~Life is a long lesson in humility~

[kyra_kyralyne]

CAPITOLUL VI


Soarele diminetii isi trimitea razele blande printre frunzele copacilor, ce tremurau usor in adierea vantului cald. Orasul forfotea de multimea de oameni si masini, care isi incepusera traseul de zi cu zi, inca de la rasaritul soarelui. Zeci de oameni mergeau grabiti spre slujbele sau casele lor, scufundati in ganduri si griji, in timp ce masinile alergau fara intrerupere, incingand asfaltul si poluand aerul si asa putin oxigenat al orasului. Roxanne mergea incet prin multimea de oameni, privind melancolica la grupurile de oameni ce isi serveau micul dejun, pe terasele cofetariilor, in acelasi timp simtind lacrimi in ochi la vederea familiilor fericite ce se bucurau de viata. Aceasta ofta trista si se reintoarse in prezent. Privi inca o data pe foaia din mana, apoi se opri in fata unei cladiri inalte, suprafata acesteia fiind formata in totalitate din geamuri fumurii. Pe usile duble, de sticla, se perindau barbati si femei, imbracati elegant. Fata isi privi imbracamintea si rosi in obraji, simtindu-se rusinata de felul in care arata. Parul ei lung atarna intr-o coada, pe unul din umeri, odihnindu-se pe tricoul ei, rosu cu dungi albe. Blugii ei albastri se revarsau peste adidasii albi, aspectul ei fiind total opus elegantei din cladirea firmei F&FXM. Ofta inca o data, apoi isi lua inima in dinti si intra in cladire. Se simtea privita din toate partile, insa intr-un mod total dezaprobator, asa ca merse cu capul plecat pana la biroul de informatii, unde intreba de biroul domnului Petrovici. Ar fi urcat cu liftul pana la etajul cinci, dar prefera sa urce scarile decat sa petreaca cateva minute sub privirile si susotelile dezaprobatoare ale celor aflati deja in lift. Parcuse cele cinci etaje incet, gandindu-se la trecut. Intra sovaitoare pe holul etajului si il parcurse citind pe placutele usilor, oprindu-se in cele din urma in fata uneia dintre ele. Batu foarte incet, sperand ca nu a fost auzita, insa s-a inselat. Imediat auzi un "intra" tare si hotarat. Incerca sa afiseze un zambet cald si intra. Biroul in care intra era unul mare, cu un mica camera in fata, probabil biroul secretarei fiind primul. Parcurse micul spatiu si intra in biroul domnului Petrovici.
Acesta era destul de mare, cu peretele din spatele biroului, format in totalitate din sticla. Peretii erau vopsiti intr-un crem cald, iar mobila formata dintr-o canapea asezata langa unul din peretii laterali, biroul mare si fotoliile moi, de piele, ce il inconjurau, se armonizau intr-o combinatie de culori negru si crem, placute ochiului. Pe pereti erau inramate cateva diplome si atestate, precum si premiile primite la diferite concursuri. Pe biroul mare, negru, se odihnea un laptop, cateva dosare, o poza inramata ce reprezenta probabil o persoana draga domnului Petrovici, un pahar cu whisky si cateva cuburi de gheata, iar alaturi de pahar, o scrumiera din lemn masiv, in care fumega un trabuc.
In spatele biroului, asezat pe un scaun de piele neagra, o privea pe sub gene, un barbat solid, imbracat intr-un costum negru, corpul bine facut reliefandu-se pe sub costum. Parul de un saten inchis, ii era ciufulit, unele suvite mai lungi, acoperindu-i fata alba, serioasa. Ochii lui negri, o priveau patrunzatori, una din sprancene fiindu-i ridicata in semn de intrebare.
-Da domnisoara, cu ce iti pot fi de folos? a intrebat acesta cu o voce taioasa, dar hotarata.
-Buna dimineata. Dumneavoastra sunteti domnul Petrovici? a intrebat la randul ei fata, usor, nedorind sa para necivilizata.
-Da, eu sunt domnul Petrovici, accentua el ultimele doua cuvinte.
-Am inteles ca sunteti in cautarea unei secretare si as dori sa... a vorbit Roxanne, dar a fost intrerupta de barbat.
-Da, caut secretara, insa din cate stiu, la un interviu pentru o slujba te prezinti in costum, nu ca si cum ai merge la plimbare.
-Imi pare rau domnule, dar momentan, nu imi pot permite sa imi cumpar un costum. Multumesc ca m-ati primit... a rostit usor fata, dorind sa se retraga.
-N-am terminat inca cu tine. Stii cum functioneaza un calculator, poti raspunde la telefon, dar mai ales stii sa faci o cafea buna? Vreau un raspuns sincer pentru toate trei intrebarile, a vorbit repede el.
-Da domnule, stiu sa le fac pe toate trei, a raspuns zambind fata, sigura pe ea.
-Ai noroc ca am nevoie urgenta de secretara, altfel nu mai stateai aici niciun minut. Insa nici eu nu ma pot face de ras, asa ca in ciuda principiilor mele, iti voi da o parte din salariul tau in avans pentru a te imbraca adecvat. Insa doresc ca intr-o ora sa fii in biroul tau, imbracata asa cum se cuvine, iar cafeaua sa ma astepte pe birou. Iti voi explica ce ai de facut atunci, acum trebuie sa plec si eu, a spus barbatul, dandu-i o suma de bani fetei, apoi iesind in fuga din birou, lasand-o singura.
Roxanne a rasuflat usurata, asezandu-se pentru cateva minute pe unul din fotolii, in care aproape se scufundase. Desi ii tremurau picioarele, s-a ridicat si a iesit din birou, coborand de data aceasta cu liftul, cufundata in ganduri si neluand in seama susotelile din jurul ei. O data ajunsa afara, a mai privit o data cladirea, apoi s-a indreptat spre complexul comercial pentru a-si cumpara un costum potrivit noului ei loc de munca. Din zecile costume ce se aflau intr-un din magazinele ce impanzeau interiorul mall-ului, Roxanne a ales unul negru, simplu, format din fusta, camasa si sacou, iar celalalt era crem, insa pantalonii inlocuiau fusta. A cumparat si doua perechi de pantofi, apoi a fugit in in centrul in care locuia acum. S-a schimbat repede, optand pentru costumul crem, si-a prins parul intr-un coc simplu, lasand doar cateva suvite sa-i atarne, si a plecat inapoi la fima F&FXM, dorind sa inceapa cu bine prima ei zi de munca.



Inca astept critica, deci va rog, nu ma dezamagiti:)