deci e primul meu fic la originale, momentan am scris doar prelogul dar sper ca o sa va placa si incercati sa fiti duri cu mine pe cat posibil
momentan nu o sa postez foarte des pentru ca vreau sa termin si celalalt fic..
sper ca nu plagez pe nimeni pentru ca chiar nu am citit decat vreo trei, patru fic-uri de la originale si noh.. nu am de unde sa stiu despre ce sunt restul...
am terminat cu palavrageala.. deci minunanatul prolog
tip critica: orice fel :P
Î Ïόλογος (Prolog)
"Atunci cand crezi ca poti avea orice, atunci cand crezi ca soarta ti-e in mainile tale, ca nimic nu te poate dobori. Atunci universul te v-a calca in picioare. Iti va arata ca nu esti cu nimic mai presus de ceilalti. Ca defapt, esti cu mult mai jos decat ei prin simplu fapt ca te credeai superior, chiar daca nu o aratai intodeauna. Asta simteai.
Si e dureros. E aberant de dureros atunci cand se intampla. Si poate ai impresia ca o sa ramai in picioare. Ca o sa mergi cu fruntea sus si o sa inchizi ochii prefacandu-te ca nu le poti vedea privirile pline de dispret. La fel cum a fost si a ta odata.
Si totul pare o poveste prosteasca. Poate putin copilaroasa. Pentru ca nu toti au trecut prin asta. Pentru ca nu toti simt aceea durere. Cand iti deschizi ochii si relizezezi ca nu ai nimic. Ca de fapt tu esti doar un nimic. Un gunoi.
Si crezi ca cineva te va sustine atunci cand vei dori sa ajungi iar pe culmile vieti. Cand vei dorii iar sa ajungi pe varful de pe care ai cazut atat de brutal. Nu. Nu o vor face.
Poate doar cativa care nu au renuntat de tot la tine iti vor spune sa stai in banca ta. Pentru ca daca continui asa nu vei face decat sa suferi chiar mai mult.
Dar ei nu stiu ceea ce simti tu. Ca defapt nu ai cum sa suferi mai mult de atat. Ca nu ai putea accepta ca cineva sa-ti dea cu piciorul pur si simplu. Sa te respinga cu atata usurinta dupa ce ti-ai calcat pe mandrie pentru el. Desi atat de multi si-ar fi dorit sa aiba ceea ce el a primit “pe tavaâ€.
Si atunci ce te mai poate ridica. Doar un ego care nu si-a pierdut din stralucire nici macar pentru o secunda. Un orgoliu atat de puternic care te v-a mentine mereu in picioare indiferent de cate suturi vei incasa.
Si lupti mai departe. Poate pentru prima data in viata ta o faci cu adevarat. Constienta de unde vrei sa ajungi.
Cu o tinta sigura. El. Pentru ca nimeni nu te calca in picioare. Pentru ca intodeauna vei dovedi ca esti mai puternica indiferent de cati oamenii vor avea de suferit de pe urma decizilor tale.
Si unde se va sfarsi totul. Oare pot castiga amandoi sau totul se va rezuma doar la suferinta? "
stiu ca e destul de scurt dar atat m-a dus capul si scz de greseli daca sunt :P
a si titlul, poate ca e total neinspirat dar se leaga de continut si nu am avut nici o alta idee, poate o sa-l schimb o data daca imi vine ceva mai bun in minte
momentan nu o sa postez foarte des pentru ca vreau sa termin si celalalt fic..
sper ca nu plagez pe nimeni pentru ca chiar nu am citit decat vreo trei, patru fic-uri de la originale si noh.. nu am de unde sa stiu despre ce sunt restul...
am terminat cu palavrageala.. deci minunanatul prolog
tip critica: orice fel :P
Î Ïόλογος (Prolog)
"Atunci cand crezi ca poti avea orice, atunci cand crezi ca soarta ti-e in mainile tale, ca nimic nu te poate dobori. Atunci universul te v-a calca in picioare. Iti va arata ca nu esti cu nimic mai presus de ceilalti. Ca defapt, esti cu mult mai jos decat ei prin simplu fapt ca te credeai superior, chiar daca nu o aratai intodeauna. Asta simteai.
Si e dureros. E aberant de dureros atunci cand se intampla. Si poate ai impresia ca o sa ramai in picioare. Ca o sa mergi cu fruntea sus si o sa inchizi ochii prefacandu-te ca nu le poti vedea privirile pline de dispret. La fel cum a fost si a ta odata.
Si totul pare o poveste prosteasca. Poate putin copilaroasa. Pentru ca nu toti au trecut prin asta. Pentru ca nu toti simt aceea durere. Cand iti deschizi ochii si relizezezi ca nu ai nimic. Ca de fapt tu esti doar un nimic. Un gunoi.
Si crezi ca cineva te va sustine atunci cand vei dori sa ajungi iar pe culmile vieti. Cand vei dorii iar sa ajungi pe varful de pe care ai cazut atat de brutal. Nu. Nu o vor face.
Poate doar cativa care nu au renuntat de tot la tine iti vor spune sa stai in banca ta. Pentru ca daca continui asa nu vei face decat sa suferi chiar mai mult.
Dar ei nu stiu ceea ce simti tu. Ca defapt nu ai cum sa suferi mai mult de atat. Ca nu ai putea accepta ca cineva sa-ti dea cu piciorul pur si simplu. Sa te respinga cu atata usurinta dupa ce ti-ai calcat pe mandrie pentru el. Desi atat de multi si-ar fi dorit sa aiba ceea ce el a primit “pe tavaâ€.
Si atunci ce te mai poate ridica. Doar un ego care nu si-a pierdut din stralucire nici macar pentru o secunda. Un orgoliu atat de puternic care te v-a mentine mereu in picioare indiferent de cate suturi vei incasa.
Si lupti mai departe. Poate pentru prima data in viata ta o faci cu adevarat. Constienta de unde vrei sa ajungi.
Cu o tinta sigura. El. Pentru ca nimeni nu te calca in picioare. Pentru ca intodeauna vei dovedi ca esti mai puternica indiferent de cati oamenii vor avea de suferit de pe urma decizilor tale.
Si unde se va sfarsi totul. Oare pot castiga amandoi sau totul se va rezuma doar la suferinta? "
stiu ca e destul de scurt dar atat m-a dus capul si scz de greseli daca sunt :P
a si titlul, poate ca e total neinspirat dar se leaga de continut si nu am avut nici o alta idee, poate o sa-l schimb o data daca imi vine ceva mai bun in minte
