Only The Blood

[Anna.]

Hello, hello! Stiu ca am venit cam tarziu, insa am avut niste zile foarte grele. Whatever... am adus continuarea si sper sa va placa.

CAPITOLUL 5- DISTRUSA

Stefan:

Era Rose. Rose a mea. O iubeam atat de mult incat ma durea. Insa, ea il iubea pe vechiul Stefan. Mirosul ei de portocale imi inunda trupul. O parte din mine vroia sa stea asa pentru eternitate. Cu Rose in bratele mele, sarutandu-ne. Iar, cealalta parte vroia sa uite de ea. Sa o urasca. Sa traiasca doar pentru sange. Ceva imi spunea, ca parte ace vroia sa stea cu ea era mai puternica. Si asa a si fost. Incercand sa rup sarutul, nu am facut decat sa il adancesc. Am simtit bucuria lui Rose. Era imensa. La fel ca iubirea ei pentru mine. Imi aduc aminte, cand am plecat. I-am promis ca ma voi intoarce. Nu. Nu eu i-am promis, ci vechiul eu. Ma luptam cu mine insumi pentru a scapa de dorinta de a sta cu Rose. Ea era ca un fel de drog. Vrei sa renunti, insa dorinta e foarte mare. Pana acum am rezistat tentatiei de a ma intoarce la ea, insa acum voi ai reusi?

Cu usurinta de data aceasta am rupt sarutul. M-am uitat la fata lui Rose. Era inca fericita. Insa, dupa ce vazu expresia fetei mele, se intrista. Ochii ei mari si vezi ca de smarald straluceau in intunericul adanc. Acestia adunau lacrimi. In cele din urma, una scapa si se rostogoli in voie pe obrazul ei fin. Din instinct, i-am sters-o usor. Am tresarit la atingerea pielii ei. Am incercat sa ma stapanesc. Am lasat-o pe Rose jos cu grija. Apoi, am alergat de unde a venit, incercand sa fug inca o data de trecut.

Am incercat sa-mi alung toate gandurile.
Briza sarata care adia dinspre apa purta in ea miasma de trupuri nespalate si de mancare stricata. Am continuat sa merg, pana am cotit pe alta strada. Aici, umbrele imbratisau fiecare ungher , soaptele se inaltau si cadeau, si sughiturile betivanilor strapungeau aerul. Era intuneric. Primejdios.
Si-mi cam placea.

Imediat, un betiv mi-a aparut in fata. Prada perfecta. M-am apropiat cu grija de el.
- Ce faci pe aici, baiete? E periculos, zise acesta razand.
- Dar tu ce faci aici, tataie? am intrebat incet, incercand sa-I fac jocul.
- Aici locuiesc. Imi pare rau baietas, dar nu mai sunt camera libere, continua el prapadindu-se de ras.
- Presimt ca se va elibera una.
-Hei, hei! Ce tot spui…
Acesta nu mai reusi sa continue propozitia, fiindca mi-am infipt coltii in gatul lui. Sangele era combinat cu bautura, ceea ce nu era prea placut. Insa, era sange. Totusi, m-am oprit, amintindu-mi de cei doi vampiri ce zaceau in groapa lor. Asa ca m-am grabit sa tarasc trupul spre groapa.


Rose:

Ii simteam buzele lipite de ale mele. Le adoram. Am simtit cum Stefan adanceste sarutul. Atunci, am inteles ca m-a recunoscut.


Puteam sta asa pentru o eternitate. Simteam doua perechi de ochi atintiti asupra noastra, insa nu imi pasa. Vroiam ca momentul sa nu se mai sfarseasca. Insa, tocmai cand dorinta era mai mare, Stefan rupse sarutul. Ingrijorarea ma cuprinse. Ma uitam la chipul lui, si nu puteam descifra expresia de pe fata lui. Lacrimile au inceput sa mi se stranga in ochi. Iubirea ce o simtisem mai inainte disparea incet. Si cand ma gandeam ca am venit pana aici cu o speanta in suflet. Nu puteam crede ca mie mi se intampla.


In cele din urma, o lacrima scapa si alerga in goanna pe obrazul meu. Stefan mi-o sterse cu grija, asa cum facea mama cand eram mica. Apoi, ma lasa jos cu grija. Apoi, am vazut printer lacrimi, cum fuge, incercand sa scape din nou, de iubire.


M-am indreptat spre Cathy si David. Stiam ca acestia aveau de gand sa ma consoleze, asa ca le-am facut semn sa ma lase. Acestia au incuviintat. Am alergat cu viteza, pentru a uita de tot. Acum, ca nu aveam nici un tel, puteam face orice lucru periculos. Dar…, cu ce sa incep? Pentru inceput, as putea vizita Vancouver-ul. Ar fi o idee minunata.


Acum, aveam de gand sa traiesc ca un vampire adevarat. Unul insetat mereu. Care traieste doar pentru sange. Un vampire, in adevaratul sens al cuvantului. Nu o fiinta asemanatoare omului. Ci un ace traieste pentru sange. Caci, doar sangele conteaza.


Asa cum am zis, am mers prin oras. Mergeam incet printre zecile de oamenii de pe strazi. Mirosul de sange era puternic. Rezistam cu greu tentatiei de a ma hrani din unul dintre acele gaturi, prin care sangele curgea fara incetare. Incercam sa alung mirosul inchizand ochii sau tinandu-ma de nas. Uneori atragea atentia in timp ce ma tineam de nas, dar era clar ca nimeni nu banuia ca nu sunt om. Ma plimbam incet, incercand sa scap de amintiri. In plimbarea mea, am zarit un circ, si am realizat ca nu am mai fost de mult la unul.


Asa ca, am intrat in micul cort. Am remarcat apoi ca nu aveam bani sa platesc biletul. Insa, ceva imi veni in minte. Poate il puteam convinge pe cel ce verifica biletul ca i l-am aratat. David imi spusese despre aceasta putere pe care o au unii vampiri. Imi zisese ca eu as putea avea aceste puteri, deoarece am fost transformata intr-o noapte cu luna plina. Asa ca, am continuat sa merg.
- Biletul, va rog!
- L-ati vazut deja, am zis simplu, si am incercat sa trec.
- Imi pare rau, dar nu prea cred.
- Va repet, l-ati vazut.
- Domnisoara, imi pare rau dar…

Ceva se intampla, insa nici de cum puterea mea de convingere, iar paznicul ma lasa sa trec, si fugi in alta directie. M-am asezat pe un loc din fata, si am asteptat sa inceapa spectacolul.

Stefan:

Am ajuns in groapa si am observant ca cele doua trupuri disparusera. Erau mai multe variante, insa ma gandeam doar la una. Cea cum ca politia ar fi gasit trupurile si ar fi realizat ca nu sunt oameni. Trebuia sa imi dau seama imediat ce se intamplase.

Cum stateam si ma gandeam ce s-a intamplat, am simtit ceva lovindu-ma in cap. M-am prabusit, fiind insa constient. Auzeam niste voci, insa nu puteam intelege ce spun. Am incercat sa vad cine statea in partea cealalta a gropii. Insa, am vazut ca nu mai eram acolo. Era un fel de cort, impartit in doua. M-am uitat repede in jur, speriat. Frica imi curgea prin vene. Imediat am zarit mai multe custi. Toate eram goale. Apoi, intrara in aceasta parte a cortului mai multe animale, iar dupa cum se auzea printre ele sigur se numarau elefanti si ursi. Inainte sa ma mai uit dupa ceva, am auzit cum cineva tipa din cealalta parte.

- Doamnelor si domnilor…in aceasta seara va vom prezenta o fiinta ce nu credeati ca exista! O fiinta plina de ura si salbaticie. Una, de care trebuie sa va fie teama…. Credeti ca stiti ce este?
Sala striga:
- Vampir! Vampir!
- Asa este oameni buni! Un vampir, va lupta contra celui mai puternic om din Vancouver! Iata-l ca vine…Titan! Si acum, va intra in scena, vampriul.
Eu eram. Stiau ce sunt. Aveam de gand sa incerc sa sperii publicul sau orice numai sa scap. Am vazut doua persone apropiandu-se de mine.
- Nenorocitilor. Voi erati. Imi faceti sila.
- Mai bine te-ai pregati de lupta, zise Lawrence zambind.
- Dupa ce termin cu ala, e randul vostru, am zis inainte sa ajung in cealalta parte.
M-am uitat in public, incercand sa bag spaima in ei. Atunci, am vazut-o din nou dupa ce fugisem.


Rose:

Mirosul de sange incepea sa nu ma mai deranjeze asa mult. Asteptam sa inceapa spectacolul. In scena intrara doi elefanti, ce incepura sa faca un “dans”. Urmara niste caini dresati, iar in cele din urma niste ursi. Spectacolul era rasuflat, insa imi consuma din timp. Insa, dupa ce animalele plecara, lumea incepu sa susoteasca. Un om trecea printre randuri sa stranga bani de pariuri. Ce pariuri?


- Pe cine pariati? ma intreba simplu omul.
- Poftim?
- Vampirul sau Titan?
- Pai, de fapt, eu nu pariez. Imi cer scuze.
- Pacat, zise el si pleca mai departe.
“Vampirul sau Titan”. Ceva nu era in regula. Vampirul… Speram ca Cathy si David sunt bine.
O voce se auzi:


- Doamnelor si domnilor…in aceasta seara va vom prezenta o fiinta ce nu credeati ca exista! O fiinta plina de ura si salbaticie. Una, de care trebuie sa va fie teama…. Credeti ca stiti ce este?
Sala striga:
- Vampir! Vampir!
- Asa este oameni buni! Un vampire, va lupta contra celui mai puternic om din Vancouver! Iata-l ca vine…Titan! Si acum, va intra in scena, vampriul.

In acel moment, l-am vazut, si am simtit cum chiar aveam sa pierd totul.