Lacatul unui inger razbunator

[Rose ^^]

vai au trecut secole de cand nu am postat. Imi cer scuze, dar nici vacanta nu am timp. Lectura placuta si scuzati daca sunt greseli :D

Cap X
Tinutul de Foc. Adevarul capata contur partea a 2-a

NICKY:

Ma uit la persoana vinovata si nu pot sa cred cine e in fata mea…. Era...era chiar fratele meu si nu arata prea fericit, ba chiar se putea ura in ochii lui.
- Ce cauti aici, Nick?
Nici un raspuns, sta si se uita la mine cu ochii plini de ura si dorinta de a vedea sange. Ce sa intamplat cu el? Nu l-am vazut in viata mea asa, e prea ciudat chiar si pentru mine.
- Surioara, surioara, mare greseala ai facut ca ai venit aici, pentru ca te-ai condamnat la moarte.
- Nick ce-i cu tine? Raspunde-mi, revinoti! Inceteaza odata, ma sperii.
- Te sperii? Ciudat, parca tu mereu erai fata curajoasa. Mereu eu am trait in umbra ta si te-am suportat. Ma rugam de tine zile intregi pentru o favoare, dar tu aveai inima prea rece ca sa ma ajuti, din clipa in care eu m-am nascut tu ai devenit geloasa. Credeai ca mama nu o sa te mai bage in seama, eu am avut nevoie de tine, vroiam sa ne impacam ca doi frati ce suntem, dar tu nu...tu erai prea ocupata ca sa te uiti la o insecta ca mine.

Imi plecasem capul, iar ochii mei priveau pamantul negru. Sincer ma uitam in gol in timp ce mintea mea depana amintiri exact ca batrana ce torcea de zori. Asa este...am devenit geloasa pe el. Am crezut ca odata cu nasterea lui eu voi fi pusa pe locul doi si nu mi se va mai oferi atentia. La inceput ma linistise mama, ma obisnuisem cu ideea si chiar ma jucam cu el. Insa, timpul trecea, clipele se scurgeau ca nisipul din clepsidra, iar fratele meu crestea. Trebuia invatat si asa foarte mare atentie sa oprit asupra lui. Era doar un pui la inceput de drum, trebuia indrumat, trebuia sa fia ajutat sa-si ia zborul.
In acel moment sentimentele de gelozie reveneau, incepeam sa fiu rece cu el, iar ceea ce mi-a pus capac a fost o gafa facuta de el. A spart vaza de cristal a mamei, iar eu eram acolo si logic ca vina a picat pe mine. Incepusem sa simt sentimente de ura, doream razbunarea si uite unde sa ajuns. Poate trebuia sa incetez, eu ca fiind mai mare trebuia sa-i fiu un exemplu, dar de unde..

