[Terminat] This feeling hurts so much

[Rain]

Sunteti atat de scumpe. Va multumesc mult pentru comentarii :3 Acum, sa o luam cu randul :

@Aiwendil: Da, da, Saren lucreaza cu Akita Bineinteles ca am niste ganduri maaari ( chiar in capitolul asta, aproape ... xD ). Mersi de comentariu si, uhm, inca ceva, ma bucur ca si tu spui ca Akita e asa un credul si naiv. Caracterul asta voiam sa il aibe.

@Imp.: Pai bininteles ca nu va scapa Aki asa usor de faptul ca Saren lucreaza cun el. Cum ai spus si tu, my seme doar e un fic yaoi. Ah, si spui ca m-ai iertat? Atunci mai aduc capitole din astea ...

@• Яʋƨκ`Ƙɛʏ •: Scuze ca nu te-am anuntat, dar mersi de comentariu. Uite, dupa ce il postez pe asta excat pe profilul tau ma duc ca sa te anunt ( sper ca nu uit iar xD ). Ehm, da , asa imi place mie sa complic lucrurile. Yaoi-ul va veni in curand ( si ce mai yaoi xDD )

@amaya Naoko: Eu mereu pun lumea pe jar, d'oh! xD Pai Yn nu cred ca are ce cauta la club, adica sa lucreze si el acolo. Oh, mai trebuie sa existe si personaje pozitive, nu? Ma bucur ca ti-a placut

@xTurbiii: Oh, multumesc de comentariu si chair ma bucur ca iti place ^^ E frumos sa vezi cititori noi pe aici :]

