Katie

[Lanna]

Va multumesc pentru comentarii. Voi incerca sa tin cont de sfaturile pe care mi le-ai dat, Imp., si sper ca urmatoarele capitole sa te multumeasca.

Capitolul XVII

Dupa cateva secunde, din camera alaturata isi facu aparitia un baiat ce nu avea mai mult de paisprezece ani. Era imbracat cu o pereche de blugi, adidasi negri, nou-nouti si un tricou albastru cu aceasi emblema Adidas pe piept. Trecu pe langa ea, aranjandu-si o suvita neagra de pe frunte. O privea cu coada ochiului, in timp ce distanta dintre ei crestea constant. Parea trist si isi tinea mainile in buzunarele blugilor. Casca de cateva ori. Cand ajunse in tocul unei usi, se opri si o femeie tanara, care avea in jur de 25- 30 de ani, faca un pas inainte si il lua de mana.
-Pe unde ai fost? continua ea ingrijorata. Stii ca nu e bine sa pleci singur pe aici. Ai uitat ce a spus doctorul?
Baiatul isi lasa privirea in pamant. Stia ce ii spusese doctorul, dar nu vroia sa accepte. Vroia sa fie ca ceilalti, doar un copil normal, cu o viata normala.
Isi muta privirea in ochii fetei. Katie ramase, pur si sumplu, uimita de cat de albastrii puteau fi ochii cuiva si nu credea ca astfel de lucruri marunte i-ar putea atrage atentia. Tinea capatul lesei strans in mana, in timp ce se pierdea in ochii lui. Fu trezita de o voce cunoscuta.
-E totul in regula, Alice?
Ii parea atat de familiara. Brusc, realiza cine vorbise. Jonathan. Dar ce cauta acolo? Isi aminti ca la sosire vorbise de o sedinta. Atunci intelese ca aceea era sala de sedinte, camera pe care incercase sa o evite.
-Katie?
Se apropie de ea si i se aseza inainte.
-Ce faci aici? Trebuia sa fi in hol. Jason? E a doua oara cand ii dau in grija un copil si prin „ a avea grija „ el intelege a pazi. Imi pare rau! Am uitat!
S-ar fi asteptat sa tipe la ea, sa o certe ca nu l-a ascultata si sa o pedepseasca. Dar asta nu se intampla. Isi aseza mana grea pe crestetul ei si un zambet larg ii aparu pe chip.
Fata nu mai stia ce sa spuna. Parca uitase cu totul de ochii albastrii sfidatori ce o priveau de la distanta. Ce vroia de la ea? Avea de gand sa o hipnotizeze?
Jonathan o lua de mana si o conduse in alta camera unde era un birou cu o multime de harti si de creioane. Ii spuse sa ramana acolo pana se intoarce si sa nu iasa. Fata ii promise ca va ramane linistita, ca va sta cuminte si va asculta tot ce spune. O saruta pe frunte, dupa care pleca si inchise usa in urma lui.
Se lasa pe spatar, inchizand pentru cateva clipe ochii. Ofta adanc si incepu sa mangaie catelul care isi lasa urechile in jos.
Dupa nici jumatate de ora, barbatul se intoarse si pornira spre casa.
Vizita la mormantul mamei ei parca ridica ceata ce-i acoperea ochii iar catelul ii readuse zambetul pe buze. Parea mai linistita, mai putin incordata decat fusese inainte.
Si sentimentul de vinovatie al lui Jonathan disparu, astfel ca nu mai trebuia sa traiasca mereu in suspans, nestiind ce se va intampla in continuare. Alte lucruri, insa, nu i le putea spune. Se vor arata singure la timpul potrivit.
Duminica. Mai douazeci si patru de ore pana la inceperea noului an scolar. Era nerabdatoare sa-si cunoasca noii colegi. Ii era dor sa invete. Vroia sa isi implineasca visul de a deveni doctor si de a-i ajuta pe ceilalti. Si ar fi facut orice.
Se trezi cand soarele se ridicase deja la orizont si isi imprastia razele rosiatice asupra naturii inca adormite. O vrabiuta zbura pe deasupra ferestrei ei, parca vorbind cu vantul ce ii venea din spate.
Isi intinse trupul incordat, dupa care se ridica la marginea patului. Inspira adanc, in timp ce se indrepta spre debara pentru a-si schimba hainele. Usa se deschise in urma ei si vocea lui Jonathan o facu sa se intoarca.
-Buna dimineata! Ai dormit bine? intreba el, sprijinindu-se cu o mana de tocul usii si cu alta de cleanta metalica. Micul-dejun in cinci minite. Dac ai nevoie de ceva, nu uita sa spui.
-Sunt bine si am tot ce vreau. Dar nu voi uita ce mi-ai spus.
Barbatul pasi in incapere, apropiindu-se de ea. O saruta pe frunte si ii sopti la ureche:
-Sa stii ca, orice s-ar intampla, voi fi mereu cu tine. La fel si mama ta. Ea te-a iubit, dar nu a stiut cum sa-ti arate asta. Fiecare lucru marunt pe care l-ai facut, pentru ea a insemnat mai mult decat iti poti imagina.
-Nu voi uita!
Isi aseza mainile pe umerii ei, privind-o adanc in ochi.
-Esti exact ca mama ta. La fel de frumoasa si descurcareata .
Imaginea mamei ii reveni in minte. Persimtea ca ceva rau se va intampla, insa nu stia ce sau cand. Era ceva in legatura cu Jonathan care o nelistea. Ce? Nu isi putea da seama si nu vroia sa afle. Era prima persoana care o facuse sa se simta sineva, nu ca un obiect pe care il arunci cand nu mai ai nevoie de el. Nu vroia sa-l piarda sau sa i se intample ceva rau. Nu acum.
Schita un zambet, incercand sa para linistita si ii sari in brate. Barbatul paru ca se dezechilibreaza, dar isi reveni rapid.
-Usurel! Nu mai sunt tanar ca inainte. Era sa uit!
Se ridica si scoase din dulap o cutie neagra. I-o intinse fetei, care o deschise nerabdatoare. Inauntru era un telefon negru, de dimensiunile unui pachet de tigari. Se uita cand la el, cand la telefon, cu o privire intrebatoare.
-S-a intamplat ceva? O intreba ingrijorat, indepartandu-si o suvita de pe frunte.
-Nu, dar ...
-Ai nevoie de el sa ii spui lui Jack cand sa te ia de la scoala.
-Multimesc!

