14-07-2011, 09:34 AM
Hello :] Am revenit si eu cu next-ul. Imi pare foarte rau ca am intarziat atat cu next-ul doar ca nu am avut deloc dispozitia necesara pentru a-l scrie. Multumit mult tuturor pentru comentarii, inseama enorm pentru noi sa stim ca cineva ne citeste fic-ul si ne lasa critici pentru a ne imbunatatii. Speram sa cititi in continuare si sa comentati, pentru ca ne ajuta sa ne imbunatatim criticile voastre. Inca o data multumim din suflet pentru comentarii >:D<. Vreau sa va anunt ca next-ul il va pune Denise aka Bl forever, dar asta nu se stie sigur cand pentru ca este la bunicii ei si nu are net acolo, decat mai intra cate o data pe telefon. Inca o data ne cerem scuze pentru inconveniente. So, sa nu o mai lungesc mult pentru ca deja v-am plictisit. Aici aveti next-ul. Lectura placuta! >:D<
Capitolul trei- Formalitati
Pe usa isi face aparitia doamna diriginta, Sayuri. Aceasta este o femeie in varsta de vreo douazeci si sapte de ani, cu parul rosu asemenea focului, ochii albastri asemenea infinitului cer si cu forme destul de apetisante. Astazi poarta un costum negru format dintr-o camasa alba, cu un decolteu generos, un sacou, o fusta mini, iar in picioare are o pereche de pantofi cu toc cui, rosii. In mana stanga are o carte de culoare albastru spre mov, de muzica, iar in cea dreapta tine un fel de instrument pentru dirijat, care habar n-am cum se numeste. Dupa cum cred ca v-ati dat seama, e profesoara de muzica, dar in toti acesti ani cat ne-a fost diriginta, n-am facut altceva decat sa bem suc si sa mancam seminte, chipsuri la ora ei si mereu am avut asigurata media zece la muzica chiar daca nu stim nimic la aceasta materie, nici macar cum se aseaza notele pe portativ.
Aceasta se aseaza pe catedra, ca intotdeauna, iar apoi incepe sa ne vorbeasca:
-Buna, dragi elevi! Imi pare bine sa va revad din nou! Dupa cum stiti si in acest an va voi fi diriginta, nu scapati asa usor de mine. Acum, ca am trancanit destul despre scoala, va invit sa ne spuneti ce ati facut in vacanta! spune aceasta, zambind
Si asa incep toti idiotii sa povesteasca ce au facut in vacanta, totul devenind dintr-o data foarte plictisitor. Dupa ce au terminat toti de spus, diriginta a inceput iar sa ne vorbeasca:
-Dragilor, acum ca am aflat cu totii ce ati facut in vacanta, urmeaza o procedura cam plictisitoare ce-i drept, dar peste care nu putem trece, din pacate. Urmeaza sa va citesc o serie de reguli interioare, exterioare si privind conduita si vestimentatia voastra ca elevi, iar mai apoi sa va inmanez manualele.
Ah, daca e vorba despre reguli si inmanatul manualelor se anunta o ora sau doua foarte plictisitoare, deci ar fi bine sa dorm. Macar acum o sa fie si bancile folositoare la ceva. Pun usor capul pe banca rece, dar totusi folositoare in aceasta situatie si incep sa adorm, nemaigandindu-ma decat la faptul ca abia astept sa plec din aceasta inchisoare si sa ajung acasa. Dupa doua ore de chin total pentru majoritatea elevilor din clasa, diriginta ne anunta ca pleaca, dar nu inainte de a ne da orarul si a ne spune sa mai ramanem doua – trei ore pentru a cunoaste cativa din noii profesori. Oh, perfect. Numai asta nu-mi mai lipsea. Dupa trei ore de chin total si plictiseala, mai urmeaza alt cosmar: acela de a intalnii noii profesori. Ma intreb ce fel de idioti o sa ne mai fie anul acesta profesori. Daca sunt la fel ca specimenele de anul trecut, e clar. Se anunta a fi un an foarte greu, plin de nervi si plictiseala, dar in acelasi timp si amuzant, pentru ca pot face misto de profi daca sunt niste bosorogi care mai au putin si dau ortul popii.
