~Life is a long lesson in humility~

[kyra_kyralyne]

CAPITOLUL V


Mergea ingandurata printre oamenii ce se grabeau intr-un loc anume, ciocnindu-se de ei, fara sa-i pese de cine se lovea. Ajunsa in fata centrului, intra cu capul plecat si se indrepta direct spre biroul de informatii. Isi spuse numele si cine ii recomandase locul, apoi completa formularul ce ii fusese dat, fara niciun comentariu. Merse apoi in biroul directorului, ducand cu ea si formularul completat. Batu usor in usa, si intra, dupa ce i se strigase un intra subtire de dupa usa. Biroul era mic si simplu. Peretii albi, incarcati cu rafturi pline de dosare prafuite, un birou negru pe care se odihneau dezordonate cateva hartii si un calculator, iar in fata biroului, un scaun de lemn, pe care se asezau vizitatorii. In spatele biroului, se afla un barbat in varsta, slabut si chel, imbracat intr-un costum crem ce ii venea cam larg. Acesta o privi peste ochelarii negri, cu lentile groase, fara sa o intrebe ceva. Intinse mana dupa formular, iar dupa ce arunca o scurta privire peste el, tasta cateva butoane, citi ce i se afisa pe ecranul calculatorului, cauta intr-un sertar, scoase doua chei si ii spuse scurt:
-Etajul doi, camera doua sute cincisprezece. Momentan vei sta singura in camera, dar mai tarziu s-ar putea sa ai o colega. Cina se serveste la ora opt in cantina, micul dejun la sapte, iar pranzul la ora doisprezece. Daca pierzi una din aceste mese, vei fi nevoita sa astepti pana la urmatoarea. In biblioteca gasesti o lista cu locuri de munca convenabile. Restul il vei afla pe parcurs. Acum, la revedere domnisoara.
Saluta politicoasa si iesi din birou, mai trista decat intrase. Nu se asteptase la o primire foarte calduroasa, insa nici la o asemenea primire rece nu se gandise. Urca scarile pana la etajul doi, fara sa priveasca altundeva decat la picioarele ei. Ajunsa la etaj, isi cauta camera si descuie usa. Era o camera micuta, cu doua paturi, o masa in mijloc, un dulap pentru haine si o fereastra mare, acoperita cu draperii groase, de catifea visinie. Inchise usa, trase draperiile si deschise fereastra pentru a aerisi camera de aerul inchis. Odata ce facu toate acestea, se aseza intr-unul din paturi si inchise ochii, fericita ca putea dormi, in sfarsit, linistita.
Adormi repede, insa si de data aceasta, somnul ii fu tulburat de vise. Retrai clipele groaznice prin care trecuse, iar apoi pantera neagra reveni, dar de data acesta ceva era schimbat. Felina nu mai era trista, era fericita. I se parea ca zambeste cald, iar ochii ei reflectau o lumina calda ce o invaluia mangaietor, incalzindu-i parca, sufletul. Trupul ei negru nu mai era plin de rani,iar blana ii lucea stralucitor in lumina soarelui, aruncand reflexii de curcubeu in jurul ei. Fumul ce odata era negru, acum era alb si nu mai se intrepunea intre ele ca un zid, lasand-o pe fata sa se apropie de pantera. S-a apropiat de pantera si a mangaiat-o pe cap, felina punandu-si capul pe umarul ei, luand-o parca, in brate. Aceasta torcea multumita in bratele fetei, transmitandu-i liniste si bucurie in suflet. De data aceasta, Roxanne dormi linistita.
Atunci cand se trezi, umbrele serii incepusera sa se astearna in micuta camera. Isi privi ceasul de la mana si vazu ca era ora sapte jumatate. Se ridica din pat si cobori la cantina, fiind lihnita de foame. Cantina era compusa dintr-o sala mare, cu mesele rotunde, inconjurate de cateva scaune si intr-un colt, o vitrina cu mancare, din care isi putea alege ce vroia. Lua o tava pe care puse cateva fructe, un iaurt cu fructe, doua sendwich-uri cu ton si un pahar cu suc natural. Privi cateva secunde pe deasupra meselor si merse la o masa dintr-un colt. Servi cina fara sa ridice capul, desi simtea cum era privita din toate partile. Termina repede de mancat si se reintoarse in camera, cu toate ca ar fi dorit sa faca o scurta plimbare, insa ii era frica sa iese iar seara, singura, in oras.
Petrecu ceva timp la fereastra admirand apusul si cercetand apoi curtea si cladirea in care se afla, insa ferindu-se de toti, nevrand sa stea de vorba cu nimeni. Ajunsese la concluzia ca ii era mai bine singura, decat cu prieteni. Cum intunericul incepuse sa-si faca simtita prezenta din ce in ce mai mult, urca in camera si mai zabovi inca cateva ori pe ganduri, adormind intr-un final cu gandul la ziua ce va urma.
Dimineata sosi repede, trezind-o pe fata cu ajutorul razelor blande de soare ce ii mangaiau fata, incercand parca sa-i aline sufletul plin de suferinte. Desi era somnoroasa, se trezi, simtindu-se destul de infometata. Timp de zece minute rataci prin holurile centrului cautand baia, iar atunci cand o gasi aceasta era ocupata. Privirile ei fugira cateva secunde de la ceas la usa baii si hotari ca micul dejun era mai important ca baia, deoarece nu stia cat timp va petrece in oras in cautarea unui loc de munca si era sigura ca va pierde pranzul, asa ca renunta la a mai astepta eliberarea baii si cobora la cantina.
La fel ca in seara trecuta alese cateva fructe, un iaurt si doua sandwich-uri cu ton, insa de data aceasta prefera laptele in locul sucului. O mica problema intampina in timpul dejunului. Unul din tipii de la masa alaturata se asezase langa ea, in incercarea de a vorbi cu ea, insa Roxanne ii spuse scurt ca nu doreste sa vorbeasca cu cineva si sa plece. Vazand ca tipul insista cu intrebarile, aceasta renunta la lapte, turnand tot paharul in poala tipului, dupa care se ridica si pleca, fara sa se mai uite in urma, desi auzea destul de clar injuraturile ce ii erau adresate. Cu toate ca aceste mic incident o deranjase, hotari ca era mai bine daca isi vedea de treaba si merse in biblioteca, unde i se dadu o lista cu diferite locuri de munca si pleca in oras, cu speranta ca ziua i se va imbunatati.