Stau fata in fata cu el. Nu pot sa cred ca el e asa plin de ura. Aerul e din ce in ce mai rece in timp ce privirile noastre se ciocnesc, nimeni nu zice nimic. Stam in tacere, doar ne privim. Poate pentru el aceste priviri inseamna lupta, dar eu incerc sa caut raspunsuri. Ce doreste acum, e prea exagerat...il intelegeam in lumea muritorilor, dar acum? Acum ce doreste de la mine, de la lumea asta fara viata?
Isi indreapta mana spre mine si in urmatoarea clipa sunt atacata de sageti facute din gheata si foarte ascutite. Unele ma ranesc, iar sangele isi face aparitia imediat. Picaturile cad pe pamantul negru si rece provocand un sunet enervant, parca e facut in reluare.
Simteam ca innebuneam, am cazut in genunchi. Auzeam totul in reluare si sunetele erau prelungite. Tot ce auzeam acum este sunetul provocat de picaturile rosiatice ce se preling usor pe pielea alba si fina pana fac “poc” cu pamantul divizandu-se in mai multe si rasul fratelui meu. Un ras diabolic ce se auzea din toate partile. Eram ametita, cred ca aici imi este sfarsitul, pacat. Nici nu am apucat sa cunosc iubirea sau o parte din putere.
Fratele meu nu renunta, continua sa ma loveasca cu brutalitate cu gheata, eram toata vanata si plina da rani.
Nu m-am bucurat de viata. Stiu, patetic, ma las infranta de fratele meu, de piticania ce o uram si doream din toata inima mea sa ma lase, sa scap de el. Uite ca dorinta mi se implineste, dar din pacate eu voi pleca definitiv. Doream sa tip, sa ma ridic si sa-i ofer o lectie, cea mai mare lectie din viata lui, insa trupul meu era prea obosit.
Aveam impresia ca atarnau de el talangi ce ma tineau la pamant. Eram obosita, zici ca muncisem la camp fara oprire, dar nu mai aveam nici o forta in mine.
Eram pierduta, cadeam in intuneric si nu ma puteam opune. Imi voi petrece viata de apoi in acest abis plin cu spini, iar sangele imi va curge la nesfarsit, iar eu nu voi mai simti nimic.
Voi fi o marioneta a acestei lumi, nu voi mai gandi si nu voi mai putea spune nimic. Pentru prima data in viata voi tacea si de data asta pentru totdeauna. Nu ma voi mai da drept marea fata, voi asculta de regele acestui loc si daca mi se permite sa-l bantui pe fratele meu o voi face cu cea mai mare dragoste.
Hehe se pare ca inca am ganduri rele pentru el, asta e viata de familie: cu probleme, certuri si multe altele, dar in final totul se rezolva si se traieste in pace.
Numai intre noi nu se mai poate face nimic, noi doi nu vom trai niciodata in pace.
E ca si cum ai pune soarecele si pisica in aceiasi casa si doresti ca cei doi sa traiasca in pace si sa ai casa intreaga. Acest lucru e imposibil, nu le poti avea pe toate, trebuie sa spui mersi la ceea ce ai.
Dar eu? Eu ce am?
Viata mi-e pe sfarsite, totul se va incheia aici. Nu mai am nimic, renunt. Ma dau batuta, patetic si jalnic. Insa, acum chiar urasc lupta, nu vreau sa ma mai razboiesc.
E prea mult. Macar odata sa stau in pace, sa plec linistita.

In acel moment am auzit-o, o voce blanda si feminina, parca mai mult soptita. Numai ca sa aud eu, nimeni altcineva.
“- Nicky, lupta. Nu renunta, nu asa esti tu. Aduti aminte de cine esti. Cine trebuie sa fii, nu spune “stop” acestei vieti. Mereu vei avea cate o cazatura, dar trebuie sa te ridici si sa induri. O printesa nu renunta, ea lupta pana la final. Nu-l lasa pe fratele tau sa castige.”
“- Nu mai am forta necesara sa lupt. Toata puterea mea se scurge incet, iar cu fiecare picatura sfarsitul imi este si mai aproape. Macar odata nu vreau sa-i mai fac rau fratelui meu, macar acum cand sunt pe muchie de cutit...”
“- Prostii. Spui doar abureli, fratele tau are nevoie de ajutor. Este orbit de putere, daca tu nu faci nimic sa-l ajuti, atunci cine o va face? Doar tu il poti salva. Tine minte: o printesa nu renunta niciodata, ea lupta pana la capat, iar sfarsitul tau nu e aici. Mai ai mult de mers pana cand ciclul vietii tale sa se incheie”

Sa-l salvez, asta trebuie sa fac. Macar asa, poate asa voi reusi sa ma revansez.
Chiar cand se pregatea sa isi dea atacul final, mi-am ridicat mana si imediat un scut de foc si-a facut aparitia, iar o flacara ma invaluit facandu-ma sa-mi recapat fortele. Am atins incet pamantul rece, iar acum eram imbracata cu o fusta rosie, scurta in fata si lunga pana in pamant in spate. Bluza era decoltata si avea doar o singura maneca, avea forma unui corset, rosie cu dantela neagra, iar in picioare aveam o pereche de sandale aurii cu platforma si toc de cinsprezece centimentri.
Doua suvite din par erau impletite si prinse cu o clamita si pe cap aveam o coroana argintie cu un diamant rosu in mijloc.