-Capitolul 14-

Era aproape ora cinci dupa masa si am decis sa plec acum la locul de munca pentru ca acasa nu prea aveam ce sa mai fac. Acum ca se apropia asa de mult vacanta, temele au inceput sa lipseasca iar profesorii se bazau mai mult pe ascultat pentru a incheia mediile.
Mi-am luat o geaca subtire pe mine, apoi am iesit din casa, salutandu-mi bunicii care nici pana acum nu stiau ca lucrez. Pe langa tricoul maro cu cateva dungi verticale rosi, mai purtam si perechea de blugi stramti, "care imi scoteau fundul in evidenta" asa cum o spunea Mark deseori. Zau si cu el, parca o facea intentionat sa ma tachineze pe mine.
Se lasase putin racoare iar un vant rece trecea printre copaci si se imbulzea apoi in spatele meu.
Intr-o jumatate de ora am ajuns in fata clubului "œPeaceful Night", cu treptele sale imense. Am urcat pana la usa intre deschisa, apoi am impins-o usor si mi-am bagat mai intai capul inauntru, dorind sa vad care e situatia. Ajungand mai devreme, trebuia sa ma asigur ca clubul e deschis iar eu ma pot duce sa ma schimb.
Lumina nu era puternica, ba chiar deloc. Singurul loc care iesea cat de cat in evidenta din cauza unor reflectoare era o masa plina cu niste pachetele mici, albe, asezate in cerc, iar pe scaune era Matei, impreuna cu cei doi colegi ai mei, Roni si Yu. Pareau foarte concentrati asupra acelor hartii impachetate de pe masa, asa ca, fara sa ii deranjez, am intrat inauntru si m-am strecurat printre mese cu gandul sa merg sa ma schimb caci mai era putin si incepea programul meu.
-Akita? Ce faci la ora asta aici? mi se adresa o voce cunoscuta, mai exact a lui Yu.
In urmatoarea clipa toti ma privira surprinsi, mai ales Matei, care se si ridica de pe scaun si veni la mine, punandu-si mana pe umarul meu. Ma intoarse dintr-o singura miscare cu fata spre hol iar cu spatele spre mese.
Parea putin agitat, de aceea l-am intrebat ce se petrece:
-Ce se intampla?
-Nimic, rosti cam nervos, impingandu-ma mai mult, parca dorind sa nu ma mai uit spre mesele alea. M-am incruntat usor, dandu-mi seama ca imi ascundeau ceva, dar pana la urma nu era treaba mea si nu trebuia sa imi bag nasul peste tot.
-Mai bine te-ai duce sa te schimbi, spuse blondul, conducandu-ma pana in fata usii vestiarului, apoi pleca, lasandu-ma confuz.
Am inceput sa ma dezbrac de hainele cu care venisem, apoi mi-am luat costumul de cheler si l-am imbracat imediat, privind in oglinda. In linistea din incapere, doar vocile baietilor se mai auzeau in camera cealalta. Am scos capul prin crapatura usii, privind spre mese. Din pacate nu puteam vedea nimic, insa auzeam aproape totul.
-Sa-mi bag piciorele de nu va miscati ca niste melci. Ar trebui sa fiti concediati, ma jur! Va dati seama ca daca pustiul ala se prinde ca aici erau droguri, poate anunta politia si adio afacere?
Inima mi se opri in loc cand am auzit acele replici, la inceput neinsemnate pentru mine, din partea lui Matei. Mi-am dat seama imediat ca cel ce nu trebuia sa afle eram eu, iar ei se simteau amenintati pentru ca as fi putut suna la politie si sa spun totul.
-La dracu"™ cu voi. Puneti-va fundurile alea in miscare! a fost ultima replica a lui, ca mai apoi sa aud scaunele cum sunt tarate de podea, semn ca cineva se ridica de pe ele. Am vazut cateva umbre ce se apropiau exact de hol, asa ca am intrat inapoi in vestiar, prefacandu-ma ca inca imi aranjam papionul si camasa. Mainile imi transpirasera deja numai cand ma gandeam la tonul folosit de Matei.
Ma aflam intr-o situatie ciudata, caci nu stiam ce ar fi trebuit sa fac. Cand nu am mai auzit pasi pe hol, am zis ca sunt salvat.
Ma gandeam sa plec de aici cat mai repede, dar, stand putin sa ma gandesc, nu era cea mai stralucita idee. Cel mai bine ar fi fost sa ma prefac ca nu am vazut sau auzit nimic.
Fara a mai sta pe ganduri am stins becul in vestiar si am incercat sa ies de acolo fara zgomot. Cea mai grea parte mi se parea aceea de a ma preface ca nu s-a intamplat nimic. Ma simteam ca intr-un film cu spioni, unde eu trebuia sa evacuez imediat cladirea inainte sa explodeze. Am apucat de doua ori clanta, insa de abia a treia oara am reusit sa strang indeajuns de ea incat sa nu imi mai alunece mana si sa pot deschide usa.
Holul ingust si lung nu era luminat decat de un bec pozitionat exact la mijlocul acestuia, ce lumina indeajuns de mult tot traseul pana la incaperea principala.
Nu era nimeni.
Am facut cativa pasi, apoi m-am intors sa inchid usa fara a face prea mult zgomot. Imi tineam pana si respiratia de frica sa nu fiu auzit. Intr-o fractiune de secunda surprind cu coada ochiului o silueta ce tinea la randul ei o valiza plina cu astfel de hartii impachetate, inauntru fiind droguri, dupa cum spusese Matei.
-Ce te tot uiti asa, piticanie? Hai, treci inauntru pana terminam noi treaba.
Saren ma prinse de mana libera, strangand tare de incheietura, apoi, dupa ce deschise usa, ma azvarli inapoi in incaperea intunecata a vestiarului. Am putut vedea decat parul sau, prins ca de fiecare data intr-o coada si data pe unul din umeri, impreuna cu valiza, apoi cum inchide usa si niciun fascicul de lumina nu imi mai localiza trupul din mijlocul camerei. Am mers bajbaind pana la intrerupator, apoi am apasat pe el iar becul s-a aprins.
M-am pozitionat in fata oglinzii, auzind mai apoi cheiea cum se invartea in broasca.
-Sa nu faci prea mult zgomot, am putut auzi vocea lui Saren din partea cealalta a usii.
"œCe-a facut? M-a inchis aici?" am zis in intimitatea gandurilor mele, privind stupefiat usa.
Fusese cea mai proasta idee de a ma angaja la clubul asta. Cum spusese si Mark, locul asta nu era pentru un pusti ca mine.
M-am trantit pe fotoliu, privind in continuu ceasul din fata mea, numarand secundele ce treceau. Oare cat m-ar fi tinut aici inchis? Pentru totdeauna, probabil... Nu ma gandisem nici macar o clipa ca tipii de aici lucrau cu drogurile. Daca as fi stiut, nu ma mai angajam niciodata.

