25-07-2011, 08:16 PM
Am adus si nextul. Va multumesc pentru comentarii, am incercat sa tin cont de ele, sper ca mi-a iesit destul de bine capitolul, voi decideti. Sper sa va placa. Va urez: Lectura Placuta !!!
Dragoste Infinita
Acesta a fost capitolul 10. Sper ca va placut. Astept cat mai mult commuri.
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=QZ94nQoZekw
Va pup dulce pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye :bye::bye::bye:
Dragoste Infinita
Capitolul 10
- “Vrei sa fim prieteni?†-
Dar nu am timp sa raspunde, deoarece in momentul in care m-am intors cu fata spre el, acesta ma ia prieteneste in brate. Ce l-a apucat? Baiatul asta este intreg la minte sau nu, mie nu prea mi se pare, isi schiba atat de repede felul de a fi incat nici nu stiu ce sa mai cred despre el. Isi schimba comportamentul chiar mai repede ca mine. Si eu care credeam ca eu sunt aia ciudata, de el nu mai comentez.
Totusi nu pot spune ca nu-mi place acesta imbratisare, este chiar placuta, ma face sa ma simt mai bine. Bratele sale puternice imi infasoara corpul mic si firav. El ma strange destul de tare la piepul lui, ceea ce pe mine ma doare un pic. Ma simt ca un mic ghiocel plapand care este acoperit de o piatra mare si groasa. Sunt ca un ghiocel ce trebuie protejat toata ziua, deoarece daca nu poate face numai prostii, sa intre numai in belele, iar Sasuke este acea piatra ce ma face sa na simt incomod, ma sufoca. Ii simt corpul atat de aproape de al meu. Respiratia lui este acum pe fata mea. Aerul emanat de el este atat de cald, incat daca face contac cu pielea mea ma face sa ma simt protejata, imi mangaie sufletul, incalzindu-l cu o simpla rasuflare a lui. Ma simt atat de comod in brate sale puternice, imi place extrem de mult. Acum ma simt cu adevarat eu.
M-a facut sa uit de toate temerile si planurile mele. Nu mai aveam in minte nimic inafara de el. Imi invadase mintea cu totul. Numai un lucru in interiorul meu nu reusise sa linisteasca, inima mea, zburda ca nebuna in interiorul meu, parca asteptand ca ceva sa se intample si ea sa se linisteasca, dar ce mai astepta? Simteam cum inima mea saritoare mai avea putin si exploda de nerabdare. Ma obliga sa-l sarut, dar creierul meu era de alta parere si nu ma lasa. Nu stiam daca acum ar trebui sau nu sa-l sarut. Chiar mi-as dori sa-i gust un pic micile fructe rosii si catifelate. Daca ma uit atent la el pare perfect, ca si cum nu ar putea vreodata sa aiba vreun defect, dar oare chiar asa sa fie?
Ii simt parfumul atat de dulce, imi invadeaza cu totul narile, facandu-ma sa inebunesc, sa-mi pierd mintile. Eram din ce in ce mai tentata sa-I ating buzele, dar nu aveam cum, nu puteam sa o fac, eram oprita de mine insami.
Ne apropiam fetele din ce in ce mai mult una de cealalta. Cu fiecare clipa ce trecea eram si mai aproape. Intre noi este o distanta milimetrica, se mai afla doar un loc minuscul, cam cat gaura acului de mic, pe unde putea trece doar aerul.
Totul parea atat de romantic, de fapt chiar era. Aratam ca un cuplu fericit. Totusi, tacerea este intrerupta de catre Sasuke, care imi sopteste pe un ton atat de dulce incat ma facea sa ma topesc toata:
- Sakura … te simti mai bine? Nu mai tremura, te rog si spune-mi ce s-a intamplat. Linisteste-te si povesteste-mi. Sunt aici ca sa te ascult.
