[Terminat] I just wanna love you!

[MiraA]

Asa cum am promis, fetelor, am revenit cu partea a doua, pe care o voi posta tot aici. Deci, ce pot sa spun la inceput de drum...? Dupa cum am zis acum nush cat timp, in partea asta vor fi patru personaje principale: Jesse si Blake si Ray (fratele lui Jesse, va aduceti voi aminte de el ) si un personaj pe care il veti cunoaste un pic mai incolo.
App, sa nu uit...Philipe din acest capitol este iubitul lui Ray (am facut o mica referire la el si in prima parte, dar nu am dezvoltat cn stie ce). Sper sa va placa continuarea povestii dintre Jesse si Blake, dar noua poveste pe care o va trai Ray. Va multumesc ca ati citit prima parte...sper sa nu va dezamagesc cu a doua. So, acestea fiind spuse, let's begin

***

-Poftim?! Esti sigur? Da...multumesc. Jesse lasa receptorul jos si privi in gol pentru cateva momente, incercand sa proceseze vestea ce tocmai o primise. Intr-un final trase adanc aer in piept si-si ridica privirea pierduta spre Blake care tocmai isi punea o cana de cafea.
-Ce s-a intamplat? Arati de parca ai fi vazut o fantoma. Zambetul plin de caldura al doctorului il invalui, starnindu-i mici fiori pe sira spinarii.
Jesse ii intoarse zambetul, chiar daca vestea pe care o primise il daduse de tot peste cap.
Trecuse aproape un an de la incidentul cu Malone. Un an fara evenimente foarte mari, un an linistit. Sau cel putin asa l-ar numi Jesse.
Asa cum promisese, in urma cu opt luni preluase conducerea Grupului Newcrest. La inceput nu prea ii placuse, dar cu timpul se obisnuise cu atmosfera de birou. In multe cazuri nu era mai bine acolo decat pe un camp de lupta, doar ca in lumea afacerilor, uneori, mizele erau si mai mari decat cele din timpul unui razboi. Totusi, lasand toate astea la o parte, ajunsese la concluzia ca ii placea si aceasta meserie. Era una grea si stresanta, dar i se potrivea.
Uneori ii era insa dor de zilele cand fusese ziarist, de adrenalina care ii pulsa in vene de fiecare data cand stia ca e pe urmele bune, de drumurile pe care le facuse pe atatea meleaguri straine si de toate riscurile la care se supuse pentru un singur sambure de adevar. Da, ii era dor de toate astea, dar o singura privire spre Blake si-si aducea aminte de ce renuntase la toate astea. Nu vroia ca incidentul de anul trecut sa se repete. Nu vroia sa-i mai vada privirea ingrijorata si zambetul chinuit si, adevarul era, ca nici el nu mai vroia sa treaca prin tot ce a trecut ca sa-si revina. Nu-i fusese usor. Trecuse prin 3 operatii ca sa-si recapete mobilitatea mainii stangi. Din cauza ranilor pe care le suferise atunci riscase sa si-o piarda, dar incapatanarea sa il ajutase sa razbeasca. Chiar si acum il mai durea, dar ajunsese sa accepte acea durere ca ceva perfect normal. Nu-l mai deranja. Ba mai mult, uneori se bucura ca e acolo...atat ea cat si cicatricile care ii ramasesera. Asa era singur ca nu va uita niciodata ce s-a intamplat atunci.
-A murit Philipe...
-Poftim?! Blake lasa jos cana de cafea si veni langa el. Esti sigur? Ce s-a intamplat? Cand?
