Poveste fără sfârşit

[Shadow.]

Uite că după o absenţă semnificativă am venit cu continuarea. Am lucrat ceva la ea , dar sper să vă placă ... Să nu mai zăbovin şi spor la citit ;)) .

Capitolul 7 :
- Timpul deciziilor -

În timpul zilei, când toată lumea este agitată la servici, şcoală sau acasă, întreaga omenire prinde viaţă. Diferite activităţi iau naştere în trupurile firave ale muritorilor. Sentimente încolţesc neîncetat în sufletele oamenilor, împreună cu noi stări sufleteşti în fiecare secundă. Omenirea pare a fi singura vietate din univers …
Însă, în timpul nopţii, după ce soarele dispare de pe bolta cerească, iar toată natura amorţeşte, se trezesc creaturile nopţii. Fiinţe nemuritoare, fără sentimente sau trăiri, doar cu un trecut înspăimântător în urmă. Acele fiinţe care conduc cu adevărat lumea …

***

Deşi luna încă nu acaparase cerul împreună cu armata sa infinită de stele, nici mult timp nu rămăsese. Soarele deja era mai mult de jumătate căzut după brazii înalţi şi zvelţi ce acopereau întregul munte. Bolta cerească părea că este acoperită de un văl cu culori aprinse, de la roşu aprins până la purpuriu închis şi chiar albastru. Sunetul provocat de apa cascadei ce se lovea puternic de lacul ce o aştepta jos părea un zumzet zbuciumat şi zgomotos. Vântul ce răzbătea uşor pădurea era răcoros şi puternic.
Rozalia stătea pe scaunul din argint, cu catifea roşie, bătând din piciorul drept nervoasă ca şi cum ar fi ţinut ritmul unei melodii. Conducătorii cei mai importanţi ai clanurilor de vampiri fuseseră chemaţi la castel pentru o discuţie cu ea. Se ridică uşor de pe scaun, părul alunecându-i de pe umeri pe spate. Purta un corset strâmt, roşu- sângeriu, prins la spate cu panglici negre, o pereche de pantaloni negri, foarte mulaţi, iar în picioare o pereche de cizme negre de piele cu toc cui. În încăpere se auzeau doar tocurile sale lovind marmura de pe jos.
- După cum ştiţi toţi, după ce scumpa noastră Selene Addams a fost ucisă de Leyla of the Gastly , familia tinerei a jurat răzbunare clanului. De aceea, trebuie să acţionăm cu cap şi să facem ce credem că este mai bine. De aceea, vom distruge clanul acela.
În timp ce rozalia vorbea, în încăpere era o linişte uimitoare. Mii de ochi o priveau serioşi şi supuşi. Printre cei de acolo se afla şi Sasuke care imediat ce fata se opri, vorbi.
- Chiar nu cred că este cel mai indicat lucru. Am putea doar să discutăm cu familia fetei, să le transmitem condoleanţe şi atât. Ce rost ar avea să izbucnim un nou război pentru un nimic ?
Toţii ochi din încăpere se îndreptară spre el, uimiţi. Privirea fetei fulgeră spre el, făcându-l să înghită în sec şi să îi pară rău pentru ce tocmai spusese.
- Angra Maynu * , iartă-l pe acest neştiutor. Toţi îţi respectăm decizia, vorbi în apărarea lui unul dintre înţelepţii clanului.
- Transmiteţi vrăjitoarelor şi vrăjitorilor să vină la palat. Demonii noştri să fie pregătiţi pentru luptă. Înţelepţii clanului să fie duşi la subsolul palatului în caz de un atac. Femeile şi copii să fie adăpostiţi în fortăreţele clanurilor. Să li se dea apă, mâncare, haine şi să fie conduşi de soldaţi să nu se întâmple ceva pe drum. Puteţi să vă retrageţi.
Mulţimea făcu o plecăciune, iar sala începu să se golească.
În încăpere rămase doar brunetul care privea podeaua. O amintire îl trăsni precum un fulger …

Flashback

Un băieţel de cinci anişori stătea în braţele bunicului său, ce se legăna uşor în balansuar. Bătrânul îi mângâia uşor spatele, povestindu-i fel şi fel de întâmplări. Când acesta tăcu, ochii negrii şi curioşi ai copilului îl aţintiră.
- Sasuke, în lume s-a născut întruchiparea răului, Angra – Manyu. A venit în lume în corpul unei fete de aceeaşi vârstă cu tine. Tu, eşti Ahura Mazda. Ai obligaţia de a apăra orice fiinţă de fata aceea, pentru că tu resprezinţi binele. O să vină timpul când o să începi să iei singur decizii, dar trebuie să ai grijă pe ce cale o iei. Orice hotărâre o abordezi, o să aducă un impact diferit asupra lumii din jur.
- Dar, bunicule, o să aleg bine ? întrebă băieţelul, făcând ochii mari, privind în faţă, spre şemineul în care focul ardea nervos.
- Sunt sigur de asta dragul bunicului.

End Flashback

Acum înţelegea cel mai bine ce încerca bunicul său să îi transmită. Dar, nu ştia ce decizie să aleagă. Să rămână cu femeia iubită, să o ajute să distrugă lumea şi să ştie că ar fi putut să ajute, sau să plece să apere fiinţele nevinovate de răul ce avea să se năpustească asupra lor ? Putea oare să îşi părăsească dragostea şi să lupte împortriva ei ? Era oare posibil aşa ceva ?

Va urma ...

Sper că a fost pe placul vostru şi aştept comentarii, să ştiţi ;;) Şi acum, mic dicţionar :
* Angra-Manyu, “fiinta raului”
Ideea de iad si de diavolii care il stapanesc a fost mai limpede infatisata in religia iranienilor antici. In conceptia religioasa a lui Zoroastru, Angra-Mainyu era personificarea nesupunerii, a imoralului si nedreptatii, Angra-Mainyu statea in fruntea unei armate a intunericului. Oastea lui cuprindea demoni de ambele sexe, vrajitori si vrajitoare, ca si geniile rele. Armata lui Angra-Mainyu sporea necontenit, primind sufletele pacatosilor si ale inamicilor iranienilor. Intre forta binelui condusa de Ahura Mazda si cea a raului ar fi existat o lupta inca de la inceputul lumii. In timp ce Ahura Mazda se straduie sa aduca numai bine oamenilor pe care i-a creat, inamicul sau Angra-Mainyu cauta sa-i distruga, raspandind in lume boli, minciuna, crime, insecte si plante otravitoare, cataclisme, razboaie, lupte fratricide etc. Este aici o evolutie remarcabila, pe plan etic, a conceptiilor antice, o sinteza a puzderiei de demoni aerieni, terestri, acvatici, marini, subterani, dusmani ai luminii, ratiunii, iubirii, ideilor, materiei etc.