Am ramas cu gura cascata. A fost atat de dragut ce mi-a zis. Acum imi dau seama ca de fapt situatia mea se agraveaza, am inceput sa tremur din ce in ce mai tare, parca imi vizioam viitoarea moarte, asta simteam in momentul cand tremuram. In colturile ochilor mei smaraldii au aparut mici perlute cristaline. Incercam sa le opresc sa csada dar imi era imposibil. Simteam cum incep sa ma intepe ochii incet-incet. In gat mi se pune un nod ingrozitor. Simteam cum ma inec.
Spre marele meu noroc Sasuke ma strange si mai tare la pieptul sau, reusind sa ma calmeze, dar nu in totalitate, picaturile ce erau in ochii mei cad lin pe obraji, facandu-ma sa tresar. Sasuke vazand ca nu ma simt bine imi saruta incet fruntea. Era atat de dragut. La contactul buzelor sale cu pielea mea fina un zambet gingas imi apare pe buze, iar lacrimile ingheata pe fata mea.
Privirile noastre se intalnesc. Priveam abisul interminabil din ochii lui atat de blanzi. Nu puteam trece de acel negru ucigator. Incercam sa trec mai departe, sa privesc prin ochii lui direct in sufletul sau, in inima sa, in mintea lui. Privirile ni se adanceau din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, totul devenea mai romantic. Imi placea atat de mult sezatia ce mi-o oferea simpla lui prezenta, chiar daca cateodata ma omora pur si simplu numai orice gand legat de el. Stateam si ne priveam linistiti in ochi, fiecare fermecat de privirea celui din fata sa. Adancesc si mai mult cantactul vizual, facand ca totul in jurul nostru sa dispara. Mai ramasesem doar eu, el si o camera care nu avea importanta. Ma pierdeam in ochii lui atat de mult incat nu credeam ca o sa mai pot sa imi dezleg vreodata privirea de a sa. Este ceva magic, total ireal pentru mine ceea ce se intampla. Pana acum cateva ore nici nu aveam idee cum e sa atunci un baiat, iar acum simt cu totul altceva, simt ca toata lumea mea s-a dus si ca reincep una nou, una perfecta, in care nu vom ramane decat eu cu el, doar noi doi, impreuna, pentru totdeauna, oriunde, oricand.
Cand il privesc fix in ochi simt ca ma aflu intr-o prapastie fara fund, o gaura neagra la care nu ii gasessti niciodata sfarsitul, un drum atat de lung, interminabil, etern. Un sentiment care simt ca va ramane in mine, in inima mea pentru totdeauna, un sentiment atat de pur, ce te face sa te simti perfect, un sentiment etern. Totusi, o data cu acest sentiment vin si multe dezamagiri, mii de rauri de lacrimi varsate degeaba, dar totul are si un final, iar cand ajungi la el te simti mai bine, mai fericit, mai iubit decat oricand altcandva, este un sentiment la care nu stiu cand voi ajune, dar presimt ca o sa o fac.
Deodata Sasuke se trezeste din transa in care a fost adus de catre imbinarea perfecta a privirilor noastre. El isi clatina un pic capul, la inceput facandu-ma sa tresar, apoi isi drege putin glasul si ma intraba hotarat:
- Saku-Sakura … as vrea sa-ti pun o intrebare. Ai vrea sa fim prieteni? Amici? Sau ceva?
Wow! Sunt total pe alta lume acum. Am auzit eu bine sau imi trebuie aparat auditiv? Sasuke Uchiha, marele Uchiha tocmai mi-a propus sa devenim amici, prieteni, adica ca fratii? Am ramas cu gura cascata la auzul cuvintelor sale. Nu simteam nimic deosebit fata mai devreme, poate doar fapytul ca inima imi batea mai tare, in rest nimic nu era nou. Sigur nu visez? Nici nu stiu ce sa-i spun, m-a luat total prin surprindere.
