Biografie nesfarsita

[Ҝa-вοοm!™]

Chapter VI :

In copilarie nu mergeam prea des la biserica, doar cand mergeam cu mama . Totusi , nu imi prea vine sa cred acest lucru. Mai cert este ce a zis fetita, faptul ca sunt un vampir. Pentru mine suna mai clauzibil. Sa nu ma credeti ca sunt obsedata de aceste mituri, dar mai mereu mi-au placut lucrurile mai sumbre, morbide. Am iesit din biserica si m-am indreptat catre casa. Cand am ajuns observ ca luminile erau aprinse . Of ... Poate din nou le-am lasat aprinse si trebuie sa platesc o groaza. Deschid usa discret, niste voci auzindu-se din sufragerie. Era mama mea vitrega si tata se certau acolo, cine ar fii crezut...
- Scumpitel ,haide, nu e o pierdere asa de mare. Sa ne axam pe ce e mai important si anume : croaziera noastra. am planuit-o acum o saptamana . Mi-ai promis. Sa nu-mi zici ca scumpitelu` meu e mincinos ca-
- Vrei sa termini odata ? Mult ma doare de croaziera ta , am lucruri mai importante de facut. Nu te intereseaza catusi de putin de fiica ta? Pe langa asta, tu i-ai luat si pantofii si i-ai dat costumu` acela vechi si ponosit.
C****a de maica-mea isi relua pozitia in lupta si se aseza in bratele tatalui meu, acestia incepand sa se linga. Vai dumnezeule Mare! Intru in sufragerie si urlu : " Asa purtati voi doliu ? " Cei doi tresarira speriati de moarte. Eu ma apropii de mama si incep sa o cert , de ce naiba mi-a dat costumu` asta ? A mai fost o situatie asemanatoare, cand ea a facut-o pe mama mea biologica " vaca sarantoaca " . In acel moment eu i-am luat bijuteriile si i le-am pus in blender, apasand butonul de " On" . cu aceea ocazie a fost prima vizita la psiholog. Ea a izbucnit in plans, cu lacrimi de crocodil ce sa zic , si vroia sa ma ia in brate. In acel moment o pleznesc peste fata si o intreb unde imi sunt pantofii. " In dulapul din pod . " spuse o voce care se auzea din hol . Vai . Era Kim , imbracata toata in negru , fardata la ochii cu culorei sumbre . Deci chiar purta doliu. O schimbare drastica de stil as spune , avand in vedere cum se imbraca ea cu adevarat. Izbucni in plans si ma imbratisa . In acel moment mama si tata isi luasera talpasita si trantira usa la plecare . Merg in pod si imi iau pantofii dupa care povestesc cu Kim . Doamne ! Ce bine ca mai exista si prieteni adevarati ! Ii povestesc totul in amanunte . Doamne ! Si mie imi era greu sa zic asa ceva De parca universul meu s-a sfaramat. Cumva...ajunsesem la un nivel mai mare,dar luand in vedere circumstantele ... am fost nevoita sa ma arunc de la etaj, lovindu-ma de betonul rece al invinsilor. Tristetea ma coplesea uimitor de tare. Oftam mai des ca oricand , simtindu-ma intr-o oarecare greata. Dupa vreo trei ore de povesti am iesit cu Kim la o cafea . Ce bine ma simt cu ea . Imi povestise ce s-a mai intamplat . Ramasesem uimita .
Cand am terminat cafeaua eu m-am retras acasa . Raman socata cand am vazut lumina si usa deschisa. Din nou ? Oare tot cei doi erau. Ramane de vazut . Intru in hol si il observ pe Itachi , detectivul , cum cauta amprente. Ne luam la harta subiectul fiind, furisarea in casa. Cum de lumea se schimbase asa de mult in lipsa mea ? Dintr-o data Itachi se apropie de mine si ma saruta . Nu pot sa zic ca nu-mi placea.. Intru si eu in joc. Limbile noastre incinsera un joc in timp ce el imi dadea jos tricoul . Ma tranti in pat acesta dandu-si jos camasa . Ma saruta din nou dupa ccare eu ii intorc capul si il musc . Ce gust are sangele lui . Miam .Acesta icni de durere. Observ asta si imi retrag coltii. Mmm.. Simt o oarecare aroma. Pofta lui Itachi .. avea arome de pin . Deci acum pot simti mirosul emotiilor? Super. In acel moment ii spun lui Itachi sa se indeparteze si ...