22-07-2011, 09:54 AM
wow. wow. wow. Sunt nereuşite din punctul meu de vedere, profa' de română le ridică în slăvi.
Poezia nu e numai rimă, as far as I know. Ăsta e vers alb o.O.
Amor...
Cântec nevinovat aud stigându-se în vale
Şi pe ele luând-o agale
Ca să ne găsească ascunşi în tufe pe tine
Åži pe mine.
Noi ne sărutam sub statuia poetului măreţ
Şi lângă un păr mălăieţ
Şi mă ţineai în braţele calde strânse tare
Sub cerul mare.
Mi-ai ÅŸoptit ÅŸi ceva, un secert al inimii
Celei atât de zgolbii.
Eu am zâmbit când mi-ai vorbit plăcut
Apoi ai rămas tăcut.
Aşteptai doar un răsupuns să îţi şoptesc
Un 'te iubesc'.
Ai mai vrea să te îmbrăţişez cald de tot
Să un sătut dacă pot.
Nevinovat . . .
Soarele răsare mărunt pe cerul azuriu
Şi dintr-o dată nimic nu mai e cenuşiu.
Zâmbete, râsete şi şoapte de tineri
Într-o frumoasă zi de vineri.
Un surâs atât de timid se aude
Ici, colo, lângă a noastră pădure,
Şi tu ne zâmbeşti de acolo azi
Åži, ca un copil, te crezi pe Anzi.
Dar eÅŸti un copil mic nevinovat
În lături nepăsător de lume aruncat,
Pe unii i-am auzit strigându-te... evreu.
Dar eşti zâmbitor şi plin de viaţă mereu.
Şi te văd în viitor darnic şi binefăcător
Iar pe Dumnezeu însuşi de pe un nor
Făcându-şi de lucru veghindu-te pe tine
Şi bănuiesc eu că şi din când în când pe mine.
Poezia nu e numai rimă, as far as I know. Ăsta e vers alb o.O.
Amor...
Cântec nevinovat aud stigându-se în vale
Şi pe ele luând-o agale
Ca să ne găsească ascunşi în tufe pe tine
Åži pe mine.
Noi ne sărutam sub statuia poetului măreţ
Şi lângă un păr mălăieţ
Şi mă ţineai în braţele calde strânse tare
Sub cerul mare.
Mi-ai ÅŸoptit ÅŸi ceva, un secert al inimii
Celei atât de zgolbii.
Eu am zâmbit când mi-ai vorbit plăcut
Apoi ai rămas tăcut.
Aşteptai doar un răsupuns să îţi şoptesc
Un 'te iubesc'.
Ai mai vrea să te îmbrăţişez cald de tot
Să un sătut dacă pot.
Nevinovat . . .
Soarele răsare mărunt pe cerul azuriu
Şi dintr-o dată nimic nu mai e cenuşiu.
Zâmbete, râsete şi şoapte de tineri
Într-o frumoasă zi de vineri.
Un surâs atât de timid se aude
Ici, colo, lângă a noastră pădure,
Şi tu ne zâmbeşti de acolo azi
Åži, ca un copil, te crezi pe Anzi.
Dar eÅŸti un copil mic nevinovat
În lături nepăsător de lume aruncat,
Pe unii i-am auzit strigându-te... evreu.
Dar eşti zâmbitor şi plin de viaţă mereu.
Şi te văd în viitor darnic şi binefăcător
Iar pe Dumnezeu însuşi de pe un nor
Făcându-şi de lucru veghindu-te pe tine
Şi bănuiesc eu că şi din când în când pe mine.