Brunetul astepta frustrat un raspuns, se vedea cu usurinta ca era incordat, nu stia ce aveam de gand sa spun, sincera sa fiu, nici macar eu nu stiam, ce puteam face? Sa aleh sa fim prieteni sau nu? Ce s-ar schimba daca am deveni prieteni si ce s-ar intampla daca nu? Exista un singur mod de a afla. Nu, gata, stiu, m-am hotarat ce aleg, sigur este alegerea corecta, cel putin asa sper.
Fac o fata foarte serioasa, dupa care ii spun, cu o anumita ezitare in glas:
- Sasuke, eu …. .
Totusi nu pot spune ca nu-mi place acesta imbratisare, este chiar placuta, ma face sa ma simt mai bine. Bratele sale puternice imi infasoara corpul mic si firav. El ma strange destul de tare la piepul lui, ceea ce pe mine ma doare un pic. Ma simt ca un mic ghiocel plapand care este acoperit de o piatra mare si groasa. Sunt ca un ghiocel ce trebuie protejat toata ziua, deoarece daca nu poate face numai prostii, sa intre numai in belele, iar Sasuke este acea piatra ce ma face sa na simt incomod, ma sufoca. Ii simt corpul atat de aproape de al meu. Respiratia lui este acum pe fata mea. Aerul emanat de el este atat de cald, incat daca face contac cu pielea mea ma face sa ma simt protejata, imi mangaie sufletul, incalzindu-l cu o simpla rasuflare a lui. Ma simt atat de comod in brate sale puternice, imi place extrem de mult. Acum ma simt cu adevarat eu.
M-a facut sa uit de toate temerile si planurile mele. Nu mai aveam in minte nimic inafara de el. Imi invadase mintea cu totul. Numai un lucru in interiorul meu nu reusise sa linisteasca, inima mea, zburda ca nebuna in interiorul meu, parca asteptand ca ceva sa se intample si ea sa se linisteasca, dar ce mai astepta? Simteam cum inima mea saritoare mai avea putin si exploda de nerabdare. Ma obliga sa-l sarut, dar creierul meu era de alta parere si nu ma lasa. Nu stiam daca acum ar trebui sau nu sa-l sarut. Chiar mi-as dori sa-i gust un pic micile fructe rosii si catifelate. Daca ma uit atent la el pare perfect, ca si cum nu ar putea vreodata sa aiba vreun defect, dar oare chiar asa sa fie?
Ii simt parfumul atat de dulce, imi invadeaza cu totul narile, facandu-ma sa inebunesc, sa-mi pierd mintile. Eram din ce in ce mai tentata sa-I ating buzele, dar nu aveam cum, nu puteam sa o fac, eram oprita de mine insami.
Ne apropiam fetele din ce in ce mai mult una de cealalta. Cu fiecare clipa ce trecea eram si mai aproape. Intre noi este o distanta milimetrica, se mai afla doar un loc minuscul, cam cat gaura acului de mic, pe unde putea trece doar aerul.
Totul parea atat de romantic, de fapt chiar era. Aratam ca un cuplu fericit. Totusi, tacerea este intrerupta de catre Sasuke, care imi sopteste pe un ton atat de dulce incat ma facea sa ma topesc toata:
- Sakura … te simti mai bine? Nu mai tremura, te rog si spune-mi ce s-a intamplat. Linisteste-te si povesteste-mi. Sunt aici ca sa te ascult.
Am ramas cu gura cascata. A fost atat de dragut ce mi-a zis. Acum imi dau seama ca de fapt situatia mea se agraveaza, am inceput sa tremur din ce in ce mai tare, parca imi vizioam viitoarea moarte, asta simteam in momentul cand tremuram. In colturile ochilor mei smaraldii au aparut mici perlute cristaline. Incercam sa le opresc sa csada dar imi era imposibil. Simteam cum incep sa ma intepe ochii incet-incet. In gat mi se pune un nod ingrozitor. Simteam cum ma inec.
Spre marele meu noroc Sasuke ma strange si mai tare la pieptul sau, reusind sa ma calmeze, dar nu in totalitate, picaturile ce erau in ochii mei cad lin pe obraji, facandu-ma sa tresar. Sasuke vazand ca nu ma simt bine imi saruta incet fruntea. Era atat de dragut. La contactul buzelor sale cu pielea mea fina un zambet gingas imi apare pe buze, iar lacrimile ingheata pe fata mea.
