17-07-2011, 03:51 PM
MaDy si Tweety va multumesc si pentru sfat si pentru comentariu.Iar de acuma lucrurile se vor complica putin.Sper sa va placa,caci mie imi place la nebunie.Iar daca vedeti ghilimele, inseamna ca acea pesoana isi spune in minte acel lucru.
Lectura placuta tuturor.
Cap.4
Viitorii membri ai familiei
Si tragedia lor
Partea I
Like the same.....Andra’s P.O.W:
Am stat un moment si m-am uitat in jur. In sufragerie, statea mama, langa ea era un barbat aratand de vreo 25-30 de ani cu parul negru inchis,imbracat intr-o camasa de culoarea albastru deschis si o pereche de blugi inchisi. Amandoi stateau pe canapeaua cea mare care avea in mijloc o masuta, iar in jurul ei mai erau doua fotolii, care la randul lor erau si ele ocupate de doi baieti care pareau de varsta mea. Unul dintre ei ma privea uimit, dupa care ma examine din cap pana-n picioare, dupa care incepu sa-mi studieze mai atent desenele de pe tricoul meu, pe care l-am facut de una singura. Profitand de faptul ca nu se mai uita la chipul meu, roata s-a intors. Acum e randul meu sa-l privesc. Acesta avea parul scurt castaniu cu tenta spre roscat, purta o bluza cu maneca lunga de culoarea rosie si avea un dragon care era de la umarul sau stang pana la tivul bluzei. El, ca si tatal sau purta blugi de aceeasi culoare ca si el. Mi-am mutat la fratele lui. Am observat ca celalat baiat avea aceeasi tunsoare, dar diferenta era ca el avea parul brunet. La fel ca si fratele sau acesta avea ochii caprui si purta aproape aceeasi tinuta.Singurela diferente era faptul ca bluza lui era albastre, iar dragonul cel avea era pe partea dreapta.
Dupa cateva minute de liniste, mama se ridica si-si drese vocea.
-Andra, acesta este Micheal – zise ea facand cu mana catre barbatul ce statea alaturi de ea – iar acestia sunt Nick si Dylan.Pe rand, amandoi imi facura cu mana in acelasi timp in care mama i-a prezentat. NICK si Dylan sunt de aceeasci varsta ca si tine si ne-am gandit sa-i mutam in aceasi clasa cu tine de la anul viitor.Avand in vedere ca mai sunt doua luni de scoala.
„Ok. Acuma este de-a dreptul scandalos. La anul vor fi colegii mei de clasa? La naiba. Daca unul dintre ei v-a fi si colegul meu de banca ... am pus-oâ€
-La inceputul vacantei de vara v-a avea loc nunta.Dupa care, o luna eu impreuna cu Mike, vom pleca in luna de miere.
-Si noi? Intreba Nick.Unde vom sta si ce o sa facem?
-Noi ne-am gandit, ca voi sa petreceti o luna la ferma matusii Amber.Stiam ca ati vrut anul trecut si acum s-a ivit ocazia mult asteptata.
Am observat ca Nick se uita pe la fotografiile de familie de pe dulapul din spatele scaunului lui Dylan. Se uita el la vreo doua. Una in care eram eu, mama si tata in vacanta de vara si la alta in care eram la munte in luna august. Singura diferenta dintre pozele acelea era ca in una aparea tata, iar in cealalta nu. Nick se ridica de pe scaun si se duse sa arunce o privire mai indeaproape la aceea poza. Statu putin pe ganduri dupa care lua poza inramata de pe dulap.
-Cine e persoana asta? Intreba Nick aratand poza mamei mele care vorbea cu Mike ( imi e prea lene sa mei zic tot numele asa ca i-am prescurtat numele nu ca s-ar supara). In momentul in care mama vazu poza, pali la fata de parca ar fi vazut o fantoma.
