Vengeful desire

[MiraA]

Capitolul 2

Afara era destul de racoare, chiar daca era luna Aprilie si eu traiam mai mult sau mai putin la tropice.Totusi aerul care imi mangaia fata era curat si placut, dandu-mi o senzatie de reconfortare.Am iesit pe usa,neobosindu-ma sa o mai inchid cu cheia,am coborat cele cateva trepte ce desparteau casa mea de nisipul auriu al plajei si m-am indreptat spre motocicleta ce ma astepta in locul obisnuit.
Mi-am pus casca si am pornit-o, iesind cu viteza pe drumul care ma va duce spre implinirea destinului meu. Destinatia?
ProTech.IT, una dintre cele mai mari companii de programe softwere din Statele Unite si noul meu loc de munca pe perioada urmatoarelor luni.Cand eram mic imi doream sa devin scriitor, sa am posibilitatea sa creez cu ajutorul unui stilou o lume noua.Desigur, asta a ramas doar un vis.Realitatea e ca mi-am dedicat ultimii 5 ani matematicii si informaticii,doua domenii pe care, dealtfel le urasc, dar la care am ajuns sa fiu bun.Destul de bun, incat sa primesc un loc de practicant la aceasta companie. Am zambit in sinea mea cand mi-am adus aminte de toate sacrificile pe care le-am facut ca sa ajung aici. Nu regretam nimic.
In trecut am jurat ca ma voi razbuna pe omul care mi-a luat totul,iar acum, insfarsit, facusem primul pas spre reusita. Tinta mea nu era nimeni altul decat presedintele executiv, Lucas Young, omul din cauza caruia tatal meu si-a pus un pistol la tampla si si-a zburat creierii. Chiar si acum ma trec fiorii cand imi amintesc scena la care am fost martor in birou in acea noapte, sangele care picta peretii altadata atat de imaculati, groaza mamei mele cand l-a gasit acolo,rece si lipsit de viata pe omul ce-l iubise.Durerea ei a fost atat de mare incat, in scurt timp la urmat, lasandu-ma singur pe lume. Nu-l voi ierta niciodata pentru ca ma privat de ceea ce era al meu. Va plati acelasi pret ca si ei: Moartea.
Am oprit la semafor, iar in timp ce asteptam sa se schimbe culoarea, priveam la adolescentele mai mult dezbracate ce indreptau spre plaja. Erau frumoase, dar niciuna nu ma incita atat de mult, incat sa o doresc.
Simtind telefonul vibrand, am apasat butonul special montat pe casca,ce-mi permitea sa vorbesc.
-Da,am zis cu o voce hotarata,fiind inca atent la imprejurimi.
-Deci, cum te simti in aceasta dimineata? am putu sa recunosc timbrul vocal distinct a lui Alec, unchiul meu, omul care m-a luat in grija sa si s-a ocupat de educatia mea in ultimii ani.Si singurul care imi stia planurile si le aproba.Ba mai mult el fusese cel care ma impinse de la spate in tot acest timp.Fiind fratele tatalui meu, stiam ca intr-o masura mai mare sau mai mica simte acelasi lucru ca si mine.
-Bine, calm si pregatit,am raspuns pornind din loc in momentul in care semaforul se facuse verde. Cum ai vrea sa ma simt?
-Esti atat de dulce cand folosesti tonul acela de om matur.
-Mda...sunt un om matur, in cazul in care ai uitat, Alec.
Se oprise din chicotit,vocea devenindu-i dintr-o data serioasa.
-Esti sigur ca vrei sa faci asta? Nu va mai fi cale de intoarcere...
-Mai sigur de atat nu pot sa fiu. Am facut un juramant; nu voi da inapoi, nu cand sunt atat de aproape.
Tacu pentru un moment, ca si cum s-ar gandi bine la ce sa zica in continuare.
-Ai grija atunci.Nu lasa garda jos indiferent ce se intampla. Lucas Young e un om periculos. Nu ar ezita sa scape de tine daca ar banui ce ai de gand sa faci.
Parea ingrijorat,lucru ce ma mirat. Chiar daca eram rude, Alec niciodata nu-mi aratase afectiune. Da, avusese grija sa am tot ce-mi trebuie, dar niciodata nu s-a apropiat prea mult de mine. Uneori aveam impresia ca ma folosea pentru a-si atinge scopul propus.Daca acel scop era unul comun, nu-mi pasa cu adevarat de intentiile lui.
-Stai linistit, stiu ce fac. Trebuie sa inchid. Nu am asteptat sa-mi raspunda.Am inchis, concentrandu-mi atentia pe cladirea impunatoare din fata mea. Ajunsesem.
Mi-am parcat motocicleta in parcarea subterana a cladirii, apoi am urcat cu liftul pana la etajul 20. Uitandu-ma la ceas, mi-am dat seama ca ajunsesem mai repede cu 20 de minute, asa ca am intrat pe o usa laterala,unde am banuit ca se afla baia. M-am privit in oglinda, aranjandu-mi cutele de pe haina si parul ce se dezordonase un pic. Am inspirat adanc, pregatindu-ma mental pentru ceea ce va urma. Primul lucru pe care il faceau practicantii era sa discute cu directorul acestei companii, apoi erau fiecare repartizati pe departamentele lor si lasati in pace sa lucreze. Voi face fata acestei prime intalniri si urmatoarelor...Trebuia!
Am iesit din nou in holul spatios, unde se mai aflau cativa tineri de varsta mea.Am ghicit ca imi vor fi colegi.I-am salutat printr-o miscare usoara a capului si mi-am vazut de treaba mea, pana in momentul in care un omulet mic de statura, imbracat intr-un costum scump si cu un inceput de chelie veni langa noi si ne atrase atentia
-Buna dimineata.Ma numesc Samuel si de astazi inainte voi fi coordonatorul vostru. Daca aveti orice nelamurire sa nu ezitati sa ma intrebati,zise pe un ton ridicat ca sa-l poata auzi toata lumea. Primul lucru din agenda zilei de azi va fi sa-l cunoasteti pe domnul Young, drectorul si fondatorul acestei companii, apoi va voi repartiza pe compartimente.Urmati-ma, va rog.
L-am urmat cu totii fara sa comentam, pana ce am ajuns in fata unei usi impunatoare ce am ghicit eu, ducea la biroul personal a lui Young.
Am inghitit in sec si am intrat...