22-07-2011, 06:45 PM
Hey! Am adus next :pfiu:. Sper ca nextul asta sa o multumeasca pe Pustoaica_cu_ochii_verzi!:*
In drum spre liceu am vrobit cu Naruto despre ce o sa facem in week-end-ul asta si ne-am hotarat sa mergem la club cu toata clasa. ’’Inclusiv cu Hidan..... Muhahahahah!’’. Sa speram ca va vrea si el sa vina. Acolo este locul cel mai potrivit pentru prima lectie despre distractie. Il voi invata tot ce stiu. Presupun ca de baut nu e foarte greu, adica ce cretin nu stie sa bea? Toti din clasa bem, insa niciodata nu sarim calul, din cauza fricii fata de coma alcoolica. De cand un coleg de-al nostru a patit ce a patit...
~Flashback~
Bass-ul melodiei imi rasuna in urechi facandu-mi timpanele sa vibreze, in timp ce corpul meu se misca usor si provocator. Intr-o mica pauza, pentru a-mi trage sufletul, ma duc la masa unde toti colegii mei s-au stabilit. Ma asez usor pe canapeaua rosie si imi savurez sucul privindu-mi prietenii. Am inceput sa ii studiez, vrand sa aflu cat de beti sunt. Dupa cateva calcule mi-au iesit toti! Cel mai rau fiind Axel. Un baiat de inaltime medie, de bani gata, cu parul tuns intr-un fel neobisnuit- adica intr-o parte tuns scurt, iar in cealalta parte lasat lung, lasandu-l sa cada pe ochiul stang- cu ochii de culoarea ierbii-dupa care eu nu ma mai satur- si o personalitate destul de dura. Ii place mereu sa se dea in spectacol si sa fie el mereu pe locul unu, indiferent de ce “competitie†este vorba. Se pare ca de data asta se afla pe locul unu la concursul: “Cel mai beat dintre toti!â€. Vad cum imi face semn sa vin langa el. Zis si facut. Ma asezat langa el si l-am intrebat daca doreste ceva, in momentul ala apropiindu-se de urechea mea si soptindu-mi:
-Te iubesc mult Ayame, sper sa nu te sperii daca..., s-a oprit brusc
Oare face misto de mine? Ma uit in ochii lui si atunci observ ca sclipirea din ei dispare, iar dupa asta ii inchide. Cred ca a adormit, dar ca sa fiu sigura ii iau pulsul. Cum pun degetele pe vena de la gatul lui tot sangele imi ingheata in corp si in ochii mei sunt inundati pe loc de lacrimi. Cativa din colegii mei, care erau pe canapeaua pararela cu mine, au ramas si ei incremeniti. Simt cum, Axel cade pe umarul meu si refuzand sa cred ca a murit l-am lovit in spate cu pumnul tipand:
-Axel! Nu ma face sa te bat asa rau incat sa te scot din starea asta de ebrietate!
Dupa asta l-am strans tare in brate si am inceput sa plang udandu-i tricoul. Mi-am dat seama ca nu mai are cum sa ma auda, cum sa imi raspunda si cum sa ma faca sa ma oftic- asa cum facea el mereu cand ma enerva- si stiu acum ca nu o s-o mai faca niciodata. Prietenii mei au sunat la ambulanta, dar mult prea tarziu. Ar fii trebuit sa imi dau seama ca nu e bine daca bea atata, dar mintea mea proasta nu a reactionat!
~End flasback~
A doua zi l-am condus pe Axel pe ultimul drum, iar in aceeasi zi impreuna cu toti prietenii mei am jurat ca nu vom mai sari niciodata calul asa cum am facut in acea seara. O saptamana, dupa asta, am regretat ca nu l-am oprit din baut. Stiam ca ma iubea, dar nu i-am dat importanta, iar din cauza asta regretele mele erau mult mai dureroase. Poate avea el personalitatea aceea de baiat dur, dar cu noi a fost precum un frate. De aceea nimeni nu l-a uitat...
Sunt trezita la ralitate de fratele meu care ma striga pe nume. Tin minte foarte bine ca la inmormantarea lui Axel i-am udat rau tricoul lui Naruto, din cauza ca plansesem numai pe umarul lui.
-S-a intamplat ceva, Ayame? Ma intreaba Naruto
-Nu...-fac o pauza mica- Farte...Il mai tii minte pe Axel? Intreb eu uitandu-ma spre cerul innorat
-Da. Il tin minte foarte bine. Un adevarat prieten, chiar daca avea acea personalitate... Imi raspunde, uitandu-se si el la cer si zambind.
-La acelas lucru m-am gandit si eu!