- Acel barbat, este sotul meu, zise mama lasandu-si privirea in podea. In momentul in care am auzit de el mi-am coborat si eu privirea. El a murit in urma cu cinci ani, continua ea. In acea zi, ne intorceam de la sora mea, caci am fost la ea in vizita. Pe la ora patru, cand am ajuns acasa, a inceput sa ploua. Nu am intrat bine in casa, ca am auzit telefonul fix ca suna. Sora mea, Margaret, mi-a spus ca Andra si-a uitat din greseala esarfa la ea.
Tatal ei impreuna cu Andra au mers dupa esarfa. Am stat si am asteptat, pentru ca s-a facut o jumatate de ora de cand au plecat. Am sunat-o pe Margaret sa vad daca mai erau acolo, dar ea mi-a raspuns ca nu si cica au plecat acum un douazeci si cinci de minute.
Mai tarziu cand s-a facut o ora de cand au plecat, am primit un telefon de spital. Mi-au spus ca sotul meu a avut un accident cu masina si sa merg la spital imediat. Speriata, m-am dus acolo cat de repede am putut. Cand am ajuns doctorul mi-a spus ca sotul meu a decedat la accident, iar Andra era in sala de operatie. Acea noapte a fost total cumplita pentru toata lumea. Dar persoana care a fost cea mai afectata a fost Andra. In acel momet toate privirile au fost atintite asupra mea. Si sunt foarte mandra de ea pentru ca a putut face fata cu bine si a trecut peste aceasta piedica. Dupa ce termina de vorbit se lasa un moment de liniste. Nick, merse incet la scaunul lui, dar nu inainte de a pune poza inapoi.
Noaptea aceea a fost cea mei oribila noapte din viata mea. Dupa ce am luat esarfa uitata la matusa Margaret, am observat cum incepea, incetul cu incetul, sa ploua din ce in ce mai tare.
„- Se pare ca se strica vremea†zise tata, dupa care un fulger puternic acoperii cerul innorat. Odata cu sfarsitul fulgerului si dupa auzirea tunetului, ploaia devenea din ce in ce mai puternica. M-am uitat cu coada ochiului la tata si am vazut ca privirea lui n-a mai fost calma, ci ingrijorata. Chiar in fata mea, am vazut cum ingrijorarea tatei, deveni in agitatie.
„- Sun-o pe mama ta, acum! †zise tata fosrte agitat. In momentul in care am luat telefonul in mana, un fulger lovi masina, taind-o pana la bancheta din spate. Dar legutura aceea nu tinu mult si se rupse, injumatatind masina. Dupa care jumatatiile zbura in doua directii opuse. In timpul zborului, multe bucati din masina se infipse in corpul meu, taindu-ma foarte adanc, aproape de carne. Inca in stare dupa soc, mi-am amintit cum ca aveam in mana dreapta telefonul. Cu degetele tremurande, am format numarul de urgenta. Dupa cateva taruri, o doamna raspunse. Aceasta m-a intreba care imi este urgenta.
„- Masina lovita de fulger.... amandoi suntem....raniti†i-am zis in soapta caci in urmatoarea secunda am lesinat din cauza frigului si a durerii.
In momentul in care, am redeschis ochii, eram in camera din spital. Langa patul meu statea mama plangand si suspinand de derere. Am intrebat-o de ce plange. Ea mi-a raspuns ca plange de tristete, dar si de bucurie. Trista pentru ca la pierdut pe tata, dar fericita ca inca ma are pe mine.
-Si cati de multi sunteti in clasa? Ma intreba Nick, readucandu-ma cu picioarele pe paman.
-Nu multi, vreo 34, i-am raspuns privind inca o data poza, lasand sa-si faca aparitia inca un moment de liniste.
Dupa acel moment de liniste mama la discutia precedenta care era pentru a stabili mai multe detalii legate de nunta lor de vis.In acest timp, eu ii priviam pe viitorii mei „fratiâ€. Nick, plictisit se juca pe telefon, pe cand fratele sau asculta muzica cu castile sale, cu ochii inchisi si cu mainile in buzunar. Ne mai putand sa mai suport palavrageliile lor, i-am anuntat ca merg in camera. Dupa ca fraza aceasta fu rostita, viitorul meu tata ma striga. Am inghetat pe loc si mi-am intors capul pentru al privi.
-Dylan! Nicholas! Zise el pe o voce mai ridicata pentru a le atrage atentia. Amandoi cand isi auzira numele, se ridicara in picioare speriati nestiind pentru ce au fost strigati. Dupa cateva minute, care mi s-au parut fiind secunde, ambii baieti se linistira si stateau in fata tatalui lor.
-Vreau sa va luati bagajele si sa mergeti sus in camera!Zise el, care pentru mine, semana a ordin.
-Stai putin! Am zis eu comfuza. Ce camera?
-A, da, facu mama de parca a uitat un amanunt. Pentru cateva zile, Nick si Dylan, vor impartii camera cu tine, termina ea dupa care zambi.
-Ce? am zis eu confuza. De ce sa impart camera cu ei, am spus eu suparata, gesticuland spre cei doi baieti.
-Pentru ca, nu ar fi frumos sa doarma in sufragerie si as vrea, am vrea, ca voi trei sa incepeti sa va cunoasteti mai bine. Cu asta se incheie toata discutie. M-am uitat cu coada ochiului catre ei, care se pare, ca-si luara bagajele din spatele canapelei. Le facusem semn sa vina dupa mine. In timp ce urcam scarile nu am auzit decat sunetul pasilor nostri. Toate trei aveau un ritm diferit. Pasii mei erau mici si rapizi, ai lui Dylan care era in spatele meu, erau inceti si rabdatori, iar al fratelui sau care era in urma lui era plictisiti.Am deschis usa camerei si am vazut ca erau doua saltele conflabile pentru o persoana. In ciuda faptului ca erau inca doua saltele, tot aveai loc sa te plimbi fara zgomot.
- Draguta camera, zise Nick, admirandu-mi camera.
-Mersi, am zis incet si calm. Sa stiti ca daca vreti sa cautati baia este a doua usa pe stanga.
-Multumesc pentru informatie, zise politicos Dylan.
Totul a decurs intr-o liniste inimaginabila.Amandoi am pus un cearsaf de la mine, pe saltele isi scoasera din bagaj pijamaua si rand pe rand mersesera la baie pentru a se pregati pentru seara. In acest timp, eu am scos cate o perina pentru fiecare si cate o patura, dupa care mi-am facut si eu patul, m-am dus la baia mea care era chiar langa camera mea si mi-am facut si eu siesta de seara, dupa care m-am intors in camera mea.Cand am ajuns am vazut ca am fost mai rapida decat cei doi. Nu mult, dupa cateva minute aparura si cei doi. Dylan avea o pijamaua simpla formata dintr-un maieu albastru deschis si o pereche de pantaloni trei-sfert de un albastru mai inchis. Pe cand, pijamaua lui Nick era total diferita. El nu avea nimic sa-i acopere pieptul, doar o poreche de pantaloni rosii. Amandoi parura uimiti ca ma vedeau in pijamale.
-Cum de esti gata de culcare? Ma intreba Nick fara sa-si mute privirea de pe pijamaua mea. Nu era cine stie ce. Era formata dintr-un tricou si pantaloni scurti, amandoi de culoare neagra, care avea pe diferite zone flori de cires. Si inca o creatie artistica de a mea. Trebuie sa recunosc mi-a luat ceva timp.
-Am baia mea si refuz sa o impart cu cineva, sorry.
-Aha, facu satenul multumit de explicatia mea.
M-am uitat la ceas si am vazut ca era ora zece si jumatate.Dupace ne-am urat „noapte buna†unii la altii, ne-am bagat in pat lasand somnul sa ne duca in lumea viselor.
Sper sa va placa ;)
Ja ne
Lectura placuta tuturor.
Cap.4
Viitorii membri ai familiei
Si tragedia lor
Partea I
Like the same.....Andra’s P.O.W:
Am stat un moment si m-am uitat in jur. In sufragerie, statea mama, langa ea era un barbat aratand de vreo 25-30 de ani cu parul negru inchis,imbracat intr-o camasa de culoarea albastru deschis si o pereche de blugi inchisi. Amandoi stateau pe canapeaua cea mare care avea in mijloc o masuta, iar in jurul ei mai erau doua fotolii, care la randul lor erau si ele ocupate de doi baieti care pareau de varsta mea. Unul dintre ei ma privea uimit, dupa care ma examine din cap pana-n picioare, dupa care incepu sa-mi studieze mai atent desenele de pe tricoul meu, pe care l-am facut de una singura. Profitand de faptul ca nu se mai uita la chipul meu, roata s-a intors. Acum e randul meu sa-l privesc. Acesta avea parul scurt castaniu cu tenta spre roscat, purta o bluza cu maneca lunga de culoarea rosie si avea un dragon care era de la umarul sau stang pana la tivul bluzei. El, ca si tatal sau purta blugi de aceeasi culoare ca si el. Mi-am mutat la fratele lui. Am observat ca celalat baiat avea aceeasi tunsoare, dar diferenta era ca el avea parul brunet. La fel ca si fratele sau acesta avea ochii caprui si purta aproape aceeasi tinuta.Singurela diferente era faptul ca bluza lui era albastre, iar dragonul cel avea era pe partea dreapta.
Dupa cateva minute de liniste, mama se ridica si-si drese vocea.
-Andra, acesta este Micheal – zise ea facand cu mana catre barbatul ce statea alaturi de ea – iar acestia sunt Nick si Dylan.Pe rand, amandoi imi facura cu mana in acelasi timp in care mama i-a prezentat. NICK si Dylan sunt de aceeasci varsta ca si tine si ne-am gandit sa-i mutam in aceasi clasa cu tine de la anul viitor.Avand in vedere ca mai sunt doua luni de scoala.
„Ok. Acuma este de-a dreptul scandalos. La anul vor fi colegii mei de clasa? La naiba. Daca unul dintre ei v-a fi si colegul meu de banca ... am pus-oâ€
-La inceputul vacantei de vara v-a avea loc nunta.Dupa care, o luna eu impreuna cu Mike, vom pleca in luna de miere.
-Si noi? Intreba Nick.Unde vom sta si ce o sa facem?
-Noi ne-am gandit, ca voi sa petreceti o luna la ferma matusii Amber.Stiam ca ati vrut anul trecut si acum s-a ivit ocazia mult asteptata.
Am observat ca Nick se uita pe la fotografiile de familie de pe dulapul din spatele scaunului lui Dylan. Se uita el la vreo doua. Una in care eram eu, mama si tata in vacanta de vara si la alta in care eram la munte in luna august. Singura diferenta dintre pozele acelea era ca in una aparea tata, iar in cealalta nu. Nick se ridica de pe scaun si se duse sa arunce o privire mai indeaproape la aceea poza. Statu putin pe ganduri dupa care lua poza inramata de pe dulap.
-Cine e persoana asta? Intreba Nick aratand poza mamei mele care vorbea cu Mike ( imi e prea lene sa mei zic tot numele asa ca i-am prescurtat numele nu ca s-ar supara). In momentul in care mama vazu poza, pali la fata de parca ar fi vazut o fantoma.
- Acel barbat, este sotul meu, zise mama lasandu-si privirea in podea. In momentul in care am auzit de el mi-am coborat si eu privirea. El a murit in urma cu cinci ani, continua ea. In acea zi, ne intorceam de la sora mea, caci am fost la ea in vizita. Pe la ora patru, cand am ajuns acasa, a inceput sa ploua. Nu am intrat bine in casa, ca am auzit telefonul fix ca suna. Sora mea, Margaret, mi-a spus ca Andra si-a uitat din greseala esarfa la ea.
Tatal ei impreuna cu Andra au mers dupa esarfa. Am stat si am asteptat, pentru ca s-a facut o jumatate de ora de cand au plecat. Am sunat-o pe Margaret sa vad daca mai erau acolo, dar ea mi-a raspuns ca nu si cica au plecat acum un douazeci si cinci de minute.
Mai tarziu cand s-a facut o ora de cand au plecat, am primit un telefon de spital. Mi-au spus ca sotul meu a avut un accident cu masina si sa merg la spital imediat. Speriata, m-am dus acolo cat de repede am putut. Cand am ajuns doctorul mi-a spus ca sotul meu a decedat la accident, iar Andra era in sala de operatie. Acea noapte a fost total cumplita pentru toata lumea. Dar persoana care a fost cea mai afectata a fost Andra. In acel momet toate privirile au fost atintite asupra mea. Si sunt foarte mandra de ea pentru ca a putut face fata cu bine si a trecut peste aceasta piedica. Dupa ce termina de vorbit se lasa un moment de liniste. Nick, merse incet la scaunul lui, dar nu inainte de a pune poza inapoi.
Noaptea aceea a fost cea mei oribila noapte din viata mea. Dupa ce am luat esarfa uitata la matusa Margaret, am observat cum incepea, incetul cu incetul, sa ploua din ce in ce mai tare.
„- Se pare ca se strica vremea†zise tata, dupa care un fulger puternic acoperii cerul innorat. Odata cu sfarsitul fulgerului si dupa auzirea tunetului, ploaia devenea din ce in ce mai puternica. M-am uitat cu coada ochiului la tata si am vazut ca privirea lui n-a mai fost calma, ci ingrijorata. Chiar in fata mea, am vazut cum ingrijorarea tatei, deveni in agitatie.
„- Sun-o pe mama ta, acum! †zise tata fosrte agitat. In momentul in care am luat telefonul in mana, un fulger lovi masina, taind-o pana la bancheta din spate. Dar legutura aceea nu tinu mult si se rupse, injumatatind masina. Dupa care jumatatiile zbura in doua directii opuse. In timpul zborului, multe bucati din masina se infipse in corpul meu, taindu-ma foarte adanc, aproape de carne. Inca in stare dupa soc, mi-am amintit cum ca aveam in mana dreapta telefonul. Cu degetele tremurande, am format numarul de urgenta. Dupa cateva taruri, o doamna raspunse. Aceasta m-a intreba care imi este urgenta.
„- Masina lovita de fulger.... amandoi suntem....raniti†i-am zis in soapta caci in urmatoarea secunda am lesinat din cauza frigului si a durerii.
In momentul in care, am redeschis ochii, eram in camera din spital. Langa patul meu statea mama plangand si suspinand de derere. Am intrebat-o de ce plange. Ea mi-a raspuns ca plange de tristete, dar si de bucurie. Trista pentru ca la pierdut pe tata, dar fericita ca inca ma are pe mine.
-Si cati de multi sunteti in clasa? Ma intreba Nick, readucandu-ma cu picioarele pe paman.
-Nu multi, vreo 34, i-am raspuns privind inca o data poza, lasand sa-si faca aparitia inca un moment de liniste.
Dupa acel moment de liniste mama la discutia precedenta care era pentru a stabili mai multe detalii legate de nunta lor de vis.In acest timp, eu ii priviam pe viitorii mei „fratiâ€. Nick, plictisit se juca pe telefon, pe cand fratele sau asculta muzica cu castile sale, cu ochii inchisi si cu mainile in buzunar. Ne mai putand sa mai suport palavrageliile lor, i-am anuntat ca merg in camera. Dupa ca fraza aceasta fu rostita, viitorul meu tata ma striga. Am inghetat pe loc si mi-am intors capul pentru al privi.
-Dylan! Nicholas! Zise el pe o voce mai ridicata pentru a le atrage atentia. Amandoi cand isi auzira numele, se ridicara in picioare speriati nestiind pentru ce au fost strigati. Dupa cateva minute, care mi s-au parut fiind secunde, ambii baieti se linistira si stateau in fata tatalui lor.
-Vreau sa va luati bagajele si sa mergeti sus in camera!Zise el, care pentru mine, semana a ordin.
-Stai putin! Am zis eu comfuza. Ce camera?
-A, da, facu mama de parca a uitat un amanunt. Pentru cateva zile, Nick si Dylan, vor impartii camera cu tine, termina ea dupa care zambi.
-Ce? am zis eu confuza. De ce sa impart camera cu ei, am spus eu suparata, gesticuland spre cei doi baieti.
-Pentru ca, nu ar fi frumos sa doarma in sufragerie si as vrea, am vrea, ca voi trei sa incepeti sa va cunoasteti mai bine. Cu asta se incheie toata discutie. M-am uitat cu coada ochiului catre ei, care se pare, ca-si luara bagajele din spatele canapelei. Le facusem semn sa vina dupa mine. In timp ce urcam scarile nu am auzit decat sunetul pasilor nostri. Toate trei aveau un ritm diferit. Pasii mei erau mici si rapizi, ai lui Dylan care era in spatele meu, erau inceti si rabdatori, iar al fratelui sau care era in urma lui era plictisiti.Am deschis usa camerei si am vazut ca erau doua saltele conflabile pentru o persoana. In ciuda faptului ca erau inca doua saltele, tot aveai loc sa te plimbi fara zgomot.
- Draguta camera, zise Nick, admirandu-mi camera.
-Mersi, am zis incet si calm. Sa stiti ca daca vreti sa cautati baia este a doua usa pe stanga.
-Multumesc pentru informatie, zise politicos Dylan.
Totul a decurs intr-o liniste inimaginabila.Amandoi am pus un cearsaf de la mine, pe saltele isi scoasera din bagaj pijamaua si rand pe rand mersesera la baie pentru a se pregati pentru seara. In acest timp, eu am scos cate o perina pentru fiecare si cate o patura, dupa care mi-am facut si eu patul, m-am dus la baia mea care era chiar langa camera mea si mi-am facut si eu siesta de seara, dupa care m-am intors in camera mea.Cand am ajuns am vazut ca am fost mai rapida decat cei doi. Nu mult, dupa cateva minute aparura si cei doi. Dylan avea o pijamaua simpla formata dintr-un maieu albastru deschis si o pereche de pantaloni trei-sfert de un albastru mai inchis. Pe cand, pijamaua lui Nick era total diferita. El nu avea nimic sa-i acopere pieptul, doar o poreche de pantaloni rosii. Amandoi parura uimiti ca ma vedeau in pijamale.
-Cum de esti gata de culcare? Ma intreba Nick fara sa-si mute privirea de pe pijamaua mea. Nu era cine stie ce. Era formata dintr-un tricou si pantaloni scurti, amandoi de culoare neagra, care avea pe diferite zone flori de cires. Si inca o creatie artistica de a mea. Trebuie sa recunosc mi-a luat ceva timp.
-Am baia mea si refuz sa o impart cu cineva, sorry.
-Aha, facu satenul multumit de explicatia mea.
M-am uitat la ceas si am vazut ca era ora zece si jumatate.Dupace ne-am urat „noapte buna†unii la altii, ne-am bagat in pat lasand somnul sa ne duca in lumea viselor.
Sper sa va placa ;)
Ja ne
Freedom is power!
And I can use that power!
And I can use that power!