[Naruto] Cea mai retrasa si singura floare este si cea mai frumoasa

[Rose ^^]

Va multumesc mult >:D< sunteti ce-i mai tari. V-am adus nextu si sper sa va placa. Acest capitol ii este dedicat sotioarei mele scumpe × Panda.Baka × ne-am blestemat una pe alta si nu putem scapa >:) si ca sa-i raspund lui Debb\\\' nu a venit inca schimbarea finala, schimbarea schimbarilor va veni peste 2 capitole sau 1..sa vad.
Lectura placuta.

Cap 11
Prea perfect ca sa fie real.

SAKURA:

Mergeam incet spre sera parca dorind sa prelungesc acel moment in care il voi cunoaste pe fat-frumos ce mi-a oferit mii de cadouri, dar mai important e ca a reusit sa patrunda in interiorul rosu al inimii mele asezandu-se pe un tron comandand ca si cand ar fi al lui.
Tocurile sparg podeaua la fiecare pas provocand un sunet ascutit si totodata asurzitor. In fata mea se afiseaza o usa din termopan, iar in spatele ei se ascunde o comoara ce sta a fi descoperita de mine.
Pe de o parte as vrea sa fug si sa nu cunosc ce e in interiorul acestei incaperi, insa pe de alta parte m-as avanta si cu ochii inchisi indiferent ca voi cadea si imi voi rupe oasele sau ca voi intra in coma sau chiar muri.
Doua dorinte opuse se bateau cap in cap, inima mea imi batea cu putere de zici ca eram pusa intr-o camera unde peretii se apropie de mine si sunt pe punctul de a ma strivi, respiratia era repezita, parca acum se termina aerul si doream sa profit cat mai pot.
Diferiti fiori imi strabateau corpul alb acoperit de o rochie minunata, mi-era si cald, dar si rece. Emotiile ma curpindeau una cate una parca legandu-ma in lanturi din spini ce imi intrau in corp, insa fara a simti vreo durere sau sa-mi curga vreo picatura din lichidul vital ce era pompat de inima mea.
Frica isi facea loc, dar si curiozitatea. Doream sa aflu mai repede cine e, dar eram intepenita acolo si oricat doream nu ma puteam misca. Eram o leguma in acel hol rece ce semana cu un tunet plin de monstri ce ar putea sa ma atace la fiecare moment.

“Trebuie sa o fac, trebuie. Nu pot da inapoi!” incercam sa ma imbarbatez singura, desi picioarele mele imi tremurau si doreau sa faca cale intoarsa si in acelasi timp sa plec de aici. Sa ma duc undeva unde eu voi exista si voi fi fericita.
Inspiram, expiram si in cele din urma am pus mainile pe manerul rece, iar in acel moment am tresarit usor. Mai iau o gura mare de aer si o tin in plamani cateva secunde dupa care ii dau drumul sa plece in lume.
Deschid usa incet, ma simteam ca o insecta ce putea fi strivita in orice moment de catre plantele uriase ce erau aici.
Prin tavanul din sticla intrau razele lunii, in timp ce stelele dansau pe scena neagra. Plantele formau un mic tunel spre centrul serei unde era un foisor alb inconjurat de mii de trandafirii rosii ce se agatau de barele albe.

Il vedeam, era in foisor si ma astepta. Nu puteam sa-i deosebesc chipul din acest intuneric si masca ce-i acoperea fata. Statea si ma privea, ne priveam amandoi.
Nedezlipindu-mi ochii de pe el ma apropii incet pana ce am urcat si acele cateva scari ce ma desparteau de podeaua din lemn alba.
Eram doar la cativa centimentri distanta.
El semana cu un cavaler din evul mediu, mana dreapta era la spate in timp ce cealalta atarna lin pe langa corpul acoperit de un costum negru si o camasa alba cu cravata.