Am aruncat spre fratele meu o flacara si cu toate ca el a incercat sa riposteze, nu a reusit. Incepusem sa ne batem amandoi fara a scoate vreun sunet, eu trebuia sa-l salvez si pana acum doar ma luptam cu el. Trebuie sa recunosc ca ma simtea foarte bine, dar nu asta era misiunea mea.
- Nick, oprestete! Nu vezi ca esti controlat de putere. Fratioare de ce faci asta? Renunta, o sa fie bine, crede-ma. Stiu am gresit, dar ma pot schimba asa cum stiu ca si tu poti lupta contra acestui monstru de putere ce te controleaza. Tu esti mai bun ca..
- TACI! “ma pot schimba” ma lasi? Tu vrei doar sa te salvezi, eu vreau puterea, vreau controlul celor doua dimensiuni opuse. Nu ma opresc pana cand puterea ta nu e a mea.
Puterea celor doua dimensiuni? Ce vrea sa insemne asta? Ce nu stiu eu? Da ca multe stiu, dar nu inteleg nimic. Spusele lui m-au lasat fara grai, iar eu ca proasta am lasat garda jos si Nick a avut ocazia perfecta sa ma atace. Vedeam cum o sabie se indreapta spre mine, dar nu ma puteam misca si asta datorita faptului ca eram inca in soc.
Totusi impactul nu a avut loc, mi-am ridicat privirea si atunci l-am vazut pe Leon si Gina. Leon ii parase lovitura lui Nick cu o sabie, iar Gina venise langa mine. Pana nu ma lovit de doua ori peste fata nu mi-am revenit.
- Esti bine? Ce cauti aici? Nu stii in ce pericol te-ai bagat. Esti idioata sau ce..
- Lasa-ma cu astea! Vreau adevarul si il vreau pe tot. ACUM!

Cei doi se uitau surprinsi la mine, dar in ochii lor se putea citi usor ca stiau despre ce este vorba. Ma uitam la ei de sus, parca ii provocam la o lupta. Da ii provocam la o lupta cu adevarul. Sa vedem cine castiga. Ce rost ar avea sa mai ascunda, deja fratele meu mi-a zis ceva ce ma determinat sa caut mai adanc pana descopar tot.
- Nu aici. Iti vom spune, dar nu aici. Oferai fratele tau o lovitura puternica astfel incat sa putem iesi de aici fara ca el sa ne urmareasca. –vocea lui Leon era una inceata ca abia il auzeai, dar l-am ascultat. Cu toate ca ma durea am facut-o.
Incepusem sa ma invart in jurul fratelui meu si in acelasi timp formam un gard din flacari din care se formau bile de foc ce il raneau.
Imi parea rau, dar acum ceea ce conta era adevarul. Am vazut o lumina puternica provocata de Gina si dupa m-am trezit in camera blondului.

Ma uitam la ei, parca cerand din priviri adevarul, iar cei doi au oftat. Pana nu am tipat la ei sa-mi zica mai repede ce se intampla nu s-a auzit nici musca.
- Foarte bine, daca asta e dorinta ta atunci..
- Lasa-ma cu introduceri, treci la subiect. De ce a zis Nick “cele doua dimensiuni opuse”? Mai e ceva ce eu nu stiu si vreau sa aflu ce. Macar sa am habar cu cine ma infrunt, cum sa-l inving. Vreti sa fiu conducatoare, dar cum daca nu stiu nimic, nu-mi cunosc parintii si mai nou o voce ma reinvie. Nu va uitati asa la mine, cand eram in acea dimensiune aproape muream, dar o misterioasa voce de femeie ma facut sa continui. Mai aflu ca fratele meu are puteri si nu focul ci gheata. Nu mai inteleg nimic.
- Nicky, povestea e una lunga, dar o voi scurta. Acum mult timp in urma existau doua regate, doua tinuturi. “Tinutul de foc” si “Tinutul de gheata”, amandoua puternice si opuse. Insa cu toate astea cele doua se intelegeau si nu au avut nimic de comentat in casatoria dintre mostenitori. Mama ta, Lilia mostenitoarea focului si tatal tau Helios mostenitorul ghetii. S-au casatorit si prima ai fost tu, cu puterea de foc, iar al doilea fratele tau cu puterea de gheata.
Cum aveati puteri deferite nu va puteati antrena in acelasi loc, asa ca tatal tau sa dus in tinutul ghetii si fratele tau si tu ai ramas cu mama ta. Cand erati mici era un risc mare ca puterile voastre sa se intalneasca. Insa, ceva ce nu stiu multi e faptul ca voi doi a-ti devenit si gardienii celor doi dragoni ce pazesc dimensiunile.
Odata cu cadarea tinutului de foc automat si dragonul a devenit captiv, valabil si pentru celalalt regat. Tu il poti trezi la viata, dar o diferenta mare intre voi: e ca tu ai puterea de a controla si dragonul de gheata la fel si elementul. Tu esti cu cea mai mare putere, de aceia eu am fost ales ca cealalta jumatate care sa duca puterea. Nu puteai singura, de aceea sa sigilat in doua corpuri.
Eu o pot suporta pentru ca fac parte din familia regala. Gina ti-a devenit gardiana sau cum spui tu, bagidard, de cand ai aratat semnele acestei puteri.
Cu privinta la acea voce, cel mai probabil e sa fie mama ta, nu stim multe despre asta. Nu stim chiar totul, dar e o sansa mare sa fi fost regina Lilia.
- Mama, tata...ce sa intamplat cu ei? Unde sunt? Vreau sa-i vad!
- Din pacate nu stim nimic de tatal tau, insa mama ta a murit acum multi ani. La confruntarea cu Rika...

Rika, ea e femeia ce mi-a aparut atunci in fata mea. Ea mi-a ucis mama, daca ar trai as ucideo si eu fara pic de mila. I-as scoate inima si as da-o leilor sa o savureze cu cea mai mare placere. Nu mai ascultam ce zicea Leon, eram prea abosorbita in gandurile mele, mult prea socata. De asta fratele meu a zis ca vrea puterea mea, inseamna ca si el stie de asta, iar un razboi a izbucnit intre noi, intre cele doua dimensiuni.
Ceva ce nu am reusit sa fac a fost sa mentin pacea, parintii nostri sunt mai mult ca sigur dezamagiti de noi. Ce au realizat ei e distrus, iar totul e in mainile mele.
Ale unei adolescente, o tanara la inceput de drum. Nu stiu nimic, nici de puteri nu stiu cum sa le folesesc si ce avantaje am cu ele, ca sa nu mai spun de aceste haine de pe mine.
Prea mult, acum imi doresc sa fiu o tanara obisnuita, sa nu fiu speciala.
Sunt atat de confuza, gandurile imi sunt amestecate ca legumele din ciorba, incerc sa ies din tot acel labirint de cuvinte, insa nu pot. La orice pas aud: “parintii tai” “puteri opuse” “gardienii celor doi dragoni” sau “ai puterea de a controla dragonul de gheata, valabil si pentru element”
Doream din toata inima mea sa ies, sa scap din inchisoarea in care eram, insa lanturile formate din acele cuvinte erau prea dure, prea reci si parca indestructibile. Cine sa ma salveze? Cine o va face pe eroul pe cal alb si ma va scoate sa vad din nou lumina aurie a soarelui cazand incet pe pielea mea?
Oare voi mai avea timp si de alte lucruri sau doar voi petrece timpul sa ma antrenez?
Mii de intrebari imi bantuiau mintea. Antrenamente...de azi sau maine trebuie sa ma antrenez, iar cea mai buna persoana e Leon sau Gina, ei doi stiu destul de multe.
- Nicky esti bine? Am impresi ca vorbesc singur de la un timp.
- Ce? Unde? Aaa, Leon, imi cer scuze, doar ca e prea mult. Prea multe pentru mine pentru o zi. Trebuie sa-mi salvez fratele din ghiarele puterii si multe altele. Unde e Gina?
- A plecat acum doua minute, avea ceva treaba. Hei, tu ai vrut asta. Nu ai cum sa fugi, trebuie sa infrunti totul.
- Cum? Nu stiu nimic, ma mir cum de am reusit sa ma apar azi. De ce au aparut aceste haine pe mine? Si inca ceva, daca nu era fratele meu, voi nu-mi spuneati adevarul.
- Calmeaza-te, in primul rand eu si Gina te vom ajuta cu puterea, cu hainele e simplu: esti printesa acelui loc, e normal sa apari si cu vestimentatia specifica tie. Ai observat, banuiesc ca si fratele tau avea haine specifice. In al doilea rand noi am incercat sa te protejam, speram ca fratele tau sa nu afle sau sa se intoarca impotriva ta si nu erai pregatita. Asculta-ma, eu sunt aici.

Vocea lui ferma, dar totusi calma e fost o funie ce ma scos la suprafata, insa ceea ce era prea deranjant, as putea spune e faptul ca eram mult prea apropiati. Ne priveam adanc in ochii, sincer nici nu stiu de ce. Eu ma innecam in marea din ochii sai, acum il vedeam cu alti ochii. Era pentru mine un zeu, o adevarata frumusete, era soarele meu. Incetul cu incetul ne apropiam unul de altul....