Scaldare in dorinta [Poveste finalizata]

[Yaoi Queen]

Scumpii mei dragi si intelegatori cititori imi pare rau de aceste intarzieri urate din partea mea dar... e vacantaaa T^T si sunt molesita, nu e vorba de prea multe de facut sunt prea lenesa
Imi cer scuze
Aici este noul capitol care speeer sa va fie pe plac xD
Kissez <3

Capitolul XXXVII

Linda plecase imediat ce primise un apel de la cineva si ii sarutase obrazul surorii mele inainte de a iesi, fericita de revedere.
Nu durase mult insa, pana ce sa apara o alta domnisoara, cea asteptata se sora mea: acea Christine, o roscata inalta, cu ochi albastri si un corp superb de zeita. Era, intr-adevar o femeie frumoasa.
Sora mea o imbratisase calduros, apoi o luase de mana, conducand-o spre scaunul pe care Kyan era asezat, iar eu stateam in picioare langa el.
-El e fratiorul meu, Tyler, spuse ea zambareata, cand domnisoara aceea inalta imi spusese ca era incantata de cunostinta, apoi isi indreptase privirea spre actorul ce statea tolanit pe scaunul de langa mine. Sora mea, voise a i-l preventa si pe el, insa nu fusese lasata sa isi termine propozita. Iar chestia asta e...
-Kyan Lawson, rostise roscata pe un ton atat de dulce incat credeam ca aveam sa fac urticarie. Hmm... ti-am vazut filmele, adauga apoi pe acelasi ton, studiindu-l cu atata atentie ca pe un tablou unic, incat ma facu sa ma incrunt cand mintea mea primise un semnal de alarma.
Kyan zambise, insa puteam observa cu usurinta acea ironie pe care o emana.
-Esti un actor... minunat, spuse cand isi apropiase degetele de chipul lui, trecandu-si unghiile lungi si ascutite peste barbia sa. Stiu ca tu si Sam nu va suportati, asa ca nu cred ca ea s-ar supara daca am iesi o data sa bem ceva...
O privisem pe Sam care mai avea putin si izbucnea in ras, insa isi tinea gura astupata de maini, pentru a privi scena in continuare.
Kyan ranjise, apoi isi trecuse limba peste buze, ridicandu-se in picioare .
-Scumpo, tu canti la o masa gresita, replicase actorul varandu-si plictisit o mana in buzunar, privind expresia nedumerita a roscatei.
Chiar in acel moment Sam incepuse a rade atat de tare incat atrase atentia tuturor, apoi isi luase prietena de umar, continuand sa rada.
-Iubito... fratele meu si fraierul asta sunt impreuna, intelegi? Ah! m-a amuzat cumplit asta!
-Nu cred...!Samantha! Serios? Asa te joci tu cu inima mea? De ce nu mi-ai spus? se planse roscata, bosumflandu-se. Iarta-ma Kyan, dar mereu am avut o slabiciune pentru barbatii frumosi. Se pare ca e adevarat ca tipii aratosi sunt neciopliti, fictivi sau impreuna cu alti baieti.
-Aha! Deci te-ai prins si tu ca e necioplit! rostise sora mea, victorioasa.
-Poti sa machiezi o vanataie? o intrebase Kyan curios, pe domnisoara roscata.
-Desigur... De ce?
-Dar o gura rupta? intrebase apoi, aruncandu-i o privire amenintatoare surorii mele.
Christine zambise amuzata, apoi o invitase pe Samantha sa se aseze pentru a o machia.
Probabil fara sa vreau, ramasesem cu privirea indreptata spre fata aia, insa nu o studiam, ci ochii mei o urmareau nestiutori.
Simteam o urma de furie in propria-mi fiinta, dar... eu? Nu era genul meu de comportament sa ma enervez sau... sa devin gelos.
"Absurd! Nu sunt gelos!" incercam singur a ma convinge, insa corpul ma tradase, si degetele mele inconjurara incheietura mainii lui Kyan, ca si cum incercam sa pun stapanire pe el.
-S-a intamplat ceva? intrebase actorul, aplecandu-se spre mine.
-Nu... nimic, de ce? intrebasem la randul meu, ridicandu-mi privirea spre ochii lui albastri.
-Pari nervos, raspunse scurt.
-Nervos? Cand m-ai ai vazut tu nervos? Eu sunt o persoana calma... Mereu.
-De aceea urli cand ne certam.
-De ce s-ar mai numi cearta daca persoanele nu urla...?
-Dar ai patit ceva.
-Nu sunt gelos! tresarisem, oprindu-ma brusc atunci cand realizasem ca am rostit cuvantul gresit. Nervos, adica... rectificasem, intorcandu-mi capul in partea opusa actorului.
-Gelo...? Tyler, vino putin, ceruse el, prinzandu-ma de mana, indemnandu-ma a-l urma afara din incapere. Ce-a fost asta? intrebase, de indata ce inchise usa in urma noastra.
-Nimic, nu ma baga in seama... mormaisem plecandu-mi capul cand ma gandisem cat de stupid trebuia sa arat in acel moment, desi adevarul pur era ca simtisem ca imi fierbea sangele in vene in momentul in care Christine il atinse.
-Ce vorbesti, Tyler? Pe ce sa fii gelos? Nici nu am bagat-o in seama pe femeia aia.
-Iti face avansuri...Si ai vazut ce unghii are? Parca e vrajitoare!
Kyan ranjise amuzat la auzul tentativei mele de discreditare la adresa ei, apoi isi plimbase degetele in parul meu, sprijinindu-si antebratul de peretele din spatele meu, practic blocandu-mi drumul, si stiusem ca voia sa imi spuna ceva, insa el se oprise cand auzise pasi ce se indreptau spre noi.
-Esti adorabil, micutul meu, dar vom vorbi despre asta acasa. Bine?
-Nu, nu mai vreau sa vorbesc despre asta...
-Vorbim acasa, decise el, incheind conversatia cu un sarut scurt care imi readuse culoarea rozalie in obraji.
Imediat, ajunse langa noi un barbat de maxim douazeci si cinci de ani, imbracat intr-un costum alb, insa fara cravata, avand sub sacou o camasa albastra.
-Salut Kyan. Ma bucur sa te revad, amice, spuse barbatul, dand noroc cu actorul.
-La fel, replicase blondul, zambindu-i prietenos. Si Sally? Parca ea era cea nerabdatoare sa il vada pe Tyler cu proprii ochi.
-Oh, abia asteapta, dar acum o machiaza Linda. O vei vedea pe platou. Am venit sa va spun personal ca intram in direct in zece minute.
-In direct...?
Vocea mea atrase atentia acelui barbat care isi coborase privirea spre mine si imi zambise discret inainte de a se prezenta.
-Alex Morgan. Imi pare bine. Tu trebuie sa fii Tyler. Ai noroc, azi toata tara va fii cu ochii pe tine, replicase glumet cand eu nu reusisem sa ii gust umorul, ba mai mult, ma panicasem.
Totusi ma bucurasem ca niciuna din persoanele intalnite nu aveau o reactie negativa vazandu-ne, ci se purtau de parca era obisnuit ca un actor precum Kyan sa se prezinte cu un baiat drept partener.
-Mirific... oftasem ironic, simtind cum ramaneam incet fara aer, pieptul strangandu-ma puternic din cauza emotiilor care ma invaluira mult prea repede.
Barbatul imi zambise, apoi anuntase din nou intrarea in direct in mai putin de zece minute, incheind spunand ca actorul avea sa intre primul pe platou, pentru un scurt interviu numai cu el, apoi aveam sa apar eu impreuna cu sora mea.
Cu acele ultime cuvinte, domnul Morgan se indepartase de noi, lasandu-ne din nou singuri. Insa nefiind sigur pe ce anume as fi putut sa ii mai spun, ma indreptasem spre usa in spatele careia se afla sora mea, pe care o anuntasem de cele cateva minute ramase.
Kyan insa, ma trase din nou afara din incapere, cerandu-mi a-l urma pentru ca mai ramasese foarte putin timp pana ce el trebuia sa intre pe platou.
-Ne vedem acolo, bine? spuse, aratandu-mi spre zona luminata puternic, inconjurata de camere de filmat si persoane ce fugeau dintr-o parte intr-alta.
-Bine, dar... daca fac ceva gresit? Nu sunt obisnuit sa stau in fata camerelor, Kyan!
Fara sa realizez imi frecam mainile intre ele, mult prea agitat, apoi imi coborasem privirea, oftand adanc din cauza ingrijorarii.
-Nu trebuie sa iti faci griji de absolut nimic, rostise el, prinzandu-mi mainile in ale sale, aplecandu-se spre mine cu un zambet bland pe buze si atingandu-mi obrazul cald. Totul va fi bine, iti promit, continuase apoi, ridicandu-si mana dreapta spre chipul meu, indemnandu-ma a-i privi ochii aceia frumosi care nu reusira decat sa imi faca pieptul sa trepideze cu o si mai mare putere.
-Dar nu stiu cand ar trebui sa apar si eu in peisaj, ma plansesem, la fel de ingrijorat.
-Samatha va stii si veti intra impreuna. Vreau sa te linistesti, bine?...
-Un minut! se auzise ca un ecou o alta voce de barbat.
-Dar, Kyan...
-Te iubesc, micutule. Te iubesc, imi spuse, depunandu-mi un sarut scurt si apasat pe buze, dupa care se indepartase, indreptandu-se spre locul inconjurat de camere de filmat.
-Si eu te iubesc... oftasem in urma sa, desi stiam ca nu ma auzise.
Vazand-o pe sora mea venind spre mine, ma apropiasem si eu de ea, ramanand tacut, cand ea isi petrecuse bratul pe dupa umerii mei.
Emisiunea incepuse mai intai cu prezentarile de rigoare, apoi intrebari la adresa actorului. Plecara de la accidentul suferit de Kyan, iar cuvant peste cuvant, ajunsera inevitabil la pozele acelea, pe care in scurt timp le si prezentara pe ecranul mare din spatele celor doi prezentatori, Alex si acea Sally, pe care Kyan o mentionase.
-Ooh, cat de dragut aratati amandoi! spuse o voce subtire de femeie. De cat timp sunteti de fapt impreuna?
Kyan rase scurt la auzul intrebarii.
-Adevarul e ca nu se poate stabili o data exacta. Niciunul din noi nu a spus "Hai sa fim impreuna!", iar primul nostru sarut, nu a marcat inceputul relatiei... nici macar al doilea sarut... iar faptul ca sunt actor, nu m-a ajutat deloc in situatia aia, cum s-ar intampla de obicei, rostise pe un ton amuzat. Dar nu pot sa spun ca as fi preferat ca aceasta cariera a mea sa ma ajute in a-l cuceri. De fapt, el nu voia sa ma accepte tocmai din cauza carierei mele.
-Sa inteleg ca tu ai fost cel care a insistat pana ce aceasta relatie sa fie posibila.
-Asa este.
-Deci, putem sa facem si noi cunostinta cu persoana asupra careia a trebuit sa insisti? Pun pariu ca nu sunt singura care vrea sa vada cine a avut o asemenea putere sa iti reziste.
-Asta e un fel de compliment, nu? intrebase amuzat, razand scurt pe urma. Da, este aici si, dupa cum stiti, sau poate nu... este fratele Samathei Kannes. Tyler.
Imi simtisem inima batand puternic si inspirasem adanc atunci cand parca ramasesem fara aer, apoi Sam imi prinse mana intr-a sa, indemnandu-ma a o urma.
-Haide, ingerasul meu. E timpul sa ne facem intrarea.
Mersesem in dreptul ei, incercand sa nu imi tin capul prea plecat atunci cand auzisem ropotele de aplauze exact ca cele cand intrara in direct. Deja eram intimidat de acele sunete.
Sam isi asezase mana pe umarul meu cand ajunseseram in fata canapelei mari de piele si ma asezasem aproape de Kyan, iar sora mea langa mine. Abia atunci imi ridicasem ochii si observasem intreg decorul.
Erau foarte multi oameni care faceau parte din publicul ce ocupa aproape intreaga sala, iar in stanga canapelei pe care sedeam, se afla un birou inalt, alb si dupa el, barbatul pe care il intalnisem inainte si o domisoara ce parea foarte vesele fata de colegul ei care era destul de serios, insa nu rigid.
Ma simteam intepenit si parca nici nu mai auzeam vocile celor din jurul meu. Stiam ca asa avea sa se intample, insa trebuia sa imi revin cumva. Nu era sfarsitul lumii daca greseam ceva... Kyan era acolo pentru mine.
Tresarisem usor cand simtisem degetele blondului inconjurandu-mi bland incheietura mainii, si imi zambise cand imi intorsesem chipul ingrijorat spre el. Isi apropie apoi microfonul de buze pentru a raspunde la intrebarea pe care eu nu o auzisem.
Incepusera cu ceea ce interesa pe toata lumea, si anume: "De ce fratele femeii cu care se afisa impreuna, ca fiind intr-o relatie?"
Nu ii trebuise timp de gandire, deoarece scosese la iveala cat de "bine" se inteleg de fapt, apoi Sam il completase, spunand ca fusese o atractie de moment, sau din cauza bauturii, apoi desigur, nu ezitase in a-l jigni pe actor, intr-un mod specific ei.
Asta rezolvase o parte din problema, avand in vedere ca ar fi fost mult prea ciudat daca sora mea si Kyan ar fi avut o relatie, asa ca putin se limpezira apele... foarte putin. Asteptam doar momentul in care imi va fi adresata o intrebare, iar eu sa ma blochez pe loc.