Nu stiu cat timp am stat in acea tacere sau cat ne-am privit, cert era ca eu incercam sa descopar cine e. Doream sa intind o mana spre masca lui si sa o dau jos afland identitatea acestuia, insa lovitura mea a fost parata de mana tanarului ce a apucat-o pe a mea.
Abia in acel moment ochii mei s-au dezlipit de ai lui si privind spre mainile noastre impreunate. Buzele lui rosii au facut contact cu pielea mea. Imi sarutase mana, era un adevarat cavaler.
Isi ridicase privirea asupra mea si in acelasi timp un minunat trandafir rosu a aparut intre noi, mi-am arcuit buzele intr-un micut zambet, unul dulce si plin de iubire fata de el.

Nu stiu de unde, insa incet se auzeau notele muzicale ale unei melodii lente si plina de dragoste.
Si-a apropiat corpul mai mult de al meu, iar eu dadeam in retragere, insa am fost oprita de o mana de-a lui ce a aterizat pe talia mea formand in lant indestructibil. Incepusem sa ne miscam incet si lin pe ritmul melodiei. Ma invartea si ne leganam ca o barca pe apa, iar ochii nostri erau contopiti.
Pluteam cu el, eram pe mici norisori albi si pufosi. Natura din jurul nostru ne privea, era martora la ceva ce nu exista, la o dragoste pura. Luna, mareata regina parca ne zambea de acolo. Tin sa cred ca ea canta, ca ea facea acest loc sa fie asa romantic, mult prea perfect. Nici in vise nu ma gandeam la asta.

Se incheiase si minunatul moment dintre noi. Ne oprisem amandoi, iar nerabdarea punea stapanire pe mine. Trebuia sa aflu cine e, am ajuns pana aici. E in fata mea, nu pot sa plec fara sa aflu ce chip ascunde acea masca.
- Cine esti?
- Rabdarea e o virtute, mi flor de cerezo.

Imi vorbise in spaniola, iubeam spaniola. Asta era o mare slabiciune pentru mine si nimeni in afara de sora mea nu stia ca iubesc aceasta limba, se pare ca a are totul pregatit, insa mai mult ca sigur a fost ceva la nimereala.
Vocea lui imi era familiara, dar nu stiam de unde sa o iau. Cine ar putea detine vocea aceasta ce este un cantec pentru urechile mele? Cine?
In acest moment nu imi trecea prin minte cine ar putea fi, ma gandeam la mii de posibilitati, dar mereu gaseam cate o scuza banala.
Sasuke...neh, el e nu poate fi. Ar fi mult prea frumos, sigur acum e in sala gandindu-se cu cine sa inceapa urmatorul dans sau poate incearca sa scape de Ino, care sigur il calareste chiar in momentul asta, saracu baiat.
Ceva am simtit in acel moment in inima mea, era un nou sentiment...ceva ce nu credeam ca am sa simt, eram geloasa pe Ino. Eram geloasa pe ea ca poate sa-l atinga pe brunet si eu nu.
Vai, nici acum cand il am pe fat-frumos in fata mea nu pot scapa, cand am persoana ce e dominitor pe inima mea. Dar cum daca sunt doi in acel loc rosu?

Ii vedeam chipul cum se apropie de al meu, din ce in ce mai mult. Distanta dintre noi se micsoara vazand cu ochii. Nu pot sa cred ca va face asta, nu pot sa cred ca voi avea primul meu sarut.
Buzele lui se lipisc de ale mele, insa eu eram prea socata ca sa raspund. Ochii mei priveau florile din spatele nostru ce parca imi sopteau sa-i raspund sarutului.
Inchisesem ochii si imi pozitionasem manile mele pe pieptul plin de muschi.
Gustam din dulceata celor doua capsuni ce s-au asezat comfortabil pe chipul lui inca de la nastere. Buzele imi erau presete de ale lui.
Eram intr-un univers paralel cu acesta, zburam in timp ce ma sarutam cu Sasuke.
Ce? O doamne, nu mai scap de el.
Incet ne-am desprins din sarut, acum era sansa mea. Mana alba se indrepta spre masca lui si nu facea nimic sa ma opreasca.
Ii atinsesem masca, insa nu i-am dat-o jos parca asteptam ceva si imediat s-a intamplat. Mana lui o atinse pe a mea, asta era ce doream. Sa ma ajute si el, sa primesc aprobarea.

