Mâine, victima poţi fi tu!

[SnowFlake.]

Aurele celor din jur mă înnebuneau la propriu. Nu ştiu de ce întotdeauna am fost aşa de sensibil în preajma altor îngeri sau poate chiar demoni. Mă fac uneori să mă simt rău. Am început să mergem pe o alee îngustă şi ar trebui să precizez că era şi întunecoasă. Eram preocupat de tot ce se mai putea întâmpla şi nu-mi plăcea deloc. Aş fi preferat să stau izolat într-un colţ, să privesc şi să mă amuz, dar nu era timpul pentru asemenea prostii.
Am auzit un ţipăt de fată şi privindu-l pe prietenul meu, am început să fug într-acolo. Era înger şi era foarte, chiar foarte frumoasă. Blondă cu ochii albaştrii, exact pe placul meu. Dar ce tot gândesc eu aici?
Era atacată de un demon şi nu se putea apăra singură, asta se vedea. Era prea slăbită. Examinând-o din cap până în picioare, i-am spus demonului să-i dea drumul. Acesta nu a vrut şi a rânjit malefic, iar în acel moment i-am făcut cu ochiul prietenului meu şi i-am şoptit:
- La atac!

Occ: Imp.