Dupa zece minute de la plecarea dirigintei, pe usa isi face aparitia un domn tanar, in jur de vreo treizeci de ani, imbracat la costum. Are parul asemenea scoartei copacilor, iar ochii asemenea unor mici boabe de cafea. Acesta se aseaza la catedra si incepe sa se prezinte:
-Buna ziua, elevi! Ma numesc Takahashi Kenta si voi fi profesorul vostru de matematica in acest an. Vreau sa va spun de pe acum ca ne vom intelege bine daca si voi aratati putina intelegere. Daca veti fi disciplinati si veti mai si invata putin o sa fim cei mai buni prieteni, va garantez asta, dar daca nu veti invata deloc si veti mai fi si indisciplinati atunci o sa fiu cel mai aprig dusman al vostru. Ah, si inca ceva. Nu admit sub nici o forma chiulul, deci v-as ruga ca la ora mea sa va abtineti sa chiuliti ca altfel nu vreti sa stiti ce va asteapta. Acum ca am stabilit toate regulile, ce ati zice daca v-ati prezenta si voi ca sa va cunosc mai bine!
Dupa ce a terminat cu prezenta, ne-a mai zis cateva lucruri despre manuale, apoi a parasit clasa. Dupa alte cinci minute, pe usa a intrat o doamna in varsta de vreo treizeci si cinci de ani, imbracata intr-un costum de dama alcatuit dintr-o camasa rosie, un sacou maro si o fusta scurta maro, iar in picioare purta o pereche de pantofi cu toc cui, maro. Are parul lung, ondulat, de culoare albastru spre verde, iar ochii asemenea cerului. Dupa chip pare destul de blanda si sper sa nu ma insel. Asemenea domnului de mai devreme, incepe sa se prezinte:
-Buna ziua, copii! Ma numesc Nakamura Misaki, iar eu voi fi profesoara voastra de istorie in decursul acestui an. Nu am prea mari pretentii de la voi decat sa fiti cat de cat disciplinati si sa fiti atenti la ore, fiindca daca veti fi atenti o sa prindeti jumatate din lectie din clasa. Daca veti respecta aceste doua cerinte, o sa ne intelegem de minune. De asemenea, pentru a va stimula o sa mai organizam din cand in cand jocuri didactice cu diverse premii. Sper sa va placa acest lucru! a spus zambind, dupa care si-a luat ’’la revedere’’ si a plecat.
Dupa ea au mai urmat alti cativa profesori, dar care nu au fost la fel de interesanti ca primii doi, iar dupa ce s-au prezentat toti am fost anuntati ca putem pleca. In sfarsit, ma saturasem de stat. Am pornit spre iesirea din curtea scolii, unde ma astepta limuzina. M-am urcat in masina si i-am spus soferului sa porneasca cu toata viteza spre casa. Abia asteptam sa ajung acasa, sa ma relaxez dupa aceasta zi insuportabila de scoala.
____________________________________________________________________________
Ei, sper sa va placa si scuzati eventualele greseli de tastare. Si acum cateva poze ca sa aveti idee cum arata noile personaje:
Sayuri, diriginta copiilor.
Takahashi Kenta, profesorul de matematica
Nakamura Misaki, profesoara de istorie
Inca o data speram sa va placa si asteptam orice fel de critica. >:D<
Capitolul trei- Formalitati
Pe usa isi face aparitia doamna diriginta, Sayuri. Aceasta este o femeie in varsta de vreo douazeci si sapte de ani, cu parul rosu asemenea focului, ochii albastri asemenea infinitului cer si cu forme destul de apetisante. Astazi poarta un costum negru format dintr-o camasa alba, cu un decolteu generos, un sacou, o fusta mini, iar in picioare are o pereche de pantofi cu toc cui, rosii. In mana stanga are o carte de culoare albastru spre mov, de muzica, iar in cea dreapta tine un fel de instrument pentru dirijat, care habar n-am cum se numeste. Dupa cum cred ca v-ati dat seama, e profesoara de muzica, dar in toti acesti ani cat ne-a fost diriginta, n-am facut altceva decat sa bem suc si sa mancam seminte, chipsuri la ora ei si mereu am avut asigurata media zece la muzica chiar daca nu stim nimic la aceasta materie, nici macar cum se aseaza notele pe portativ.
Aceasta se aseaza pe catedra, ca intotdeauna, iar apoi incepe sa ne vorbeasca:
-Buna, dragi elevi! Imi pare bine sa va revad din nou! Dupa cum stiti si in acest an va voi fi diriginta, nu scapati asa usor de mine. Acum, ca am trancanit destul despre scoala, va invit sa ne spuneti ce ati facut in vacanta! spune aceasta, zambind
Si asa incep toti idiotii sa povesteasca ce au facut in vacanta, totul devenind dintr-o data foarte plictisitor. Dupa ce au terminat toti de spus, diriginta a inceput iar sa ne vorbeasca:
-Dragilor, acum ca am aflat cu totii ce ati facut in vacanta, urmeaza o procedura cam plictisitoare ce-i drept, dar peste care nu putem trece, din pacate. Urmeaza sa va citesc o serie de reguli interioare, exterioare si privind conduita si vestimentatia voastra ca elevi, iar mai apoi sa va inmanez manualele.
