Punem pariu [16-18+]

[Psike]

Doar un comm:(
Vreau sa anunt ca ma apropii cu ficul la zi, mai am cateva nexturi scrise, dar vad ca cititorii s-au evaporat. Asta e.

Cap 21.

M-am uitat la ceas si se facuse deja ora 18:00, nu vroiam sa-l retin pe Vlad prea mult si desi vrusesem sa-mi vad fratele nu ma simteam in largul meu aici. Mi-am luat la revedere de la el si am plecat; mama n-a zis nimic, nici nu s-a mai uitat la mine.
La cativa pasi de statia de autobuz l-am vazut pe tata cu aia, se sarutau. Am simtit cum mi se taie respiratia si desi mi-era sila nu-mi puteam lua ochii. Pur si simplu ma uitam la ei si nu stiu cum aveau tupeul ala. Daca-i vedea mama, Cris? Ce explicatie i-ar fi dat lui Cris? Perfect normal nu? Vlad m-a tras de mana si ne-am urcat in autobuz.
Ma uitam pe geam si nu puteam sa zic nimic, de ce dadea tata cu piciorul familiei, de ce renunta la acei ani cu mama pentru o femeie usoara?
-Uite, eu nici macar nu-i stiu pe ai mei, adica sunt plecati cu munca mai tot timpul! Stiu ca e greu si… , dar nu e imposibil sa stai fara parinti sau sa-i ai langa tine chiar despartiti.
Mi-am intors privirea catre el si m-a izbit fix in frunte zambetul lui, nu era trist. Nu credeam ca nici el n-are o familie fericita si poate din cauza asta era mai rece si se purta asa cu unii. Poate de asta nu respecta fetele si facea ce vroia cu ele.
-Stiu, dar cred ca m-am obisnuit asa, adica atunci când am aflat si m-am convins pur si simplu n-am stiut cum sa scap mai repede, sa fug de adevar. Uneori chiar cred ca traiesc in propria-mi lume si ma port prea egoist, dar pur si simplu nu-mi place sa pierd, urasc sa vad ca gresesc si mai ales sa fiu ranit.
-Semanam!
-Dar tu nu fugi! am spus eu serios.
-Ba da, adica nu fizic! Dar imi place sa stau singur, asa nu ma poate enerva nimeni si mai ales nu are cine sa ma dezamageasca. Poate te intrebi daca vreau sa fiu singur de ce stau cu tine mai mereu. Pentru ca pari altfel, poate pentru ca avem cam aceeasi poveste si n-avem mari asteptari unul de la celalalt.
-Spuneai ca ma placi, adica in club atunci si la infirmerie!
-Cred ca da, sau poate e doar prietenie! Nici eu nu stiu si nu cred in iubire. Totusi vedem noi ce iese, asa-i?
-Da!am spus razand usor, vazand ce mutra serioasa facuse.
***
Am coborat din autobuz si am luat-o usor pe trotuar, niciunul din noi nu se grabea si cred ca avea dreptate, aveam fiecare nevoie doar de prezenta celuilalt ca de o lumanare sa vedem drumul. Nu ne trebuiau neaparat fapte sau cuvinte, ci doar sa stim ca unul e prezent. Vantul batea usor si toamna era pe sfarsite, nu pot sa zic ca ma bucuram, era anotimpul meu preferat. Iarna imi placeau doar fulgii de zapada, uram frigul si mai ales bataile cu bulgari.
Ne-am despartit la o intersectie si el a luat-o in sens opus.
Am incuiat usa si am pasit in hol, apartamentul parea bantuit si pasii mei se auzeau atat de tare pe parchet. Am facut un dus scurt si dupa ce m-am schimbat m-am dus in bucatarie si fara sa dau foc la ceva mi-am facut o omleta si salata. Puteam sa mananc si ceva mai serios, dar nu riscam sa arunc blocul in aer.
