24-07-2011, 12:07 PM
L-am terminat de vizionat tocmai ieri si vreau sa spun ca pentru mine D.Gray Man a fost un mod de viata jumatate de vacanta. Este un anime de-a dreptul stralucit, cu o grafica si o poveste uimitoare care m-a captivat inca de la inceput. Povestea este impartita in doua sezoane, fiecare de cate 50 de episoade(aproape pentru ca sunt in total 103 episoade si impartirea nu este chiar exacta), numai ca cele doua sezone sunt atat de diferite unul de celalalt, am fost pur si simplu uimita.
Primul sezon este minunat, are de toate, mai ales comedie, dar si actiune, drama, mi-au placut enorm povestile de viata pe care le-a continut. M-a impresionat povestea orasului care era prins in aceeasi zi de ceva timp si am indragit-o pe Miranda Lotto inca de la inceput, e atat de funny. Am fost total uimita sa vad cat de puternica a devenit pana la sfarsit si chiar m-am bucur pentru asta. Povestea oraselului cu vrajitoare mi-a smuls cateva lacrimi, povestea gemenelor a fost atat dar atat de trista si frumoasa. Si povestea micutei fete cu globul de cristal a fost trista, mi-a parut rau ca exact dupa ce si-a acceptat soarta, inocenta ei a fost distrusa si sunt sigura ca a suferit cumplit. In mod deosebit mi-au placut povestile exorcistilor, a lui Allen Walker este atat de trista incat nu am incetat sa ma intreb nici pana acum ce anume il face sa fie atat de optimist, in ciuda promisiunii lui fata de maestrul sau, Lenalee iarasi a suferit o groaza, a fost smulsa din casa ei si plasata in Ordin unde a incercat sa fuga inca de la inceput, doar venirea lui Komui oprind-o. Mi-a placut mult cum au imbinat lucrurile astea, povestile lor cu povestile celor care ori au devenit demoni, ori au fost martori la acest lucru. A fost un sezon bun, dar nu atat de bun. Au fost multe faze memorabile precum moartea marsalului, aparitia clanului Noah care sincer m-a surprins putin, oricum din perceptia mea a fost un sezon mai sentimental, nu foarte concentrat pe actiunea in sine ci mai mult pe povestile celor din jurul actiunii si a fost bine, doar ca nu mi-a captat atentia in mod deosebit, aceasta ar fi ideea. Mi-a placut insa si Kuro chan, uitasem de el, cu povestea lui simpatica si amuzamentul acela. Un sezon bun, in fine, dar nu exceptional.
Al doilea sezon a fost cel care m-a determinat sa spun ca anime-ul este de-a dreptul o capodopera. Daca primul nu a avut cine stie ce actiune, al doilea pur si simplu m-a tinut pe marginea scaunului. De la moartea aparenta a lui Allen pana cand a evoluat si a sarit in lupta cu Millennium Earl, inclusiv cu Level 4, pur si simplu nu m-am mai putut opri din vizionat acest anime. M-a uimit forta si incapatanarea lui Allen de a-si recapata inocenta, s-a luptat cu sine si cu demonii sai pentru a reusi sa se contopeasca cu inocenta si pentru a sari in ajutorul prietenilor sai, dar si pentru a salva sufletele demonilor. In momentul in care s-a luptat, pe jumatate mort si fara inocenta, cu acel level 3 si si-a recapatat inocenta, am fost atat de fericita si de multumita de ideea pe care au mers producatorii incat l-am declarat capodopera. \"My right hand is for humans and my left hand is for akumas!\" - pur si simplu mi-au dat lacrimile aproape la faza asta. Allen a suferit cred ca mai mult decat ei toti, mai ales din cauza acelui ochi care-l obliga sa observe sufletele demonilor si care-l face sa planga cam mereu, insa chiar si asa niciodata nu a incetat sa-si doreasca sa salveze atat oamenii importanti pentru el, cat si sufletele nefericitilor. Am fost profund impresionata de hotararea lui de a merge mai departe cu orice pret. Alt personaj care de asemenea m-a impresionat a fost Lenalee care aproape ca si-a dat viata pentru a lupta cu acel level 3. Incapatanarea ei de a renunta chiar si cand era in mod sigur aproape de moarte m-a inspirat. Felul cum si-a dorit sa creada cu disperare in faptul ca Allen este viu si cum s-a agatat de asta m-a facut s-o plac si mai mult decat inainte, am fost de-a dreptul incantata si prinsa de