Ah, daca e vorba despre reguli si inmanatul manualelor se anunta o ora sau doua foarte plictisitoare, deci ar fi bine sa dorm. Macar acum o sa fie si bancile folositoare la ceva. Pun usor capul pe banca rece, dar totusi folositoare in aceasta situatie si incep sa adorm, nemaigandindu-ma decat la faptul ca abia astept sa plec din aceasta inchisoare si sa ajung acasa. Dupa doua ore de chin total pentru majoritatea elevilor din clasa, diriginta ne anunta ca pleaca, dar nu inainte de a ne da orarul si a ne spune sa mai ramanem doua – trei ore pentru a cunoaste cativa din noii profesori. Oh, perfect. Numai asta nu-mi mai lipsea. Dupa trei ore de chin total si plictiseala, mai urmeaza alt cosmar: acela de a intalnii noii profesori. Ma intreb ce fel de idioti o sa ne mai fie anul acesta profesori. Daca sunt la fel ca specimenele de anul trecut, e clar. Se anunta a fi un an foarte greu, plin de nervi si plictiseala, dar in acelasi timp si amuzant, pentru ca pot face misto de profi daca sunt niste bosorogi care mai au putin si dau ortul popii.
Dupa zece minute de la plecarea dirigintei, pe usa isi face aparitia un domn tanar, in jur de vreo treizeci de ani, imbracat la costum. Are parul asemenea scoartei copacilor, iar ochii asemenea unor mici boabe de cafea. Acesta se aseaza la catedra si incepe sa se prezinte:
-Buna ziua, elevi! Ma numesc Takahashi Kenta si voi fi profesorul vostru de matematica in acest an. Vreau sa va spun de pe acum ca ne vom intelege bine daca si voi aratati putina intelegere. Daca veti fi disciplinati si veti mai si invata putin o sa fim cei mai buni prieteni, va garantez asta, dar daca nu veti invata deloc si veti mai fi si indisciplinati atunci o sa fiu cel mai aprig dusman al vostru. Ah, si inca ceva. Nu admit sub nici o forma chiulul, deci v-as ruga ca la ora mea sa va abtineti sa chiuliti ca altfel nu vreti sa stiti ce va asteapta. Acum ca am stabilit toate regulile, ce ati zice daca v-ati prezenta si voi ca sa va cunosc mai bine!
Dupa ce a terminat cu prezenta, ne-a mai zis cateva lucruri despre manuale, apoi a parasit clasa. Dupa alte cinci minute, pe usa a intrat o doamna in varsta de vreo treizeci si cinci de ani, imbracata intr-un costum de dama alcatuit dintr-o camasa rosie, un sacou maro si o fusta scurta maro, iar in picioare purta o pereche de pantofi cu toc cui, maro. Are parul lung, ondulat, de culoare albastru spre verde, iar ochii asemenea cerului. Dupa chip pare destul de blanda si sper sa nu ma insel. Asemenea domnului de mai devreme, incepe sa se prezinte:
-Buna ziua, copii! Ma numesc Nakamura Misaki, iar eu voi fi profesoara voastra de istorie in decursul acestui an. Nu am prea mari pretentii de la voi decat sa fiti cat de cat disciplinati si sa fiti atenti la ore, fiindca daca veti fi atenti o sa prindeti jumatate din lectie din clasa. Daca veti respecta aceste doua cerinte, o sa ne intelegem de minune. De asemenea, pentru a va stimula o sa mai organizam din cand in cand jocuri didactice cu diverse premii. Sper sa va placa acest lucru! a spus zambind, dupa care si-a luat ’’la revedere’’ si a plecat.
Dupa ea au mai urmat alti cativa profesori, dar care nu au fost la fel de interesanti ca primii doi, iar dupa ce s-au prezentat toti am fost anuntati ca putem pleca. In sfarsit, ma saturasem de stat. Am pornit spre iesirea din curtea scolii, unde ma astepta limuzina. M-am urcat in masina si i-am spus soferului sa porneasca cu toata viteza spre casa. Abia asteptam sa ajung acasa, sa ma relaxez dupa aceasta zi insuportabila de scoala.
____________________________________________________________________________
Ei, sper sa va placa si scuzati eventualele greseli de tastare. Si acum cateva poze ca sa aveti idee cum arata noile personaje:
Sayuri, diriginta copiilor.
Takahashi Kenta, profesorul de matematica
Nakamura Misaki, profesoara de istorie
Inca o data speram sa va placa si asteptam orice fel de critica. >:D<
![[Imagine: j5atg3.png]](http://i56.tinypic.com/j5atg3.png)