Privirile noastre se intalnesc. Priveam abisul interminabil din ochii lui atat de blanzi. Nu puteam trece de acel negru ucigator. Incercam sa trec mai departe, sa privesc prin ochii lui direct in sufletul sau, in inima sa, in mintea lui. Privirile ni se adanceau din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, totul devenea mai romantic. Imi placea atat de mult sezatia ce mi-o oferea simpla lui prezenta, chiar daca cateodata ma omora pur si simplu numai orice gand legat de el. Stateam si ne priveam linistiti in ochi, fiecare fermecat de privirea celui din fata sa. Adancesc si mai mult cantactul vizual, facand ca totul in jurul nostru sa dispara. Mai ramasesem doar eu, el si o camera care nu avea importanta. Ma pierdeam in ochii lui atat de mult incat nu credeam ca o sa mai pot sa imi dezleg vreodata privirea de a sa. Este ceva magic, total ireal pentru mine ceea ce se intampla. Pana acum cateva ore nici nu aveam idee cum e sa atunci un baiat, iar acum simt cu totul altceva, simt ca toata lumea mea s-a dus si ca reincep una nou, una perfecta, in care nu vom ramane decat eu cu el, doar noi doi, impreuna, pentru totdeauna, oriunde, oricand.
Cand il privesc fix in ochi simt ca ma aflu intr-o prapastie fara fund, o gaura neagra la care nu ii gasessti niciodata sfarsitul, un drum atat de lung, interminabil, etern. Un sentiment care simt ca va ramane in mine, in inima mea pentru totdeauna, un sentiment atat de pur, ce te face sa te simti perfect, un sentiment etern. Totusi, o data cu acest sentiment vin si multe dezamagiri, mii de rauri de lacrimi varsate degeaba, dar totul are si un final, iar cand ajungi la el te simti mai bine, mai fericit, mai iubit decat oricand altcandva, este un sentiment la care nu stiu cand voi ajune, dar presimt ca o sa o fac.
Deodata Sasuke se trezeste din transa in care a fost adus de catre imbinarea perfecta a privirilor noastre. El isi clatina un pic capul, la inceput facandu-ma sa tresar, apoi isi drege putin glasul si ma intraba hotarat:
- Saku-Sakura … as vrea sa-ti pun o intrebare. Ai vrea sa fim prieteni? Amici? Sau ceva?
Wow! Sunt total pe alta lume acum. Am auzit eu bine sau imi trebuie aparat auditiv? Sasuke Uchiha, marele Uchiha tocmai mi-a propus sa devenim amici, prieteni, adica ca fratii? Am ramas cu gura cascata la auzul cuvintelor sale. Nu simteam nimic deosebit fata mai devreme, poate doar fapytul ca inima imi batea mai tare, in rest nimic nu era nou. Sigur nu visez? Nici nu stiu ce sa-i spun, m-a luat total prin surprindere.
Brunetul astepta frustrat un raspuns, se vedea cu usurinta ca era incordat, nu stia ce aveam de gand sa spun, sincera sa fiu, nici macar eu nu stiam, ce puteam face? Sa aleh sa fim prieteni sau nu? Ce s-ar schimba daca am deveni prieteni si ce s-ar intampla daca nu? Exista un singur mod de a afla. Nu, gata, stiu, m-am hotarat ce aleg, sigur este alegerea corecta, cel putin asa sper.
Fac o fata foarte serioasa, dupa care ii spun, cu o anumita ezitare in glas:
- Sasuke, eu …. .
Acesta a fost capitolul 10. Sper ca va placut. Astept cat mai mult commuri.
Melodia Capitolului:
http://www.youtube.com/watch?v=QZ94nQoZekw
Va pup dulce pe toti cei care imi citesc ficul.
Bye :bye::bye::bye: