19-07-2011, 06:41 PM
Am venit cu nextul. Va multumesc pentru commuri >:D< Va urez: Lectura Placuta !!!
Dragoste Infinita
Capitolul 3
- O Ora De Cosmar -
In scurt timp profesoara de matematica intra in clasa. Ea este o doamna cam scunda, cu parul scurt, cam pana la umeri, blond, ondulat. Are niste ochelari mici de vedere, de culoare rosie, care ii ascund ochii verzi, un verde atat de crud si patrunzator, precum cel mai pretios smarald. Este imbracata cu o fusta lunga, pana la genunchi rosie, o bluza neagra cu maneci trei sferturi. In picioare are niste ghete din piele negreu, cu toc cui destul de inalte. Se indreapta incet spre catedra, se aseaza si deschide catalogul. Incepe sa faca prezenta. Iar devin tensionata. Respir repede si zgomotos. Aveam emotii. In scurt timp ajunge la sfarsitul catalogului, dand de inca un nume, al meu. Ma cheama langa ea. Ma prezint repede, apoi astept sa vad ce mai vrea de la mine. Cred ca stiu ce urmeaza. Un test sau o ascultare la tabla. Am o presimtire in legatura cu ceea ce va spune si cred ca o sa ma asculte la tabla, in fata clasei.
In doua secunde presimtirea mea se adevereste. Imi spune sa iau o bucata de creta, imi da o culegere de olimpiade in mana si imi indica un exercitiu ce ma inspaimanta. Cu mici ezitari si mii de emotii interminabile scriu exercitiul pe tabla prafuita. Imediat ce termin de scric acea ecuatie cu siruri las culegerea pe catedra si ma apropii din nou de tabla. Ma miscam cu o viteza de mii de ori mai mica decat a melcului. Fiecare pas care il faceam imi provoca o anumita durere in corp. Parca as fi calcat pe carbuni incinsi nu pe parchet. La fiecare pas care il faceam simteam cum imi intra o sabie in inima, obligandu-ma sa inaintez sis a fiu cat mai aproape de sfarsit. Simteam cum ma prierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Inima imi batea cu cea mai mare putere posibila.
Toate gandurile si sentimentele mele sunt intrerupte de vocea profesoarei care se rasteste la mine, zicandu-mi:
- Haruno! Mai ai de gand sa pierzi mult timp acolo, holbandu-te la tabla? Hai mai repede, termina exercitiul o data ca nu am tot timpul la dispozitie!
Am inchitit in sec, dupa care am luat o gura foarte mare de aer si am incercat sa scriu ceva. Stateam cu creta lupita de tabla. Nu puteam sa mai misc. Eram incremenita. Parca as fi fost transformata in stana de piatra. Nu mai gandeam limpede. Prin minte imi trec numai ganduri rele. Vedeam numai culori inchise, de gri, negru, cenusiu. Negru. Doar negru. Nu pot vedea nimic altceva decat un negru interminabil, apasator, dureros. Deodata, ne mai vrand sa vad acel abis in fata ochilor, incep sa strig ca disperata:
- Verde! Verde! Verde!
Toti colegii au tresarit. Profa se uita ciudat la mine. Oh, nu, nu se poate1 Cum am putut sa fac o asa prostie. Nu pot sac red ca am spus asta cu voce tare. Toti din clasa au inceput sa rada, inclusive profa, care imi spune pe un ton iritant:
- Hai o data Haruto! Termina exercitiul ala anul asta si nu mai visa cu ochii deschisi. Chiar vrei sa iesi atat de mult in evidenta? Macar fa-o sit u in alt mod, nu prin prostie. Avem noi destule specimene prin clasa care isi arata prostia zilnic, nu mai trebuie sa faci si tu asta.
Cand aud asta raman din nou incremenita. O teama m-a cuprins imediat. Genunchii imi tremurau din ce in ce mai tare. Frica imi controla creierul si de asemenea pusese stapanire pe intreg corpul meu. Tremuram mai rau ca inainte, simteam imbinarea dintre teama si furie, nestiind care dintre ele are o cantitate mai mare. Incerc sa ma deplasez, dar picioarele mele parca erau de piatra. Nu ma mai puteam misca. Am mai incercat de cateva ori, dar fara rezultat.
Chiar cand credeam ca-mi va fi imposibil sa ma mai misc de acolo, prind curaj si incep sa rezolv ecuatia ce iesea in evidenta pe tabla neagra. Chiar era usor. Ma rog, era mult de scris, dar am reusit sa termin totul repede si chiar foarte corect. Spre surprindere tuturor, mai ales a mea, am terminat de rezolvat in mai putin de doua minute. Colegii m-au aplaudat, iar eu am zambit victorioasa. Doamna profesoara era si ea la fel de uimita. Nu stia cum de am rezolvat asa de repede, dar dupa fata ei pare destul de multumita. Am respirat usurata, apoi am intrebat daca este bine. Blonda de la catedra imi spune mandra:
- Da, Sakura, este foarte bine! Sunt mandra de tine! Cred ca esti chiar foarte buna la materia mea. Felicitari! Ca rasplata iti voi da un zece pentru azi.
Wow mi-a spus Sakura. Yee!!! Radiam de fericire, chiar daca nu aveam un motiv atat de important. Incuviintez din cap, dupa care trec la loc. Cand ma asez Sasuke, cu o fata extrem de uimita, ma intreaba cum am facut asta. Eu am de gand sa fac un pic pe proasta si il intreb, parca cazuta din cer ce am facut. El se prinde ce ceea ce incerc sa fac si nu-mi mai da atentie. Foarte bine, nici nu aveam chef ca el sa-mi zica ceva, eram oricum mult prea fericita.
Totusi, exista cineva care se enervase. Naruto se ridica revoltat in picioare si incepe sa urle la profa ca de ce eu am primit un zece doar pentru atat, de ce el nu primeste niciodata zece dar eu da si prostii de genul asta. Eu ma uitam la el cu o fata de catelus plouat si faceam pe fetita rasfatata, care merita tot. Faceam asta doar pentru a-l enerva pe el, mai bine zis pentru a-l face gelos. Se pare ca functiona. El se zbatea si facea ca toate animalele turbate de pe lume. Parca ar fi foar electrocutat. Toti din clasa, mai putin Hinata, care era rosie si visa cu ochii deschisi, am inceput sa radem. Naruto era de-a dreptul hilar. Ar putea sa se faca comediant, sau circar. Se pricepe bine sa faca circ.
Nu dupa mult timp, totul se termina, Naruto primind inca o ora de detentie. Ma intreb ce mai poate urma. Fara ca nimeni sa-si dea seama, ora se terminase. Eram in culmea bucuriei toti, dar profa nu chiar. Ne-a dat o tema extrem de luga si de grea, apoi a plecat destul de nervoasa.
Toti am iesit in pauza si am inceput sa vorbim. Eu m-am dus la noile mele prietene, dar in drum spre ele ...
In doua secunde presimtirea mea se adevereste. Imi spune sa iau o bucata de creta, imi da o culegere de olimpiade in mana si imi indica un exercitiu ce ma inspaimanta. Cu mici ezitari si mii de emotii interminabile scriu exercitiul pe tabla prafuita. Imediat ce termin de scric acea ecuatie cu siruri las culegerea pe catedra si ma apropii din nou de tabla. Ma miscam cu o viteza de mii de ori mai mica decat a melcului. Fiecare pas care il faceam imi provoca o anumita durere in corp. Parca as fi calcat pe carbuni incinsi nu pe parchet. La fiecare pas care il faceam simteam cum imi intra o sabie in inima, obligandu-ma sa inaintez sis a fiu cat mai aproape de sfarsit. Simteam cum ma prierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Inima imi batea cu cea mai mare putere posibila.
Toate gandurile si sentimentele mele sunt intrerupte de vocea profesoarei care se rasteste la mine, zicandu-mi:
- Haruno! Mai ai de gand sa pierzi mult timp acolo, holbandu-te la tabla? Hai mai repede, termina exercitiul o data ca nu am tot timpul la dispozitie!