Dimineata urmatoare, alarma telefonului suna la ora 7:10. Se imbraca rapid, isi pieptana parul si cobora in bucatarie. Doamna Brown o astepta deja cu micul-dejun pe masa: sunca prajita, oua si un pahar cu lapte. Jonathan statea la celelalt capat al mesei, cu o ceasca de cafea in mana.
-Buna dimineata! Incepu el, vazandu-i zambetul larg de pe chip.
Fata saluta si ea, cu inima batandu-i nebuneste in piept. Era nerabdatoare, lucru ce se vedea din ochii ei ce sclipeau neincetat. Prima ei zi la o scoala noua. Noi colegi, noi profesori , noi sali de clasa.
Manca in graba. Ii luase mult sa se pregateasca si sa se spele pe dinti, astfel incat nu trebuia sa piarda nici o clipa. Jonathan isi termina si el cafeaua in momentul in care Katie aseza paharul gol langa farfurie.
In timp ce isi lua rucsacul in spate, Jonathan isi imbraca sacoul negru si porni spre usa.
-Esti gata?
Ea incuvinta din cap.


Atat pentru azi. Astept si alte comentarii din partea voastra.
Iti multumesc si tie, madalyna_girl, pentru ca imi citesti si comentezi povestea.
Lanna incheiat!