- I drove intro seattle rain, feel in love then missed the train that could have took me right back home to you... Won't you save me, San Francisco? am inceput a fredona niste versuri, mai mult din plictiseala, decat ca aveam cine stie ce talent.
M-am afundat mai mult in materialul fotoliului, privind telefonul ce il lasasem pe masa. L-am luat in mana, observand ca trecuse o ora de cand ma aflam inchis aici. Brusc, mi-a venit ideea de a-l suna pe Mark, sau macar pe Yn. Oricine, numai sa vina si sa ma ia de aici.
Am cautat prin agenda ca un disperat, numele lui Yn fiind la indemana, am apasat butonul verde,de apelare.
-Raspunde, te rog, am sosotit, auzind pasi cum se apropie de incaperea mea.
Dupa cum era si de asteptat sa am atata ghinion, usa se deschise cand tocmai trebuia sa apelez, reusind sa aud doar un simplu sunet ce ma avertiza ca a sunat o singura data, insa am inchis rapid cand Matei si Saren au intrat in camera.
M-am asezat mai bine pe fotoliu, stand mult mai incomod pe acesta. Barbatul cu parul violet se apropie de mine, stand in fata mea cu mainile in sold, incruntat.
Mi-am ridicat usor capul, doar cat sa ii pot privi expresia stranie. Matei incepu sa rada in batjocora cand Saren ma prinse de breton si trase tare de el, incat m-am apropiat cu capul de abdomenul sau. Imi dadu apoi o palma zdravana peste fata de imi intoarse capul intr-o parte si ma facu sa scancesc. Din nou auzeam rasul in batjocora al lui Matei.
-Auzi, piticanie. Sa dea Sfantul sa ii spui cuiva ce ai vazut aici, ca o incurci. Ai inteles? se rasti Saren.
-Stim prea multe despre tine incat sa risti sa spui cuiva, ataca Matei cand mi-am indreptat capul inca prins de breton de catre cel din fata mea, dorind sa vorbesc.
In momentul urmator barbatul cel mai inalt, Saren, ma prinse de brat si ma trase incat m-am ridicat in picioare. Ma calca tare pe talpa, scapandu-mi o injuratura.
-Uite ce urat vorbeste piticania asta, chicoti el, dandu-mi o alta palma peste fata.
Nu numai trupul incepuse sa imi doara, ci si inima, care se grabea sa imi iasa din piept, sa il rupa cu bataile sale neincetate si dureroase. Imi tineam lacrimile in coltul ochilor, nedandu-le voie sa curga. De mult, cineva imi spusese sa nu arat niciodata frica, pentru ca astfel ei vor profita de sensibilitatea mea.
-Yn stie ca tu lucrezi aici? m-am rastit eu dintr-o data, ca sa le arat ca nu imi e teama de ei. Pe cine pacaleam, nu stiu, pentru ca deja incepusem sa tremur de teama.
Fara sa imi dau seama ce tocmai spusesem, el se opri din ras, insa Matei inca chicotea, apropiindu-se de noi si batandu-l pe Saren pe umar.
-Uite ce tupeu a prins.
-Da-l dracu` de tupeu.
-Haide, scapa de el, urla Matei brusc, incetand sa rada, devenind prea serios dintr-o data.
Ma uitam cand la unul cand la altul, smucindu-ma din stransoarea ce devenea enervant de dureroasa, insa fara rost. Tipul din fata mea era de zece ori mai puternic decat mine.
Blondul parasi incaperea, ramanand doar cu Saren, ce incepu a-si linge buzele pofticios. Ma impinse inapoi pe fotoliu, iar el ramase in picioare, tot in fata mea.
Am privit spre usa de la iesire, ce nu se mai deschise de la replica lui Matei ce imi facuse inima intr-adevar sa o ia razna.
-Uita-te la mine. Uita-te la mine am zis!
L-am privit sfios, stiind cata ura pot detine in ochii mei in acel moment. Ma prinse de ureche cu atata forta doar ca sa imi provoace durere, incat, cand imi dadu drumul, aveam impresia ca ia foc.
-Sa nu te mai vad in preajma lui Yn, niciodata. Altfel, ce se va intampla acum, o sa se repete la nesfarsit.
Se agata de camasa mea, incepand sa o rupa, apoi aplicand acelasi lucru si pe pantaloni.