Am inchitit in sec, dupa care am luat o gura foarte mare de aer si am incercat sa scriu ceva. Stateam cu creta lupita de tabla. Nu puteam sa mai misc. Eram incremenita. Parca as fi fost transformata in stana de piatra. Nu mai gandeam limpede. Prin minte imi trec numai ganduri rele. Vedeam numai culori inchise, de gri, negru, cenusiu. Negru. Doar negru. Nu pot vedea nimic altceva decat un negru interminabil, apasator, dureros. Deodata, ne mai vrand sa vad acel abis in fata ochilor, incep sa strig ca disperata:
- Verde! Verde! Verde!
Toti colegii au tresarit. Profa se uita ciudat la mine. Oh, nu, nu se poate1 Cum am putut sa fac o asa prostie. Nu pot sac red ca am spus asta cu voce tare. Toti din clasa au inceput sa rada, inclusive profa, care imi spune pe un ton iritant:
- Hai o data Haruto! Termina exercitiul ala anul asta si nu mai visa cu ochii deschisi. Chiar vrei sa iesi atat de mult in evidenta? Macar fa-o sit u in alt mod, nu prin prostie. Avem noi destule specimene prin clasa care isi arata prostia zilnic, nu mai trebuie sa faci si tu asta.
Cand aud asta raman din nou incremenita. O teama m-a cuprins imediat. Genunchii imi tremurau din ce in ce mai tare. Frica imi controla creierul si de asemenea pusese stapanire pe intreg corpul meu. Tremuram mai rau ca inainte, simteam imbinarea dintre teama si furie, nestiind care dintre ele are o cantitate mai mare. Incerc sa ma deplasez, dar picioarele mele parca erau de piatra. Nu ma mai puteam misca. Am mai incercat de cateva ori, dar fara rezultat.
Chiar cand credeam ca-mi va fi imposibil sa ma mai misc de acolo, prind curaj si incep sa rezolv ecuatia ce iesea in evidenta pe tabla neagra. Chiar era usor. Ma rog, era mult de scris, dar am reusit sa termin totul repede si chiar foarte corect. Spre surprindere tuturor, mai ales a mea, am terminat de rezolvat in mai putin de doua minute. Colegii m-au aplaudat, iar eu am zambit victorioasa. Doamna profesoara era si ea la fel de uimita. Nu stia cum de am rezolvat asa de repede, dar dupa fata ei pare destul de multumita. Am respirat usurata, apoi am intrebat daca este bine. Blonda de la catedra imi spune mandra:
- Da, Sakura, este foarte bine! Sunt mandra de tine! Cred ca esti chiar foarte buna la materia mea. Felicitari! Ca rasplata iti voi da un zece pentru azi.
Wow mi-a spus Sakura. Yee!!! Radiam de fericire, chiar daca nu aveam un motiv atat de important. Incuviintez din cap, dupa care trec la loc. Cand ma asez Sasuke, cu o fata extrem de uimita, ma intreaba cum am facut asta. Eu am de gand sa fac un pic pe proasta si il intreb, parca cazuta din cer ce am facut. El se prinde ce ceea ce incerc sa fac si nu-mi mai da atentie. Foarte bine, nici nu aveam chef ca el sa-mi zica ceva, eram oricum mult prea fericita.
Totusi, exista cineva care se enervase. Naruto se ridica revoltat in picioare si incepe sa urle la profa ca de ce eu am primit un zece doar pentru atat, de ce el nu primeste niciodata zece dar eu da si prostii de genul asta. Eu ma uitam la el cu o fata de catelus plouat si faceam pe fetita rasfatata, care merita tot. Faceam asta doar pentru a-l enerva pe el, mai bine zis pentru a-l face gelos. Se pare ca functiona. El se zbatea si facea ca toate animalele turbate de pe lume. Parca ar fi foar electrocutat. Toti din clasa, mai putin Hinata, care era rosie si visa cu ochii deschisi, am inceput sa radem. Naruto era de-a dreptul hilar. Ar putea sa se faca comediant, sau circar. Se pricepe bine sa faca circ.
Nu dupa mult timp, totul se termina, Naruto primind inca o ora de detentie. Ma intreb ce mai poate urma. Fara ca nimeni sa-si dea seama, ora se terminase. Eram in culmea bucuriei toti, dar profa nu chiar. Ne-a dat o tema extrem de luga si de grea, apoi a plecat destul de nervoasa.
Toti am iesit in pauza si am inceput sa vorbim. Eu m-am dus la noile mele prietene, dar in drum spre ele ...