ea. Lavi, de asemenea, m-a impresionat in mod placut. Pe langa faptul ca am fost total incantata de aparenta lui si de personalitatea zapacita care m-a facut sa rad la tot pasul (mai ales la fazele alea cu Bookman) , felul cum si-a depasit statutul de Bookman, implicandu-se in salvarea prietenilor lui si atasandu-se de oameni desi ii era intr-un fel interzis acest lucru pur si simplu m-a facut sa-mi doresc sa traiesc o asemenea legatura puternica cum au ei. Kanda este in primul rand hot, apoi super simpatic si raaaau, mi-a placut extraordinar de mult felul cum lupta si felul cum se impingea intotdeauna peste limita, dorind sa se depaseasca, am fost pur si simplu impresionata. Ultima parte, luptele din arca cu clanul Noah, felul cum s-au protejat unii pe altii, prietenia dintre ei care a iesit la iveala mai mult decat oricand m-au captivat foarte mult, am fost atat de atasata de anime-ul asta datorita acestui sezon. Pana si lupta ultima, felul cum au colaborat, Lenalee si Allen, mi-au placut enorm, eram asa de energica incat topaiam pe acolo, incurajandu-i de parca m-ar fi putut auzi. Sa nu uit de faza cand Allen a inceput sa cante la pian pentru a opri arca. Doamne, ce incantata am fost, mi-a placut mult si melodia! Superba idee, de-al face pe el Noah, doamne a fost extraordinar sincer. Pentru mine, asa cum am mai spus, acest anime a fost un total mod de viata si va continua sa fie chiar daca l-am terminat de vizionat.
Coloana sonora este extraordinara, sunt total atasata de toate melodiile pe care le ascult in fiecare zi, Doubt and Trust mi se pare de-a dreptul minunat, dar si ultimele endinguri au fost atat de dulci. Grafica extraordinara, personajele sunt foarte bine construite si conturate, nici nu pot avea preferati, pentru mine Allen, Lavi, Lenalee, marsalii, Kanda, Kuro, Miranda, Mari, toti, sunt preferatii mei, pur si simplu fiecare a avut personalitatea construita asa cum ar fi trebuit si sunt foarte incantata ca s-au axat pe fiecare, nu doar pe un singur personaj principal, sunt sigura ca nu mi-ar fi placut atat de mult daca ar fi fost cazul. Am numai cuvinte de lauda, imi pare foarte rau ca nu l-au continuat, ar fi avut un mare fan aici. Il recomand cu caldura tuturor celor care sunt fani anime, D.Grat Man is a must!
Primul sezon este minunat, are de toate, mai ales comedie, dar si actiune, drama, mi-au placut enorm povestile de viata pe care le-a continut. M-a impresionat povestea orasului care era prins in aceeasi zi de ceva timp si am indragit-o pe Miranda Lotto inca de la inceput, e atat de funny. Am fost total uimita sa vad cat de puternica a devenit pana la sfarsit si chiar m-am bucur pentru asta. Povestea oraselului cu vrajitoare mi-a smuls cateva lacrimi, povestea gemenelor a fost atat dar atat de trista si frumoasa. Si povestea micutei fete cu globul de cristal a fost trista, mi-a parut rau ca exact dupa ce si-a acceptat soarta, inocenta ei a fost distrusa si sunt sigura ca a suferit cumplit. In mod deosebit mi-au placut povestile exorcistilor, a lui Allen Walker este atat de trista incat nu am incetat sa ma intreb nici pana acum ce anume il face sa fie atat de optimist, in ciuda promisiunii lui fata de maestrul sau, Lenalee iarasi a suferit o groaza, a fost smulsa din casa ei si plasata in Ordin unde a incercat sa fuga inca de la inceput, doar venirea lui Komui oprind-o. Mi-a placut mult cum au imbinat lucrurile astea, povestile lor cu povestile celor care ori au devenit demoni, ori au fost martori la acest lucru. A fost un sezon bun, dar nu atat de bun. Au fost multe faze memorabile precum moartea marsalului, aparitia clanului Noah care sincer m-a surprins putin, oricum din perceptia mea a fost un sezon mai sentimental, nu foarte concentrat pe actiunea in sine ci mai mult pe povestile celor din jurul actiunii si a fost bine, doar ca nu mi-a captat atentia in mod deosebit, aceasta ar fi ideea. Mi-a placut insa si Kuro chan, uitasem de el, cu povestea lui simpatica si amuzamentul acela. Un sezon bun, in fine, dar nu exceptional.