-O explozie...a fost aruncat de suflul unei explozii. Nick a zis ca a murit pe loc. Vocea lui nu era decat o soapta. Nu-i venea sa creada. Vorbise cu el in urma cu cateva zile, exact inainte sa plece. Philipe era foarte incantat ca primise acordul ziarului cu care lucra de a merge in Orientul Mijlociu pentru a fotografia soldatii ce erau in misiune. Acesta trebuia sa fie articolul ce ii incheia seria pe care o incepuse in urma cu doi ani.
Vestea venise ca un soc. Se aseza pe scaun incercand sa-si revina.
Philipe fusese unul dintre cei mai buni prieteni ai sai. El, impreuna cu Nick il invatasera multe din tainele jurnalismului. Deasemenea, ei fusesera cei ce-l salvasera prima data cand iesise pe linia I pentru a scrie un articol. Daca nu l-ar fi gasit atunci Nick si daca nu ar fi avut grija Philipe de el, ar fi fost mort de mult. Dupa acel incident devenisera prieteni foarte buni, chiar daca nu aveau timp sa se intalneasca foarte des. Erau un trio perfect. Philipe era un fotogra genial care prinr-o singura fotografie reusea sa spuna o poveste intreaga, Nick era un bun cunoscator al caracterului uman, iar el era cel impulsiv, ce ar fi facut orice pentru a afla ceea ce-l interesa. Se completau. Articolele care le facusera in colaborare le adusera faima si respectul celor din breasla.
-Imi pare rau...Jesse te simti bine? Blake isi lasa capul in jos si ii prinse buzele intr-un sarut cast, dar prin care ii arata ca ii este aproape. oricant de rau se simtea, nu reusi sa se abtina. Ii gusta buzele, bucurandu-se de dulceata lor, apoi inspira adanc, incercand sa-si faca ordine in ganduri.
-Ray...trebuie sa vorbesc cu Ray. Nici nu vreau sa-mi imaginez cum se simte acum. Il privi pe Blake drept in ochi, apoi se ridica de pe scaun si merse cu pasi mari spre dormitor unde se imbraca cu primele haine pe care le gasise. Probabil Ray era distrus...nici nu s-ar fi asteptat la mai putin. Ray si Philipe formau un cuplu de mai bine la cinci ani. Cand le-a facut cunostiinta, nu s-a asteptat ca lucrurile sa evolueze asa intre ei, avand in vedere ca aveau caractere diametral opuse. Ray era genul de barbatu dur, distant, care foarte rar isi exprima sentimentele, pe cand Philipe era un om cald, vesel care isi traia viata din plin. Dar, se imprietenisera, si pana sa-si dea seama de altceva Philipe ii spusese ca se muta in L.A. pentru a fi mai aproape de Ray. Asta se intampla in urma cu 4 ani, cand el inca nu intelegea cum pot doi barbati sa se indragosteasca unul de altul sau sa-si imparta intimitatea. Totusi, le accepta relatia ca pe ceva normal si se bucura pentru ei, sperand ca modul acesta amandoi vor reusi sa scape de singuratate. Iar acum...
-Vin cu tine.
Jesse tresari. Se uita la Blake nestiind cum sa-l refuze. Il cunostea pe Ray si nu era tocmai sigur de felul in care a primit vestea. Nu vroia sa riste nimic.
-Poate ar fi mai bine sa merg singur. Ray...e dificil, zise oftand. Nu stiu ce are acum in cap.
-Dar eu stiu. Blake ii zambi cu triste. Si eu am fost pe punctul de a-mi pierde persoana iubita. Stiu ce simte.
Jesse dadu din cap dorind sa refuze, insa isi dadu seama ca nu are cu cine sa vorbeasca asa ca, intr-un final, accepta.
Coborasera amandoi in parcarea subterana si se uracasera in masina lui Blake. Acesta porni, indreptandu-se cat putea de repede spre apartamentul lui Ray. Nu-i spusese nimic lui Jesse, dar si el era ingrijorat.