-L-ai iubit asa-i? Ma intreaba Naruto
-Da, dar se pare ca mi-am dat seama prea tarziu. Atat de tarziu incat nu i-am mai putut spune... Raspund eu privind spre drumul pe care paseau picioarele mele
-Ei bine, poate ca acum te aude...Cine stie poate a fost mereu cu ochii pe tine de acolo de sus. Imi raspunde fratele meu
-Poate, dar nu prea cred asta. Daca Axel e suparat pe mine pentru ca nu i-am spus? Raspund eu privind in continuare asfaltul
-Eh! Hai surioara, fruntea sus. El niciodata nu s-a suparat pe tine si nici acum nu cred ca este. Deci linisteste-te. Ma incurajeaza Naruto punandu-si bratul dupa gatul meu facandu-ma sa il privesc
Ah, asta e fratele meu Naruto. El intodeauna imi este aproape, cu mult mai aproape decat ceilalti. Ma sprijina, ma incurajeaza, ma face sa rad si ma iubeste la fel de mult pe cat il iubesc si eu pe el.
Gandindu-ma la Axel si multumindu-i lui Dumnezeu ca mi-a dat un asemenea frate- si geaman- nu am observat cat de repede a trecut timpul, ca iata ma vad in fata liceului. O cladire imensa, cu multe ferestre, o usa dubla ca sa poata intra si cei care vor sa treaca pragul mai multi deodata, un clopotel asurzitor si profesori care mai decare!
Intrad in clasa sunt intampinata foarte frumos -adica cu timpanele sparte din cauza galagiei de negescris- si cu Shina urlandu-mi in cap ca s-a cuplat cu Len.
-Asa repede?! Intreb eu aruncandu-mi ghiozdanul pe banca
-Da! E o scumpete de baiat! Imi raspunde ea
-Serios? Unde ati stat sa va cunoasteti? Intreb eu ducandu-mala tabla si incercand sa scriu ceva
-Pai aseara pe plaja! A fosta sa romantic!-face o pauza mica timp in care se uita la mine- Ce incerci sa scrii?
-Asta! Raspund eu dandu-ma la o parte
Am scris pe tabla: “Petrecere! Sambata asta la clubul Energy Music, ora 20:00!†mare si frumos ca sa vada tot poporul.Imediat primesc numai raspunsuri pozitie, iar Hidan.... Ei bine... Si el a acceptat, vrand sa vada cum o sa-l invat eu sa se distreze. Oh, Hidan ai sa vezi tu!
E cam scurt, dar ma cam grabesc! Scuzati daca am greseli de ortografie, l-am corectat, dar in graba si poate ca am mai scapat pe acolo vreo greseluta! V-am pupat! :bye:
Capitolul 3
Amintiri dureroase
Amintiri dureroase
In drum spre liceu am vrobit cu Naruto despre ce o sa facem in week-end-ul asta si ne-am hotarat sa mergem la club cu toata clasa. ’’Inclusiv cu Hidan..... Muhahahahah!’’. Sa speram ca va vrea si el sa vina. Acolo este locul cel mai potrivit pentru prima lectie despre distractie. Il voi invata tot ce stiu. Presupun ca de baut nu e foarte greu, adica ce cretin nu stie sa bea? Toti din clasa bem, insa niciodata nu sarim calul, din cauza fricii fata de coma alcoolica. De cand un coleg de-al nostru a patit ce a patit...
~Flashback~
Bass-ul melodiei imi rasuna in urechi facandu-mi timpanele sa vibreze, in timp ce corpul meu se misca usor si provocator. Intr-o mica pauza, pentru a-mi trage sufletul, ma duc la masa unde toti colegii mei s-au stabilit. Ma asez usor pe canapeaua rosie si imi savurez sucul privindu-mi prietenii. Am inceput sa ii studiez, vrand sa aflu cat de beti sunt. Dupa cateva calcule mi-au iesit toti! Cel mai rau fiind Axel. Un baiat de inaltime medie, de bani gata, cu parul tuns intr-un fel neobisnuit- adica intr-o parte tuns scurt, iar in cealalta parte lasat lung, lasandu-l sa cada pe ochiul stang- cu ochii de culoarea ierbii-dupa care eu nu ma mai satur- si o personalitate destul de dura. Ii place mereu sa se dea in spectacol si sa fie el mereu pe locul unu, indiferent de ce “competitie†este vorba. Se pare ca de data asta se afla pe locul unu la concursul: “Cel mai beat dintre toti!â€. Vad cum imi face semn sa vin langa el. Zis si facut. Ma asezat langa el si l-am intrebat daca doreste ceva, in momentul ala apropiindu-se de urechea mea si soptindu-mi:
-Te iubesc mult Ayame, sper sa nu te sperii daca..., s-a oprit brusc
Oare face misto de mine? Ma uit in ochii lui si atunci observ ca sclipirea din ei dispare, iar dupa asta ii inchide. Cred ca a adormit, dar ca sa fiu sigura ii iau pulsul. Cum pun degetele pe vena de la gatul lui tot sangele imi ingheata in corp si in ochii mei sunt inundati pe loc de lacrimi. Cativa din colegii mei, care erau pe canapeaua pararela cu mine, au ramas si ei incremeniti. Simt cum, Axel cade pe umarul meu si refuzand sa cred ca a murit l-am lovit in spate cu pumnul tipand:
-Axel! Nu ma face sa te bat asa rau incat sa te scot din starea asta de ebrietate!