Al doilea sezon a fost cel care m-a determinat sa spun ca anime-ul este de-a dreptul o capodopera. Daca primul nu a avut cine stie ce actiune, al doilea pur si simplu m-a tinut pe marginea scaunului. De la moartea aparenta a lui Allen pana cand a evoluat si a sarit in lupta cu Millennium Earl, inclusiv cu Level 4, pur si simplu nu m-am mai putut opri din vizionat acest anime. M-a uimit forta si incapatanarea lui Allen de a-si recapata inocenta, s-a luptat cu sine si cu demonii sai pentru a reusi sa se contopeasca cu inocenta si pentru a sari in ajutorul prietenilor sai, dar si pentru a salva sufletele demonilor. In momentul in care s-a luptat, pe jumatate mort si fara inocenta, cu acel level 3 si si-a recapatat inocenta, am fost atat de fericita si de multumita de ideea pe care au mers producatorii incat l-am declarat capodopera. \"My right hand is for humans and my left hand is for akumas!\" - pur si simplu mi-au dat lacrimile aproape la faza asta. Allen a suferit cred ca mai mult decat ei toti, mai ales din cauza acelui ochi care-l obliga sa observe sufletele demonilor si care-l face sa planga cam mereu, insa chiar si asa niciodata nu a incetat sa-si doreasca sa salveze atat oamenii importanti pentru el, cat si sufletele nefericitilor. Am fost profund impresionata de hotararea lui de a merge mai departe cu orice pret. Alt personaj care de asemenea m-a impresionat a fost Lenalee care aproape ca si-a dat viata pentru a lupta cu acel level 3. Incapatanarea ei de a renunta chiar si cand era in mod sigur aproape de moarte m-a inspirat. Felul cum si-a dorit sa creada cu disperare in faptul ca Allen este viu si cum s-a agatat de asta m-a facut s-o plac si mai mult decat inainte, am fost de-a dreptul incantata si prinsa de ea. Lavi, de asemenea, m-a impresionat in mod placut. Pe langa faptul ca am fost total incantata de aparenta lui si de personalitatea zapacita care m-a facut sa rad la tot pasul (mai ales la fazele alea cu Bookman) , felul cum si-a depasit statutul de Bookman, implicandu-se in salvarea prietenilor lui si atasandu-se de oameni desi ii era intr-un fel interzis acest lucru pur si simplu m-a facut sa-mi doresc sa traiesc o asemenea legatura puternica cum au ei. Kanda este in primul rand hot, apoi super simpatic si raaaau, mi-a placut extraordinar de mult felul cum lupta si felul cum se impingea intotdeauna peste limita, dorind sa se depaseasca, am fost pur si simplu impresionata. Ultima parte, luptele din arca cu clanul Noah, felul cum s-au protejat unii pe altii, prietenia dintre ei care a iesit la iveala mai mult decat oricand m-au captivat foarte mult, am fost atat de atasata de anime-ul asta datorita acestui sezon. Pana si lupta ultima, felul cum au colaborat, Lenalee si Allen, mi-au placut enorm, eram asa de energica incat topaiam pe acolo, incurajandu-i de parca m-ar fi putut auzi. Sa nu uit de faza cand Allen a inceput sa cante la pian pentru a opri arca. Doamne, ce incantata am fost, mi-a placut mult si melodia! Superba idee, de-al face pe el Noah, doamne a fost extraordinar sincer. Pentru mine, asa cum am mai spus, acest anime a fost un total mod de viata si va continua sa fie chiar daca l-am terminat de vizionat.
Coloana sonora este extraordinara, sunt total atasata de toate melodiile pe care le ascult in fiecare zi, Doubt and Trust mi se pare de-a dreptul minunat, dar si ultimele endinguri au fost atat de dulci. Grafica extraordinara, personajele sunt foarte bine construite si conturate, nici nu pot avea preferati, pentru mine Allen, Lavi, Lenalee, marsalii, Kanda, Kuro, Miranda, Mari, toti, sunt preferatii mei, pur si simplu fiecare a avut personalitatea construita asa cum ar fi trebuit si sunt foarte incantata ca s-au axat pe fiecare, nu doar pe un singur personaj principal, sunt sigura ca nu mi-ar fi placut atat de mult daca ar fi fost cazul. Am numai cuvinte de lauda, imi pare foarte rau ca nu l-au continuat, ar fi avut un mare fan aici. Il recomand cu caldura tuturor celor care sunt fani anime, D.Grat Man is a must!