19-07-2011, 07:58 PM
TEEEEEEEEEH. ♥
tu. tu. tu. TU!
EÅžTI COMPLET NEBUNÄ‚!
Åžtii foarte bine de ce.
Aşa, mă rog. Teh mamă, tu eşti dificilă. Da’ dificilă rău. Şi greu de înţeles. Încăpăţânată. Dură câteodată şi uneori chiar insensibilă ( nu cu mine sau cel puţin nu până acum ). Şi totuşi mă pot mândri cu faptul că sunt una din puţinele persoane care te înţeleg şi te iubesc aşa cum eşti. Poate pentru că şi eu sunt la fel de greu de înţeles şi de dificilă ( sau fiindcă sunt o persoană tolerantă şi răbdătoare. Şi antrenată – maică-mea-i tot berbeacă
). De aici cred că şi performanţa ta de a vedea dincolo de cum sunt eu de fapt. Pentru că, la naiba! tu ai văzut toate chestiile alea pe care am tot încercat să le ascund 
. Tuuu, m-ai deconspiraaaat!
Aşa. Tu eşti tipul ăla de persoană matură care spune ce vrea, când vrea şi n-o interează nimic altceva pentru că are o părere şi un cuvânt de spus şi admir asta, pentru că e nevoie de astfel de persoane în ziua de azi. Eşti o persoană care face mereu ce-i place şi când are chef, care vrea totul pentru ea ( dăăh, egoismul ăsta, ce ne-am face fără el? Am duce lipsă de foarte multe. ) şi care nu se dă înlături de la nimic, face faţă provocărilor şi se aruncă mereu cu capul înainte fără să se gândească măcar puţin că se poate lovi de un zid invizibil numit consecinţă, risc sau realitate – depinde de caz. Eşti de asemenea şi o persoană inteligentă şi eu ador genul ăsta de persoane cu care poţi vorbi despre multe lucruri, mai ales chestii despre facultate şi ce vom face mai departe; ai un vocabular foarte bogat şi asta pentru că citeşti multe cărţi – de fapt iubeşti cărţile la fel de mult cum le iubesc şi eu ( apropo de asta, mă bucur enorm că a început să-ţi placă literatura franceză pe care eu una o ador ). Mânca-ne-ar mama de bibliomane.
Tu nu eşti doar o persoană absolut minunată, energică, sociabilă, veselă, vorbăreaţă. O berbeacă, care-mi seamănă izbitor ( şi surprinzător ) de mult, cu care pot abera despre absolut orice, oriunde, oricum ( apropo de aberaţii – mai ştii fanteziile noastre cu Roy, Ed şi Greed din FMA Brotherhood? Sau când vorbeam despre cum ar fi să locuim împreună când vii la Bucureşti la facultate şi că aşa ne-am putea asigura că suntem în regulă? ), cu care mă completez în mai toate şi cum te-am mai descris eu înainte, ci eşti, fără dar şi poate, cea mai bună prietenă pe care aş fi putut-o avea vreodată. Când mi se întâmplă ceva, de bine de rău, prima la care mă gândesc eşti tu şi, cum de multe ori nu am credit ( nu e vina mea că-mi cheltui bani aiurea cu ieşiri în oraş! Oh, ba da. Este
), mă oftic de mor că nu eşti aici lângă mine să vorbim şi să mă descarc, să te bucuri sau să plângi cu mine. Dar cineva mi-a zis că prieteniile la distanţă sunt cele adevărate pentru faptul că rezistă atâta timp în ciuda acestui obstacol. Şi tot tu eşti cea care mă sprijină şi mă încurajează în tot ce fac. Mă ajuţi cu sfaturi, mă înţelegi şi eşti dispusă să faci orice ca să mă faci să mă simt bine. Hah, deci când o să te văd o să-ţi dau îmbrăţişările astea pe care le tot ceri! Să te pregăteşti, bine? Psihic şi fizic. Meeeeh, exagerez.
Te apreciez şi pentru că în ciuda defectelor mele tu mă crezi încă o persoană puternică, cu şarm şi care atrage privirile tuturor asupra sa şi cum mă mai vezi tu. Eşti atât de drăguţă cu mine şi câteodată chiar nu înţeleg de ce, dar eh, tac din gură şi îmi zic că nah, poate merit că ştiu că tu nu faci şi spui lucruri degeaba.
La partea cu scrisul nici nu mai e nevoie să zic ceva, noi suntem perechea ideală. Ne coordonăm perfect în toate şi avem nişte idei geniale; ne potrivim de minune.
Pe scurt, eşti o persoană adorabiiiiilă şi eu ador persoanele adorabiiile. Şi te iubesc enorm ( atât de mult că am nişte momente de gelozie pură când văd cât poţi să vorbeşti cu alţii ) şi tu ştii foarte bine asta. Ah, şi ador când scrii one-shot-uri pentru mine; mă simt al naibii de specială
.
Je t'aime, ma brioche.