Eliminasem zidul ce ne desparea, iar in acel moment toata lumina lunii era pe chipul lui luminandu-l. Era persoana ce nu credeam ca am sa o vad sa faca astfel de chestii, persoana ce nu credeam ca ma va saruta.
Era brunetul meu, Sasuke Uchiha. Tipul dupa care erau in limba toate fetele. Nu puteam sa cred.
Lumea mea devenea din ce in ce mai buna, era ceva la care doar visam si asta rareori. Imi era teama sa nu ma ranesc prea tare.
Mana brunetului indepartase si masca mea, iar mana lui imi mangaia incet obrazul rumen. Ii sarisem in brate, tineam ochii inchisi. Imi era teama sa ii deschid, iar totul sa fi fost doar un vis si nimic sa nu fi existat.
Mi-era teama sa nu sufar de pe urma acestei nopti, nu doream sa stiu ce avea sa urmeze. Daca era inca un vis de-al meu?
Imi luasem capul de pe umarul lui si ma indreptam spre buze. Nu risposta, doream sa le mai simt inca o data.
Ne unisem din nou, ma ridicam de la sol si ma invarteam cu Sasuke in timp ce ne sarutam. Usor limba lui sa strecurat in inchisoarea mea ajungand sa se lupte cu gardiana acelui loc.
- Cum e posibil? Tanarul la care eu doar visam, dar nu ma chinuiam sa sper vreodata ca s-ar putea uita la mine. –am zis dupa ce ne-am desprins din sarut si am atins din nou pamantul rece-
- Uite ca viata e plina de surprize. Nu ma intreba cum de e posibil. Acesta e destinul. Sakura tu esti frumoasa, doar ca refuzi sa privesti in oglinda si sa iti vezi adevarata frumusete ce vine din interiorul tau. Bunatatea, inocenta ta mi-au ajuns in adancul inimii...nu pot explica ce simt pentru tine, dar e clar ca vreau sa fii prietena mea. Zimi ca accepti.

Nu puteam crede ce tocmai mi-a zis, era..era inexplicabil pentru mine, era un adevarat mister. Are dreptate, adevarata frumusete vine din interior, se pare ca el sa uitat mai bine in sufletul meu si a descoperit ceva ce la vrajit. Ceva ce eu nu am descoperit, dar nici ca m-am uitat prea mult in interiorul meu.
- Da. Sasuke e ceea ce visam mereu. Te iubesc.
- Trebuie sa te rog ceva, mi angel. Nu spune nimanui de relatia noastra, deocamdata. Multe fete sunt moarte dupa mine si nu as vrea sa patesti ceva rau sau sa suferi. Nu le vei spune nici prietenelor tale, stiu e greu. Insa si ele ar putea sa ne dea de gol, nu prin vorbe ci prin fapte si stii cum e Ino. Accepti?

Nu imi pasa daca doarea sa afle si regina Angliei sau sa nu stie nici cea mai mica insecta, important e ca eram cu el. Ca ma alinta si ne bucuram de momentele noastre.
Ne-am asezat pe o banca si am inceput sa discutam, sa radem. Din cand in cand ne mai si sarutam, priveam cerul si gaseam impreuna diferite forme ale stelelor.
Alaturi de el eram libera, insa nu suficient cat sa fac o schimbare mare in viata mea. Insa, eram implinita pentru moment.
Nu stiam ce imi rezerva viitorul, insa ma bucuram de momentele mele alaturi de brunet si doream sa profit de toata aceasta fericire cat mai mult. Nu doream sa-mi fac imagini sumbre ce ar putea sa-mi provoace dureri si indoieli.
Totul era prea perfect sa fie real, insa era adevarat.