Camera era cufundata in intuneric. Jesse deschise tot usa si intra in apartamentul luxos pe care Ray il impartise cu Philipe.
-Ray! striga, dar nu primi niciun raspuns. Ray, esti aici? Din nou nimic.
Ofta si inainta, indreptandu-se spre living cu Blake in spatele sau, dar se opri imediat ce simti sub picioare bucati de sticla. Spre deosebire de restul apartamentului, in aceasta incapere lumina reusea sa patrunda prin ferestrele mari ce alcatuiau unul dintre cei patru pereti. Totusi, Jesse si-ar fi dorit sa nu poata vedea dezastrul. Camera fusese distrusa. Piesele de mobilier erau rasturnate, iar podeaua era aproape in totalitate acoperita de cioburi. Iar in mijlocul acestui dezastru se afla Ray. Statea pe jos cu spatele rezemat de perete si cu o sticla pe jumatate goala de Jack Daniels.
-Ray! Jesse merse imediat langa el si se lasa pe vine. Primul sau instinct fusese de a-l lua in brate pentru a-l consola, dar Ray se ferise.
-Nu ma atinge! Vocea sa inca isi pastra duritatea, dar in acelasi timp, era marcata de durere.
Jesse ofta si facu un pas in spate, inca privindu-l. Nu stia ce sa faca sau ce sa-i spuna. Adevarul era ca nu avea cum sa-l faca sa se simta mai bine. Atunci il simti pe Blake. Acesta se lasa jos si se aseza langa Ray. Nu-i spusese nimic. Ii lua sticla de Jack din mana si bau un pic, apoi i-o dadu inapoi. Camera se cufunda din nou in liniste si ramasese asa pentru o buna bucata de vreme, pana cand vocea lui Ray se facu din nou auzita.
-Ce ma voi face fara el? Isi ridica ochii spre Jesse asteptand un raspuns pe care tanarul insa nu-l stia. Jesse se apropie de el si-si incolaci bratele in jurul trupului mare, dar care acum parea deosebit de fragil. De acesta data nu-l respinse. Ray isi lasa capul sa se odihneasca pe umarul fratelui sau si-si ascunse ochii ce, pentru prima oara de cand era copil, erau scaldati in lacrimi.
-Vei merge mai deaparte. Iti vei reveni si iti vei vedea de viata ta. Asa ar fi vrut Philipe. Raspunsul veni de la Blake...

Trei zile mai tarziu cimitirul Central din Los Angeles era cufundat in liniste. Slujba se terminase in urma cu cateva minute si toata lumea plecase...inafara de patru barbati.
Ray statea langa sicriul negru si privea in gol. Intr-un final reusise sa se adune. Nu mai plangea. Nu mai avea rost. Stia ca asa nu-l va aduce inapoi. Philipe plecase si-l lasase singur. In ultimele zile se intrebase ce ar fi putut sa faca pentru a impiedica toate astea. Oare ar fi putut sa-i ceara sa renunte la meseria sa? In minte ii aparu fata serioasa a iubitului sau din momentele cand muncea. Nu, nu ar fi putut sa-i ceara sa renunte la ceea ce ii placea. Chiar daca il iubise, nu avea niciun drept sa-i ceara asa ceva.
-Am reusit sa te fac fericit? Isi lasa mana sa se odihneasca pe suprafata lucioasa a sicriului, imaginandu-si ca-l mangaie pe el. Nu vroia sa-si ia ramas bun, dar stia ca sosise momentul sa o faca. Te iubesc...sper ca sti asta. Zicand acestea se intoarse si se indeparta, trecand prin dreptul celor trei barbati se urmarira scena de la departare. Nu le zisese nimic, ci continua sa mearga spre aleea principala unde isi lasese masina. Imediat ce intra inauntru, porni motorul si pleca, lasand in urma cimitirul si, probabil, pe singura persoana pe care o iubit-o si pe care o va iubi vreodata.
Cei trei barbati il privisera cum se indeparteaza si oftasera la unison.
-Crezi ca va fi bine? Nick mai trase un fum din tigare, apoi o stinse si-si indrepta privirea spre Blake si Jesse.
-Nu stiu...niciodata nu l-am vazut asa, veni raspunsul lui Jesse.
-Isi va reveni. Blake le zambi amandurora. Chiar daca nu mai vrea sa traiasca, chiar daca e descumpanit si sufera, va gasi acel ceva ce il va ajuta sa mearga mai departe. Sunt sigur de asta.
-Ai dreptate, zise Jesse. Stia la ce se refera Blake. Si el avusese momente cand nu-si dorea sa mai traiasca si totusi, ceva il facu sa mearga mai departe. Prima data fusese razbunarea...apoi iubirea. Cert era insa ca si Ray va gasi acel ceva. Trebuia sa-l gaseasca!