Angel tears

[gothic_yumi]

heh ... umm here i am .. with the next ... ;;) ... hope u'll like it


~CAPITOLUL II~
An ordinary day...or not!

Le-am privit în acei ochi albaştrii, sticloşi, reci. Cu fiecare pas încet legănat al lor, lăsând dâre de un sânge stins , vişiniu închis simţeam că mă apropriam de moarte.Dar ce era acea speranţă care îmi învăluia corpul, acea dragoste de viaţă? O viaţă chinuitoare, neagră, moartă- aşa îmi părea. Mintea mea se scufunda în întuneric ,parcă privirea lor mă ameţea cu ură şi disperare. Intram în jocul lor fără să pot evita acest lucru.Dar un sentiment înăuntrul meu începea să-mi redea realitatea , iar o voce din mintea mea îmi striga cu disperare încet , încet la început ,iar apoi din ce în ce mai tare , că eu nu trebuie să mor.Nu încă. Disperată , inchizându-mi ochii, am început să mă rog lui Dumnezeu , daca mai exista unul , sa facă cumva şi să mă ajute.

„[I can't wake up] Wake me up inside
[Save me] Call my name and save me from the dark
[Wake me up] Bid my blood to run
[I can't wake up] Before I come undone
[Save me] Save me from the nothing I've become”
( Bring me to life– Evanescence )

Sunetul începe să-mi bubuie in cap din ce in ce mai tare . Incerc să-mi deschid pleaoapele care imi par grele, insa incetul cu incetul ma obişnuiesc cu lumina dimineţii. Melodia încă îmi rasună în urechi , deranjându-mă. Leneşă îmi ridic capul de pe biroul cafeniu , unde se pare că am adormit încercând să citesc o carte . Tema la română . „ Ce să spun?” gândeam eu ironică. „ Profa aia nu ar şti ce înseamnă să citeşti o carte bună nici dacă ar muşca-o de picior!”. Încă somnoroasă întind mâna după telefon şi închid într-un sfârşit melodia aia care m-a trezit la realitate.Era alarma care mă scula deobicei dimineaţa.De la un timp în coace visele îmi sunt parcă desprinse din filmele horror de proastă calitate . Totuşi ele reuşesc cumva să bage frica în mine. De fiecare dată visez băiatul acela misterios.
Mă ridic de la birou şi mă îndrept spre baie.Mă spăl pe faţă , pe dinţi , lasându-mi mitea purtată de gânduri. Problema era că nu exista seară în care să nu-l visez pe acel tip. I-am văzut nenumărate feţe , dar de fiecare dată avea o sete de sange uimitoare, de fiecare dată , în vise, mă chinuia făcându-mă să mă zvârcolesc în aşternuturi şi să ţip. De data asta însă a fost diferit , foarte diferit de celelalte vise.
Încerc să nu-mi mai bat capu cu asta şi intru din nou în cameră , aruncându-mă pe pat pornind televizorul. Butonez până ajung la un post de muzică şi dau cu ochii de ceas : 10:30. „ La naiba! Am întârziat la repetiţii! S-a zis cu micul dejun...” Mă scol repede şi plonjez până în faţa dulapului maroniu. Mă îmbrac repede cu un tricou negru larg pe care scrie „ Angel tears” . Trag pe mine o pereche de blugi de o culoare închisă tăiaţi pe ici şi colo , iar pentru a-mi acoperi cicatricea din jurul gâtului am optat la o podoabă din piele neagră cu mici modele întortochiate. Adevărul e că habar nu am de unde am căpătat acea cicatrice . Trebuie să se fi întâmplat acum mult timp , de pe când eram de-o schioapă deoarece nu-mi mai amintesc nimic, iar când am încercat de nenumărate ori să vorbescu cu ai mei despre asta ori se întunecau la faţă şi-mi dadeau raspunsuri aiurea în semn că nu vor să-şi amintească , ori se prefăceau că au multă treabă şi mă evitau. Aşa că încele din urmă am încetat să mai insist si am cautat să mi-o ascund cât am putut de bine pentru a mă feri de ochii curioşilor şi ai bârfitorilor. M-am îndreptat pentru a doua oară la baie pentru a-mi contura ochii albaştrii cu un tuş negru , care să-i scoata în evidenţă şi pentru a-mi face părul. În cele din urmă părul meu lung până la şolduri , negru ca abanosul şi împroşcat în câteva părţi cu şuviţe albastre ,a fost ridicat neglijent sus într-o coadă lasând câteva şuviţe să stea în voia lor. Am fugit pe hol încălţâdu-mă cu o pereche de converşi negri, mi-am aruncat geanta de aceiaşi culoare sumbră pe un umăr şi m-am îndreptat spre bucatarie pentru a-mi strecura în ea o cutie de biscuiţi pe care să o dau gata pe drum. Am închis uşa apartamentului meu şi am fugit cât am putut de repde pe scări în jos. Pentru că studioul era la 30 de minute de mers de la blocul meu şi asta acum însemna o veşnicie.Prietenii mei se vor supăra nu glumă. Nu apuc bine să mă bucur de atmosfera dimineţii unei zile placute de vară deoarece telefonul îmi începe să sune. Raspund , mişcându-mă alert pe alei.
- Layla !Unde Dumnezeu eşti ? se aude de partea cealaltă o voce indignată parcă ieşită dintr-un borcan.
- Sunt pe drum. Nu am reuşit să mă trezesc. răspund eu încercând să-mi gasesc o scuză convenabilă.
- Fă bine şi mişcăţi fundul în coace o dată! se aude vocea tremurată şi parcă schimbată de alcool şi ţigări a basistei.
- Sonia? Iar ai facut-o lată azi-noapte? strâmb eu din nas ştiind că să repetăm în fiecare duminică dimineţa nu a fost o idee bună.
- Hei , doar mă şti nu ? chicoti ea. Şi apoi te-am invitat ieri să vi cu noi , nu ? Ce s-a întâmplat ? vocea i se schimbă din nou într-una nervoasă.
- Umm ... Şti ? mă bâlbâiam eu. Mama a avut nevoie de mine acasa pentru a o ajuta cu ceva. „ Neah . Nici vorbă! Pur şi simplu mi-a fost prea lene ca să-i însoţesc la ceea ce numeau ei distracţie”
- La naiba ! Trebuie să plec .I-am promis lui Kyle că... Te-ai prins tu ,nu ? spuse Sonia râzând , iar apoi a închis. „ Mda , cum să nu-mi dau seama de ce vorbeşte? Sonia e genu de persoană care trăieşte viaţa la maxim.Nu este mai înaltă de 1,65 , e blondă cu câteva şuviţe de toate culorile pe ici şi colo şi corpul ei nu e de manechin , dar e placut vederii.Cu toate astea se ştie face iubită de toată lumea. Pariu că acum e într-una din baile studioului pentru o partidă înfierbântată de sex cu Kyle – toboşarul trupei noastre „ Angel tears” şi noua achiziţie a Soniei- profitând de faptul că am întârziat. Kyle e genul de băiat rau care ar putea da gata toate fetele , ma rog aproape toate deoarece pe mine nu merge farmecul lui. Nu spun că e urât .Părul castaniu de fiecare dată frezat în stiluri ciudate , ochii verzi si corpul bine facut te făceau să stai o zi întreagă să-l priveşti şi tot nu te-ai plictisi, dar pur şi simplu nu e ce caut eu.
În cele din urmă, gâfâind şi trăgându-mi sufletul am ajuns în faţa studioului Lamune. Unul dintre cele mai mari studiouri din oraş. Am intrat înăuntru găbită , cautând sala noastră de repetiţii pe care am gasit-o undeva la etajul II al clădirii,dupa o plimbare la parter şi etajul I. Intrând pe uşă am îmbrăţişat-o pe Sonia care m-a întâmpinat cu un calduros salut. Pare foarte fericită , cu capul în nori , cu siguranţă încă nu a reuşit să scape de gustul ultimei partide de sex. După ce am schimbat vreo două vorbe cu Kyle , l-am salutat zâmbindu-i noului chitarist asiatic Yuki – prietenul cel mai bun al cântăreţului de la trupa „ Black feather” , a fost alungat din acea trupă din cauză că managerul trupei lor nu l-a crezut suficient de bun. Al nostru a fost alungat de Sonia , ea a i-a cerut clar o relaţie bazată numai pe sex , el a acceptat, însă tipu se pare că avea alte sentimente faţă de ea şi a renunţat la trupă după ce a fost respins.
Înfăţişarea lui Yuki e destul de bizară. Părul alb în ţepi îţi iese în evidenţă de la o poştă ,hainele subre pe care le poartă îi dă un aer misterios , iar piercingul din urechea dreaptă care face legătura cu un cercel din argint in formă de cruce printr-un lanţ arată că nu e deloc „cuminte”.
După ce am lenevit destul povestind una şi alta ne-am hotărât în cele din urmă că e timpul să şi repetăm ceva. Timpul a trecut greu doarece a trebuit să mă opresc din cântat de fiecare dată din cine ştie ce motiv . Ba că unul nu a reuşit să ţină ritmul , ba Sonia cânta prea repede visând , ba nu ştiu ce alte toane insuportabile. Uite aşa am ajuns să cântăm de trei ori o melodie şi repetiţia s-a prelungit.
Intr-un final am reuşit să scap de ei după încă o serie de bârfe şi poveşti.Am ajuns acasă stoarsă de puteri şi tot flămândă deoarece nu am reuşit să iau nici măcar o muşcătură dintr-un amărât de biscuite. Enervată la culme mi-am trântit geanta pe un scaun din bucătărie şi mi-am pus ceriale cu lapte fiind hotărâtă să-mi iau acum micul dejun , deşi era aproape ora 14:00. După asta mi-am pregatit o baie parfumată cu miros de levănţică pentru a mă relaxa şi a uita de toate neplăcerile vieţii mele. Când apa s-a umplut , iar baia mirosiea îmbietor , am început să scap de fiecare articol de îmbrăcăminte fredonând o piesă.

„Your tears don't fall
They crash around me
Her conscience calls the guilty to come home
Your tears don't fall
They crash around me
Her conscience calls the guilty to come home”
(Tears don’t fall- Bullet for my Valentine)


Nu am reuşit să mă bucur bine de baie , caci telefonul începe să-mi sune din nou. Fug rapid în camera mea pentru a-mi lua telefonul de pe birou , unde il lăsasem şi raspund enervată.
-Layla ! se aude vocea amuzată a Soniei de partea cealaltă a firului. „ Mda . De ce nu m-am gandit la asta? Numai ea putea suna într-un moment atât de perfect!”
-Bună -raspund încercând să nu-mi pierd calmul-Acum nu prea pot vorbi ! spun încercând să gasesc o cale de scăpare.
- Bun . Atunci, în mâine seară la ora 21:00 în faţa clubului Lamune ne vedem cu toţii! Vreau să apari şi tu !. se auzea vocea veselă a basistei
- Dar eu nu... înainte să pot termina propoziţia adăugă:
- Nu accept un refuz! Pregăteşteţi o piesă de lenjerie sexy pentru că am o surpriză pentru tine!
- încă ceva ! în seara asta vezi că vin la tine.
- Dar de ce?
- Nu vrei să mă dezamageşti nui aşa? Doar sunt prietena ta cea mai buna şi am nevoie de ajutor. Raspunde vocea serioasa a Soniei. Ciao! Voi fi acolo pe la 21:00 .
- Bine . Pa! Am incheiat eu oftând.
Uite aşa nu m-a mai lăsat să obiectez şi a trebuit să mă resemnez la toate cerinţele minunatei mele prietene. Suflând dezamăgită deoarece aveam iar de gând să lenevesc m-am întors înapoi în baie pentru a termina ce am început. Apoi leneşă m-am hotărât să trag un pui de somn fiindcă eram sigură că în noaptea asta nu voi mai apuca să adorm. M-am aruncat pe patul negru plin cu perne argintii fără să-mi mai pese de nimeni şi de nimic , iar apoi m-am cufundat în aşternuturi intrând pe meleagurile viselor- un teritoriu periculos pentru persoana mea.

~ Ding-Dong~ ~Ding-Dong~ ~Ding-Dong~

În încăpere zgomotele făcute de un orologiu răsună asurzitor tulburându-mi somnul. Îmi deschid ploapele, încercând să-mi dau seama ce se întâmplă. Camera în care mă aflu acum pare rece, întunecoasă. Cu siguranţă nu mă mai aflam în camera mea. Tapetul de pe pereţii vechi încet ,încet se dezlipea.Nu reuşesc să desluşesc prea bine restul de cameră deoarece în ea domnea întunericul. Noaptea sinistră şi-a făcut apariţia în acest loc , oriunde mă aflam. Luna misteriosă se vedea foarte puţin prin fereastra mare , larg de schisă din camera mea deoarece se ascunddea după nori . Aceştia lăsau încet încet să cadă pe pământ picaturi reci ale ploii. Cred ca eram foarte bine distrasă de gânduri deoarece nu am observat o siluietă umbrită care mă privea din geam. În acel moment mi-am dat seama că iarăşi participam la jocul lui.Am sărit din pat ca arsă pentru a cauta o uşă sau ceva de unde aş putea evada , departe de el. Silueta nu a facut nici un pas , stătea la geam amuzându-se copios . îi detestam zâmbetul , ştiam că în spatele lui se află o mulţime de gânduri oribile. Am încercat să mă ascund când mi-am dat seama că nu pot fugi din această camera. Nu exista nici o uşă pe care să ies. „La naiba , tipu ştie, cum să-şi joace jocul şi cum să-l faca să fie cât mai chinuitor cu putinţă pentru mine.” Nu mă prea puteam mişca fiindcă eram legată de pat cu un lanţ ce părea să fie facut dintr-un material extrem de dur. Fiorii nu au încetat să-mi dau târcoale pe şiria spinării- ştiu , sunt simptome ale fricii. Se pare că nici nu aveam nimic la mine care să mă poată ajuta . Vreun pistol sau ceva ca sa-i şterg rânjetu acelui tip de pe faţă. Am privit din nou pe fereastra dar el nu mai era acolo. Ori s-a dat bătut – il subestimez să cred acest lucru, ori iar are vreun gând idiot pe care-l pune în aplicare.Oricum uitându-mă mai bine pe fereastră mi-am vazut reflecţia în aceasta şi mi-am dat seama că tipu mi-a schimbat înfăţişarea din nou – cum face de fiecare dată când îmi apare în vise. Purtam o rochie neagră din dantelă fără bretele , scurtă pană la genuchi. Parul era de un blond deschis- aşa mi se părea în lumina lunii. Era creţ şi nu mai lung de umeri. Singurul lucru care il pastrează la înfăşişarea mea de fiecare dată sunt ochii. Acei ochi albaştri asemănaţi cu marea învolburată şi cu bolta cerească.
-Nici o dată nu mă voi sătura de tine , scumpa mea! Vocea grosă , mieroasă a barbatului s-a facut auzită în întreaga încăpere. Nu ştiam exact la ce se referea şi nici nu am reuşit să cuget prea bine la vorbele lui deoarece doua braţe puternice m-au imobilizat la pat.Adrenalina o data cu firica mi se plimbau prin corp aşa de rapid încât şi inima a început să-mi bată ,parcă să-mi sară din piept.El era deasupra mea . Avea acelşi zâmbet ciudat şi totuşi atrăgător. Părul de abanos acum era una cu întunericul , iar ochii lui semanau cu ai mei , însă parcă îmi trimiteau fiori de gheaţă. Erau reci. Fără nici o caldură , lipsiţi de vreo urmă de umanitate.
- Ce vrei de la mine? Am zbierat eu disperată. De ce nu vrei să mă laşi în pace ? am continuat aproape fără glas când s-a apropiat de mine atingându-mi cu buzele gâtul sărutându-l . Nu ştiam ce vrea să facă dar acea senzaţie mă topea.” Nu trebuie să intru în jocul lui ce intenţionez este să scap de el.” Am încercat să-l lovesc cu punii şi picioarele , dar îmi erau ţintuite la pat cu o banda de metal la fiecare membru bine înfiptă în asternuturi. El însă nu părea să-i pese de disperarea mea. Când mi-am deschis gura pentru a striga să-mi dea drumul am fost orpita de buzele lui. Am fost ameţită de gustul lui , toate simţurile mele au fost trezite prin acel sărut. Nu ştiam cum m-a vrăjit , dar vroiam să continuie. Cred că mi-a simţit brusca schimbare a sentimentelor deoarece i-am auzit glasul jucăuş şi dulce.
-Nu-ţi face griji ! Toate se vor întâmpla la timpul lor! Doar fi fetiţă cuminte şi supunete mie !
- Pe dracu supunere ! vorbele lui parcă m-au trezit din farmecele la care mă supuse înainte.
- Of , of Layla câte probleme îmi faci tu mie . Uite ceva care să-ţi aducă viu aminte de mine şi în viaţa reală până te voi găsi. Sentimentele ce acum cateva minute au fost ingropate , sentimentele acelea minunate s-au trezit din nou în mine când l-am auzit rostindu-mi numele. Nu ştiam ce avea să-mi dea , mai târziu mi-am dat seama ca nici nu vroiam să ştiu. A scos un pumnal ce stralucea ameninţător. În momentul acesta mă întreb „Dacă mori în vis mori şi în viaţa reală?” Nu vroiam să aflu .Am urlat şi m-am zbătut . El parcă nici nu parea să observe cât de speriată eram . Mi-a înfipt pumnalul în mână de două ori . Nu ştiu dacă era adânc tot ce ştiu era că durerea nu-mi dadea pace . Era insuportabil. În timp ce eu plângeam disperată , el s-a aplecat din nou înspre mine sărutându-mă uşor. După aceea totul a dispărut ca un miraj . M-am gasit din nou în camera mea. Aveam dureri peste tot . Nu ştiam dacă rana care mi-o făcuse în vis prindea contur şi în realitate. Dar nu am apucat să aflu deoarece soneria m-a făcut să-mi pierd acest gând. Am alergat repede spre uşă cu gândul la Sonia.