Dupa asta l-am strans tare in brate si am inceput sa plang udandu-i tricoul. Mi-am dat seama ca nu mai are cum sa ma auda, cum sa imi raspunda si cum sa ma faca sa ma oftic- asa cum facea el mereu cand ma enerva- si stiu acum ca nu o s-o mai faca niciodata. Prietenii mei au sunat la ambulanta, dar mult prea tarziu. Ar fii trebuit sa imi dau seama ca nu e bine daca bea atata, dar mintea mea proasta nu a reactionat!
~End flasback~
A doua zi l-am condus pe Axel pe ultimul drum, iar in aceeasi zi impreuna cu toti prietenii mei am jurat ca nu vom mai sari niciodata calul asa cum am facut in acea seara. O saptamana, dupa asta, am regretat ca nu l-am oprit din baut. Stiam ca ma iubea, dar nu i-am dat importanta, iar din cauza asta regretele mele erau mult mai dureroase. Poate avea el personalitatea aceea de baiat dur, dar cu noi a fost precum un frate. De aceea nimeni nu l-a uitat...
Sunt trezita la ralitate de fratele meu care ma striga pe nume. Tin minte foarte bine ca la inmormantarea lui Axel i-am udat rau tricoul lui Naruto, din cauza ca plansesem numai pe umarul lui.
-S-a intamplat ceva, Ayame? Ma intreaba Naruto
-Nu...-fac o pauza mica- Farte...Il mai tii minte pe Axel? Intreb eu uitandu-ma spre cerul innorat
-Da. Il tin minte foarte bine. Un adevarat prieten, chiar daca avea acea personalitate... Imi raspunde, uitandu-se si el la cer si zambind.
-La acelas lucru m-am gandit si eu!
-L-ai iubit asa-i? Ma intreaba Naruto
-Da, dar se pare ca mi-am dat seama prea tarziu. Atat de tarziu incat nu i-am mai putut spune... Raspund eu privind spre drumul pe care paseau picioarele mele
-Ei bine, poate ca acum te aude...Cine stie poate a fost mereu cu ochii pe tine de acolo de sus. Imi raspunde fratele meu
-Poate, dar nu prea cred asta. Daca Axel e suparat pe mine pentru ca nu i-am spus? Raspund eu privind in continuare asfaltul
-Eh! Hai surioara, fruntea sus. El niciodata nu s-a suparat pe tine si nici acum nu cred ca este. Deci linisteste-te. Ma incurajeaza Naruto punandu-si bratul dupa gatul meu facandu-ma sa il privesc
Ah, asta e fratele meu Naruto. El intodeauna imi este aproape, cu mult mai aproape decat ceilalti. Ma sprijina, ma incurajeaza, ma face sa rad si ma iubeste la fel de mult pe cat il iubesc si eu pe el.
Gandindu-ma la Axel si multumindu-i lui Dumnezeu ca mi-a dat un asemenea frate- si geaman- nu am observat cat de repede a trecut timpul, ca iata ma vad in fata liceului. O cladire imensa, cu multe ferestre, o usa dubla ca sa poata intra si cei care vor sa treaca pragul mai multi deodata, un clopotel asurzitor si profesori care mai decare!
Intrad in clasa sunt intampinata foarte frumos -adica cu timpanele sparte din cauza galagiei de negescris- si cu Shina urlandu-mi in cap ca s-a cuplat cu Len.
-Asa repede?! Intreb eu aruncandu-mi ghiozdanul pe banca
-Da! E o scumpete de baiat! Imi raspunde ea
-Serios? Unde ati stat sa va cunoasteti? Intreb eu ducandu-mala tabla si incercand sa scriu ceva
-Pai aseara pe plaja! A fosta sa romantic!-face o pauza mica timp in care se uita la mine- Ce incerci sa scrii?
-Asta! Raspund eu dandu-ma la o parte
Am scris pe tabla: “Petrecere! Sambata asta la clubul Energy Music, ora 20:00!†mare si frumos ca sa vada tot poporul.Imediat primesc numai raspunsuri pozitie, iar Hidan.... Ei bine... Si el a acceptat, vrand sa vada cum o sa-l invat eu sa se distreze. Oh, Hidan ai sa vezi tu!
E cam scurt, dar ma cam grabesc! Scuzati daca am greseli de ortografie, l-am corectat, dar in graba si poate ca am mai scapat pe acolo vreo greseluta! V-am pupat! :bye:
Just kiss...