08-07-2011, 10:10 PM
Ehm...let's see.
M-a frapat tema, trecusem pe aici si mai devreme dar intr-un fel nu ma lasa heart-ul sa citesc, stiind ca sunt pe aceeasi frecventa cu tema, si o sa fie touching enough. Generally nu ma iau de greselile de ordin tehnic - gramatica, tastare, etc- insa, am observat o chestiuta mica, care in ciuda faptului ca deja aproape [doar aproape] imi dadusera lacrimile, m-a facut sa zambesc. [...] nimeni nu m-a auzit , nu mă aude şi nu mă va aude.
Abordarea mortii in prima lucrare, imi place, e foarte movie-like, doar ca mult prea comuna, foarte Sweet November/ A walk to rememberlike. Actiunea insa, e o idee cam grabita,e ca si cum un cadru, destul de important a fost taiat, mistakenly. E ca o fila rupta a unei carti;iar ideea generala a mortii a fost impinsa cumva in fundal si a fost inlocuita de tema loialitatii, sau mai bine spus a iubirii.
In a doua lucrare, in schimb mi-a placut mai mult modul in care a fost tratata tema. Pasul pe care personajul il face de la slabiciune la ura e surprins foarte estetic, desi pe alocuri mult prea pompos, cu o descriere sufocanta. Spre exemplu la sfarsit, e mult prea brusca trecerea de la sentimentul de neputinta, la o chestie morbida, pentru ca in final sa se treaca la un fel de eliberare totala. E prea mult in prea putin. In rest imi place, ofera o imagine destul de artistica asupra "ultimelor clipe"...
So...in concluzie si prin urmare, desi se putea mai bine [cum intotdeauna e loc de mai bine], votul meu merge la -- > Sentimentele morţii.
M-a frapat tema, trecusem pe aici si mai devreme dar intr-un fel nu ma lasa heart-ul sa citesc, stiind ca sunt pe aceeasi frecventa cu tema, si o sa fie touching enough. Generally nu ma iau de greselile de ordin tehnic - gramatica, tastare, etc- insa, am observat o chestiuta mica, care in ciuda faptului ca deja aproape [doar aproape] imi dadusera lacrimile, m-a facut sa zambesc. [...] nimeni nu m-a auzit , nu mă aude şi nu mă va aude.
Abordarea mortii in prima lucrare, imi place, e foarte movie-like, doar ca mult prea comuna, foarte Sweet November/ A walk to rememberlike. Actiunea insa, e o idee cam grabita,e ca si cum un cadru, destul de important a fost taiat, mistakenly. E ca o fila rupta a unei carti;iar ideea generala a mortii a fost impinsa cumva in fundal si a fost inlocuita de tema loialitatii, sau mai bine spus a iubirii.
In a doua lucrare, in schimb mi-a placut mai mult modul in care a fost tratata tema. Pasul pe care personajul il face de la slabiciune la ura e surprins foarte estetic, desi pe alocuri mult prea pompos, cu o descriere sufocanta. Spre exemplu la sfarsit, e mult prea brusca trecerea de la sentimentul de neputinta, la o chestie morbida, pentru ca in final sa se treaca la un fel de eliberare totala. E prea mult in prea putin. In rest imi place, ofera o imagine destul de artistica asupra "ultimelor clipe"...
So...in concluzie si prin urmare, desi se putea mai bine [cum intotdeauna e loc de mai bine], votul meu merge la -- > Sentimentele morţii.
Strangers have the best candies
Out of my mind...back in 5 minutes.
Out of my mind...back in 5 minutes.