SASUKE:

In principal doream sa inchei toata aceasta farsa, insa o parte din mine nu ma lasa. Doream sa ma joc putin mai mult, sa vad pana unde ajunge naivitatea ei. Nimeni nu va sti ce aceasta “relatie”, doar prietenii mei. Doar asa ca sa ne distram putin, insa nu cred ca le voi spune acum.

Toate saruturile pe care i le ofeream erau reci si lipsite de sentimente din partea mea, insa nu lasam sa se vada asta. I-am vorbit si in spaniola, sa fie ceva mai original. Noroc ca am invatat spaniola, ma obligase mama sa iau niste cursuri pentru ca nu se stie niciodata. Se pare ca ia placut si asta e de bine. Am fost un adevarat gentilman, pentru prima si ultima data in viata mea.
Sincer nici nu stiu de unde veneau toate acele cuvinte si mai ales forta de a o saruta, mai bine ma duceam la Ino si poate asa aveam parte de mai mult, insa asta e viata.
Da, noaptea devin un leu si nu iert nimic. Devorez totul pana cand nu mai ramane nimic, doar cateva picaturi de sange amestecate cu lacrimi de durere.
Trebuie sa ma gandesc cat va tine aceasta farsa si cum vom ascunde noi acest lucru, dar mai bine o fac maine. Nu as vrea sa par incordat si sa-i dau de banuit micei rozalii care este intr-o lume, cum zice ea...aa da... “prea perfecta ca sa fie real”. Ei bine se pare ca e realitatea, insa e una cruda si cu atat mai dura daca ai afla adevarul rece si plin de sare.

***

M-am trezit cu o durere insuportabila de cap. Nu stiu la cat m-am culcat, dar mi-e clar ca tarziu. Abia mai scapam de Sakura, insa intr-un final am convins-o sa mearga la curlcare, nu inainte sa-i ofer inca un sarut groaznic pentru mine, placut pentru ea.

Azi e ultima zi petrecuta aici, doar peste cateva ore vom pleca acasa. M-am uitat la ceas si am vazut ce e unsprezece A.M.
Cat am dormit?! dar nici baieti nu erau treji toti. Unii mai bajbaiau drumu spre baie, altii se intindeau. Sigurul care dormea, inca, era Naruto. In acel moment m-am gandit sa-i facem o trezire speciala.
- Neata baieti. Ce faceti? Auziti, ce a-ti zice daca l-am trezi pe blond mai special?
- Aoleu, daca la ora asta e dimineata Sasuke... Imi surade ideea, ce plan ai? –imi raspunde Neji tot cu o intrebare-

Chiar cand doream sa le zic planul meu, pe usa intra diriginta cu o galeata de apa in mana. Se uita putin la noi, iar dupa la Naruto. O vad cum se indreapta spre blond, iar in secunda doi Naruto e pe jos injurand de mama focului.
- Ce? Unde arde? EVACUAREA! AAAA...
Se pare ca diriga ne-a luat-o inainte.
- Ho, blondule. Nu arde nicaieri, ai visat. Trezirea, imbracarea si in zece minute la masa. Mai avem doar doua ore pana la plecare. Nu pot sa cred ca fetele s-au trezit inaintea voastra, aranjate si au si mancat deja. Lenesilor, aia care s-au trezit au avut noroc ca nu au fost udati. GRABITIVA!

Cine ar fi crezut ca diriga noastra poate fi asa de treaba. Toti radem de blond in timp ce el clocotea de nervi, hai frate...

Cum sa o rezolv cu Sakura si intalnirile noastre? Atunci mi-a trecut prin minte o idee: Dealul Konohai. E o zona de picnic, insa stiu eu un loc in care nu merge nimeni chiar daca peisajul e unul superb. Acolo va fi locul de intalnire.

mi flor de cerezo.- floarea mea de cires
mi angel- ingerul meu.
http://www.youtube.com/watch?v=SREiDRjq3...re=related melodia pe care au dansat.

~nextu nu stiu cand vine :d si Laura ♥ te rog sa iti editati postu si sa scrii minim 3 randuri complete. Mersi mult~ :bye: