16-07-2011, 01:05 AM
Capitolul VIII
- Ai adormit?
Mă abÅ£in cu greu să nu bufnesc în râs, dar fata asta e mai mult decât incredibilă. Când e mai mare pericolul ea se gândeÅŸte e că momentul să tragă un pui de somn. Mă hotărăsc să o trezesc pe „ Frumoasa din pădurea plictisităâ€, dar ceva din mine mă opreÅŸte aÅŸa că ies pur ÅŸi simplu din maÅŸină. Sunt sigur că o săptămână cu fata asta mă va duce direct la spital de urgenÅ£e. Parcă aÅŸ juca spânzurătoarea cu moarte, greÅŸeÅŸti ÅŸi eÅŸti tot mai aproape de un sfârÅŸit tragic. Ia să mă gândesc cât mai am până la finalul jocului, presimt că puÅ£in pentru că Sakura este mai imprevizibilă decât o bombă biologică. Dacă iese în lume nu durează nici cinci minute că riscăm să fim morÅ£ii cu toÅ£i.
Mă aşez în faţa maşini şi îmi poziţionez mâinile sub cap în timp ce mă proptesc de o piatră, cred. Am ridicat privirea spre cer pentru a admira stele. Aceşti mici sateliţi care, împreună cu satelitul natural al Terrei, luminează noaptea. Noapte, cerul negru inspiră teamă, dar atunci când pe el joacă luminiţe argintii pare un peisaj dintr-un basm, dacă ştii să-l priveşti. Imaginează-ţi că fiecare satelit aparţine unei planete, fiecare stea are planeta ei, atunci ar fi extrem de mult planet, şi nu pot fi toate nelocuite. Farurile maşini era stinse dar o altă maşină a ajuns la locul în care ne aflam, mai mult ca sigur este retardatul de frate-meu. Strâng din dinţi în timp ce mă pitesc în faţa maşini, nu de frica, dar vreau să am elementul surpriză.
Sar la gâtul făptaşului şi îl ridic cu multă uşurinţă, poate pentru că era cu un cap mai mic ca mine şi cu vreo 50 de ani mai bătrân. Nu cred că eram pe cale să snopesc în bătaie un bătrân, care se pare că mai are şi probleme cu coloana. Avea părul grizonat şi o barbă care îmi amintea de Moş Crăciun, chiar şi costumul lui era ciudat. Purta o pereche de blugi verzi, care îmi aminteau de blugii Sakurei, şi o cămaşă roz, iar în picioare avea DC mov. Cea mai ciudată înfăţişare pe care am văzuto de când Itachi a purtat rochea mamei acum 9 ani.
- Îmi pare rău tataie, credeam că este fratele meu şi tocmai ne-am certat.
- Pe cine faci tu tataie, să ştii că am fost şi eu tânăr şi în putere, dar anii au trecut. Îmi amintesc că era toamnă anului 1960, aveam 18, cred, şi am avut o certă aprigă cu fratele meu mai mare. Regret atât de mult acea ceartă, din toamna aceia nu am mai vorbit, nici nu ştiu dacă mai trăieşte.
Nu suport când bătrânii încep să vorbească despre tinerețea lor, mi se pare plictisitor, aşa mă adormea bunicul când eram mic. Îi spun bătrânului că are dreptate şi că voi merge să vorbesc chiar acum cu fratele meu, sigur de vom împăca. Nu prea ştiu să mint, dar nu aveam de ales, am urcat în maşină şi am plecat. Deci dacă avea 18 ani în 1960 acum are 69 de ani. Nu cred că eram să bat un moş de vârsta bunicului meu.
Telefonul a început să îmi vibreze, iar când am răspuns am realizat că era Sasori. Nu înţeleg de ce îşi face atât de multe griji în privinţa mea şi a Sakurei. Pe mine nu m-ar omorî nimeni pentru că sunt moştenitorul familiei Uchiha, şi pe Sakura nici nu o cunoaşte.
- Sakura este în siguranţă? Nu am timp de asta, vreau să o aduci cât poţi de repede la cofetărie, cea mov de lângă campus.
Mi-a închis şi eu tot nu am realizat ce încerca să spună despre cofetărie. Ce tot îndrugă, nu este nici o cofetărie mov lângă campus, are chef de glume proste în situaţia asta. Cât de idiot pot fi, mai mult ca sigur cineva ne ascultă telefoanele. Bun deci campus, cofetărie şi mov. Lângă campus sunt trei cofetării. Una este lângă liceu, cea mai oribilă dintre toate, şi cea mai vizitată. A doua este lângă Mall, şi este prea evidentă. A treia este lângă casa blocul meu, dar înainte este casa lui Hinata, bingo casa Hinatei este mov. Mi-a luat cam mult să-mi dau seama, deja intrat pe strada unde se află liceul. Sasori era deja acolo şi puteam citi îngrijorarea care era pe cipul lui, dar nu înțelegeam de ce-i pasă atât de mult.
Bun deci cam atât, știu că capitolul este scurt. Dar nu am avut nici prea multă inspirație. Promit că la următorul voi lucra mai mult. Sper să vă placă:*
- Ai adormit?
Mă abÅ£in cu greu să nu bufnesc în râs, dar fata asta e mai mult decât incredibilă. Când e mai mare pericolul ea se gândeÅŸte e că momentul să tragă un pui de somn. Mă hotărăsc să o trezesc pe „ Frumoasa din pădurea plictisităâ€, dar ceva din mine mă opreÅŸte aÅŸa că ies pur ÅŸi simplu din maÅŸină. Sunt sigur că o săptămână cu fata asta mă va duce direct la spital de urgenÅ£e. Parcă aÅŸ juca spânzurătoarea cu moarte, greÅŸeÅŸti ÅŸi eÅŸti tot mai aproape de un sfârÅŸit tragic. Ia să mă gândesc cât mai am până la finalul jocului, presimt că puÅ£in pentru că Sakura este mai imprevizibilă decât o bombă biologică. Dacă iese în lume nu durează nici cinci minute că riscăm să fim morÅ£ii cu toÅ£i.
Mă aşez în faţa maşini şi îmi poziţionez mâinile sub cap în timp ce mă proptesc de o piatră, cred. Am ridicat privirea spre cer pentru a admira stele. Aceşti mici sateliţi care, împreună cu satelitul natural al Terrei, luminează noaptea. Noapte, cerul negru inspiră teamă, dar atunci când pe el joacă luminiţe argintii pare un peisaj dintr-un basm, dacă ştii să-l priveşti. Imaginează-ţi că fiecare satelit aparţine unei planete, fiecare stea are planeta ei, atunci ar fi extrem de mult planet, şi nu pot fi toate nelocuite. Farurile maşini era stinse dar o altă maşină a ajuns la locul în care ne aflam, mai mult ca sigur este retardatul de frate-meu. Strâng din dinţi în timp ce mă pitesc în faţa maşini, nu de frica, dar vreau să am elementul surpriză.
Sar la gâtul făptaşului şi îl ridic cu multă uşurinţă, poate pentru că era cu un cap mai mic ca mine şi cu vreo 50 de ani mai bătrân. Nu cred că eram pe cale să snopesc în bătaie un bătrân, care se pare că mai are şi probleme cu coloana. Avea părul grizonat şi o barbă care îmi amintea de Moş Crăciun, chiar şi costumul lui era ciudat. Purta o pereche de blugi verzi, care îmi aminteau de blugii Sakurei, şi o cămaşă roz, iar în picioare avea DC mov. Cea mai ciudată înfăţişare pe care am văzuto de când Itachi a purtat rochea mamei acum 9 ani.
- Îmi pare rău tataie, credeam că este fratele meu şi tocmai ne-am certat.
- Pe cine faci tu tataie, să ştii că am fost şi eu tânăr şi în putere, dar anii au trecut. Îmi amintesc că era toamnă anului 1960, aveam 18, cred, şi am avut o certă aprigă cu fratele meu mai mare. Regret atât de mult acea ceartă, din toamna aceia nu am mai vorbit, nici nu ştiu dacă mai trăieşte.
Nu suport când bătrânii încep să vorbească despre tinerețea lor, mi se pare plictisitor, aşa mă adormea bunicul când eram mic. Îi spun bătrânului că are dreptate şi că voi merge să vorbesc chiar acum cu fratele meu, sigur de vom împăca. Nu prea ştiu să mint, dar nu aveam de ales, am urcat în maşină şi am plecat. Deci dacă avea 18 ani în 1960 acum are 69 de ani. Nu cred că eram să bat un moş de vârsta bunicului meu.
Telefonul a început să îmi vibreze, iar când am răspuns am realizat că era Sasori. Nu înţeleg de ce îşi face atât de multe griji în privinţa mea şi a Sakurei. Pe mine nu m-ar omorî nimeni pentru că sunt moştenitorul familiei Uchiha, şi pe Sakura nici nu o cunoaşte.
- Sakura este în siguranţă? Nu am timp de asta, vreau să o aduci cât poţi de repede la cofetărie, cea mov de lângă campus.
Mi-a închis şi eu tot nu am realizat ce încerca să spună despre cofetărie. Ce tot îndrugă, nu este nici o cofetărie mov lângă campus, are chef de glume proste în situaţia asta. Cât de idiot pot fi, mai mult ca sigur cineva ne ascultă telefoanele. Bun deci campus, cofetărie şi mov. Lângă campus sunt trei cofetării. Una este lângă liceu, cea mai oribilă dintre toate, şi cea mai vizitată. A doua este lângă Mall, şi este prea evidentă. A treia este lângă casa blocul meu, dar înainte este casa lui Hinata, bingo casa Hinatei este mov. Mi-a luat cam mult să-mi dau seama, deja intrat pe strada unde se află liceul. Sasori era deja acolo şi puteam citi îngrijorarea care era pe cipul lui, dar nu înțelegeam de ce-i pasă atât de mult.
Bun deci cam atât, știu că capitolul este scurt. Dar nu am avut nici prea multă inspirație. Promit că la următorul voi lucra mai mult. Sper să vă placă:*