( na, că acum eşti pe locul tău sus pus )
tu. tu. tu. TU!
EÅžTI COMPLET NEBUNÄ‚!
Åžtii foarte bine de ce.
Aşa, mă rog. Teh mamă, tu eşti dificilă. Da’ dificilă rău. Şi greu de înţeles. Încăpăţânată. Dură câteodată şi uneori chiar insensibilă ( nu cu mine sau cel puţin nu până acum ). Şi totuşi mă pot mândri cu faptul că sunt una din puţinele persoane care te înţeleg şi te iubesc aşa cum eşti. Poate pentru că şi eu sunt la fel de greu de înţeles şi de dificilă ( sau fiindcă sunt o persoană tolerantă şi răbdătoare. Şi antrenată – maică-mea-i tot berbeacă
). De aici cred că şi performanţa ta de a vedea dincolo de cum sunt eu de fapt. Pentru că, la naiba! tu ai văzut toate chestiile alea pe care am tot încercat să le ascund . Tuuu, m-ai deconspiraaaat! Aşa. Tu eşti tipul ăla de persoană matură care spune ce vrea, când vrea şi n-o interează nimic altceva pentru că are o părere şi un cuvânt de spus şi admir asta, pentru că e nevoie de astfel de persoane în ziua de azi. Eşti o persoană care face mereu ce-i place şi când are chef, care vrea totul pentru ea ( dăăh, egoismul ăsta, ce ne-am face fără el? Am duce lipsă de foarte multe. ) şi care nu se dă înlături de la nimic, face faţă provocărilor şi se aruncă mereu cu capul înainte fără să se gândească măcar puţin că se poate lovi de un zid invizibil numit consecinţă, risc sau realitate – depinde de caz. Eşti de asemenea şi o persoană inteligentă şi eu ador genul ăsta de persoane cu care poţi vorbi despre multe lucruri, mai ales chestii despre facultate şi ce vom face mai departe; ai un vocabular foarte bogat şi asta pentru că citeşti multe cărţi – de fapt iubeşti cărţile la fel de mult cum le iubesc şi eu ( apropo de asta, mă bucur enorm că a început să-ţi placă literatura franceză pe care eu una o ador ). Mânca-ne-ar mama de bibliomane.
Tu nu eşti doar o persoană absolut minunată, energică, sociabilă, veselă, vorbăreaţă. O berbeacă, care-mi seamănă izbitor ( şi surprinzător ) de mult, cu care pot abera despre absolut orice, oriunde, oricum ( apropo de aberaţii – mai ştii fanteziile noastre cu Roy, Ed şi Greed din FMA Brotherhood? Sau când vorbeam despre cum ar fi să locuim împreună când vii la Bucureşti la facultate şi că aşa ne-am putea asigura că suntem în regulă? ), cu care mă completez în mai toate şi cum te-am mai descris eu înainte, ci eşti, fără dar şi poate, cea mai bună prietenă pe care aş fi putut-o avea vreodată. Când mi se întâmplă ceva, de bine de rău, prima la care mă gândesc eşti tu şi, cum de multe ori nu am credit ( nu e vina mea că-mi cheltui bani aiurea cu ieşiri în oraş! Oh, ba da. Este
), mă oftic de mor că nu eşti aici lângă mine să vorbim şi să mă descarc, să te bucuri sau să plângi cu mine. Dar cineva mi-a zis că prieteniile la distanţă sunt cele adevărate pentru faptul că rezistă atâta timp în ciuda acestui obstacol. Şi tot tu eşti cea care mă sprijină şi mă încurajează în tot ce fac. Mă ajuţi cu sfaturi, mă înţelegi şi eşti dispusă să faci orice ca să mă faci să mă simt bine. Hah, deci când o să te văd o să-ţi dau îmbrăţişările astea pe care le tot ceri! Să te pregăteşti, bine? Psihic şi fizic. Meeeeh, exagerez.Te apreciez şi pentru că în ciuda defectelor mele tu mă crezi încă o persoană puternică, cu şarm şi care atrage privirile tuturor asupra sa şi cum mă mai vezi tu. Eşti atât de drăguţă cu mine şi câteodată chiar nu înţeleg de ce, dar eh, tac din gură şi îmi zic că nah, poate merit că ştiu că tu nu faci şi spui lucruri degeaba.
La partea cu scrisul nici nu mai e nevoie să zic ceva, noi suntem perechea ideală. Ne coordonăm perfect în toate şi avem nişte idei geniale; ne potrivim de minune.
Pe scurt, eşti o persoană adorabiiiiilă şi eu ador persoanele adorabiiile. Şi te iubesc enorm ( atât de mult că am nişte momente de gelozie pură când văd cât poţi să vorbeşti cu alţii ) şi tu ştii foarte bine asta. Ah, şi ador când scrii one-shot-uri pentru mine; mă simt al naibii de specială
.Je t'aime, ma brioche.
( na, că acum eşti pe locul tău sus pus )