Am mers in dormitor si nu m-am asezat bine pe pat ca a inceput sa vibreze telefonul, era mama. Daca nu-i raspund are sa spuna ca sunt nu stiu unde si fac cine stie ce cu x si daca ii raspund o sa inceapa ca de obicei. Am oftat si am raspuns, dar spre mirarea mea m-a intrebat ce fac, cum e cu scoala, ce face Vlad. Stai putin, ce-i pasa mamei de Vlad?
-Mama, ce-i cu Vlad? Adica ce-ti pasa tie, nici macar nu m-ai bagat in seama când am venit la bloc si pe el nici nu l-ai salutat si acum ma intrebi de el. Nu, nu sunt rau, pur si simplu asa e si da am dreptul sa nu-ti spun. Noapte buna!
Am oftat si m-am trantit pe perna, lasand telefonul pe noptiera, ce-o apucase? Adica ma intrebase de el de parca eu trebuia sa stiu ce face in fiecare clipa, parca am fi fost altceva decat prieteni. Eram altceva? Nu sigur ca nu, ce naibii am fi putut fi.
***
Nu puteam dormi, ma invarteam prin pat si cearceaful se facuse ghem langa mine. M-am ridicat transpirat din pat si am mers in bucatarie sa beau niste apa, era asa ciudat sa fie bezna totala si liniste completa, daca s-ar fi auzit brusc un zgomot…
-Fir-ar!am spus spargand paharul.
Zbarnaise soneria si ma speriasem ca o fata; naibii acum trebuie sa strang cioburile. M-am aplecat sa le adun si m-am intepat de cateva ori, pana la urma mai injurand mai lingandu-mi ranile am reusit sa le arunc la cos. Soneria tot chitaia si imi venea s-o strang de gat, atat pe persoana aia cat si soneria, desi era cam imposibil sa ucizi o sonerie.
Am mers sa deschid si in fata mea era o umbra alba si când a fulgerat o data si i-am vazut ochii privindu-ma fix am tipat si am dat sa inchid usa. Ceva se prinsese in usa si o mana mi-a fluturat prin fata ochilor, imi venea sa tip si sa rad in acelasi timp, eram parca intr-un film idiot si de prost gust.
-Pleaca! Nu-s acasa!
-Ba da draga!
-Du-te la ma-ta, mă-ta! Am zis eu si am reusit sa inchid usa.
M-am dus in pat si am tras cearceaful peste mine, ce fusese aratarea aia si daca venise vecina si eu o linsasem cu usa? Ce-aveam sa fac? Inima imi batea puternic si chiar daca glumeam totusi ma speriasem de moarte, daca intra peste mine. Am incercat sa mă calmez si atata timp cat aia sau ala ramanea afara si eu inauntru totul era perfect.
***
Cred ca adormisem si dintr-o data mi s-a făcut frig, am tras patura pe mine si am auzit iar batai in usa. Nici ca mă mai duceam sa deschid, insa nu stiu de ce totusi am făcut-o. M-am dat jos din pat si am aprins lumina in sufragerie, astfel se lumina partial si holul.
Am inspirat adanc si am deschis, era Vlad.
-Ce cauti aici? am intrebat, inabusindu-mi un cascat.
-Pot sa dorm la tine? intreba uitandu-se in jur.
-Ok si incuie usa te rog. Era sa intre o chestie peste mine, avea maini, picioare si ochii, Doamne avea ochi!
Vlad mă privea obosit si se vedea ca n-are chef de glume; mi-am cerut scuze si am mers amandoi in dormitor. I-am dat de la mine niste haine mai largi, caci eu eram slabut fata de el si dupa ce-am mai vorbit putin ne-am pus in pat.
Nu era prima data când eram cu el in acelasi pat, insa acum era ciudat: venise la mine in toiul noptii, era suparat, eram la mine acasă si nu stiam daca bunica nu s-ar putea intoarce brusc. Si cine fusese mai inainte? Daca mai venea odata chiar ii dadeam una.