezate la birou, fata in fata. Prima care deschise discutia a fost bruneta, dupa ce a baut o gura din cafea.
- Eu sunt Akshara si sunt o veche prietena de-a lui Mihail. Lucrez pentru o anumita agentie, ca sa zic asa, iar el ma ajuta uneori, pentru ca imi este dator.
- Iti este dator pentru ca i-ai dat acel medalion ce le blocheaza accesul celor care vor sa ii citeasca gandurile, nu-i asa? ii raspunse Roxanne, la randul ei , insa printr-o intrebare.
Auzindu-i intrebarea, bruneta aproape ca s-a innecat cu cafeaua si a ramas cu ochii la fata.
- De unde stii?
- Pentru ca atunci cand am vrut sa-i citesc gandurile, am fost blocata si nu am putut sa nu observ stralucirea medalionului din acel moment.
- Ai dreptate. Medalionul pe care il poarta i l-am daruit eu pentru ca stie cam multe despre ceea ce fac eu si nu vreau sa se afle. Sa lasam insa acest subiect deoparte si sa revenim la treburile noastre. Agentia pentru care lucrez eu se ocupa cu recrutarea si antrenarea persoanelor cu abilitati speciale, asa cum esti tu.
- Cu ce pret? Si nu te face ca nu intelegi, pentru ca stim cu totii ca fiecare lucru are un pret.
- Pretul nu este prea mare. Domnul Cesar, seful nostru, se ocupa cu anumite afaceri. El ne cere cateodata sa ii aducem anumite lucruri, daca e nevoie, chiar sa le furam. Uneori ne solicita ca sa ii pedepsim pe dusmanii lui. In schimb, ne pune la dispozitie tot ceea ce ne trebuie si ne da cati bani vrem. Un singur lucru ne cere cu seriozitate, iar daca nu il respectam, suntem pedepsiti la randul nostru. Pentru el, cel mai important este sa ii fim loiali.
- Si daca cineva refuza sa faca parte din agentie?
- Poate ca la inceput va refuza, insa dupa ce va trece prin anumite circumstante, va veni singur la noi. Pentru ca noi nu suntem singura agentie care se ocupa cu asa ceva, insa suntem singurii care nu obligam oamenii sa vina la noi. Ceilalti da. Multi au ajuns sa fie vanati ca sa intre in organizatiile lor si, de multe ori, au gasit scaparea la noi.
- Am inteles. Ce pot sa spun? Inca nu pot sa ma pronunt, pentru ca desi suna foarte tentant propunerea ta, nu ma pot arunca cu capul inainte. In plus, de abia mi-am inceput viata aici si imi va fi greu sa o iau iarasi de la capat. Insa promit ca ma voi gandi si te voi anunta atunci cand voi hotara ceva.
- Multumesc. Aici ai numarul de telefon. Ma contactezi cand te hotarasti.
Discutia fiind incheiata, Akshara s-a ridicat de la birou si a plecat, nu inainte de a-si lua la revedere de la seful roscatei.