06-07-2011, 12:39 PM
Mi de scuze că nu ama dus nextul, nu ştiu ce am avut.. cu toate că a venit vacanţa nu m-au lovit ideile. :(
Sper să vă placă acest capitol, o să aveţi o mică surpriză în el. >:)
Şi mă mir că am dus ceva până la capăt.
Îmi cer scuze că este pre scurt.. nextul are să fie mai lung, mă revanşez eu. >:D<
Vă mulţumesc că îmi citiţi ficul. Sper să vă placă şi în continuare, fiindcă lucrurile nu sunt aşa cum par. ;))
\"Ce semnificaţie a avut acel gest, inocent, al tău ? Care m-a făcut atât de dornic să-i simt din nou gustul, savoarea, dulceaţa...
Nu te înţeleg... Eu te vreau, dar tu pe mine mă vrei ?
M-ai accepta aşa cum sunt, cu defecte şi un trecut pătat de sânge şi învăluit de trisţele, aruncat într-o mare de ură ? Nu prea cred... Doar dacă ai ştii. Şi dacă m-ai cunoaşte mai bine.\"
Ceasul pe care il purtam la mână îndica ora unsprezece jumătate.
Sunt încă pe drum spre acasă aflându-mă în taxiul pe care îl oprise Minato, scumpul meu înger.
Agitat ? Desigur, acestă reacţia nu lipsea din comportările mele, de ce eram ? Fiindcă acel pupic, care defapt pot să îl consider sărut, m-a ameţit complet...
Face ce vrea din mine, îi sunt pe veci sclav şi nu mă feresc din a admite un asemenea lucru. Îl vreau aşa de tare, fiind extrem de ataşat de el acum nici somn nu mai am noaptea.
Precum narcis obsedat de propria-i reflexie în apă, eu sunt obsedat de chipul angelic al unui muritor formidabil, talentat, care are în sânge cursul lin de artist la pian. Un om, ca nici unul altul, special în felul lui şi extrem de chipeş... Suceşte orice minte, indiferent dacă este a unei femei sau a unui bărbat, pe a mea a reuşit să o răsucească în toate modalităţile posibile. Iar acum trebuie să suport consecinţele dureroase, care mă frământă mai mereu, de a nu-l avea acolo lângă mine în fiecare minut şi secundă... pe lângă asta mai are şi logodnică.
Oftez dezamăgir şi îmi plec capul pe spate, doar că nu reuşesc să mă fac foarte repede comfortabil pe bancheta fiindcă şoferul îmi spune că am ajuns în faţa casei mele. Cu un zâmbet fals îi mulţumesc frumos şi îi las bani, chiar dacă poate Minato i-a lăsat înainte.. nici eu nu mai ştiu exact, fiindcă prin cap mi se învârt tot felul de lucruri de ne explicat pentru mine şi cuvântul meu nu le poate face faţă sub nici o formă posibilă.. sunt complet iurit.
După ce părăsesc vehicolul, privesc cum dispare printre luminile pe care le transmit becurile stâlpilor de electricitate plasate peste tot în jurul străzi mele... dar cu ce mă ajută asta pe mine, oricum capul îmi bubuia îndiferent de ce priveliste mă înconjura.
Am urmat drumul potecii cu pietre din faţa casei ducându-mă spre uşa de la întrare, luminile parcă spărgeau geamurile, pănă şi prin perdele se puteau reflecta...
- Ce naiba se petrece aici ? am întrebat eu în timp ce mi-am dus palma dreaptă la frunte şi apoi mi-am strecurat degetele prin părul meu stins de un roşcat aproape întunecat de la reflexia nocturnă a luminii nopţii.
- Rendel, m-a strigat un vecin, unul mai în vârstă care stătea paralel cu noi, nu ştiu ce naiba face sora ta, dar fă-o să se potolească fiindcă toată noaptea s-a dezlânţuit cu amicii ei.
- Desigur, am spus eu salutându-l cu mâna liberă, apoi l-am ţinut în privire până când a intrat în casă, am să încerc totuşi... am spus eu surâzând amuzat.
Cu mişcări lente am apăsat pe cleanţa metalică, încet deschizând uşa dar imediat am fost întâmpinat de o muzică zgomotoasă şi ţipete venite de peste tot. Desigur nu m-am putut abţine să nu trântesc uşa, aveam puţină speranţă că puştii mă auzeau întrând... Dar la dracu` parcă toţi erau absorbiţi de sora mea care dansa de zor pe masă din living împreună cu încă trei prietene de ale ei, cel puţin băieţii erau mai satisfăcuţi, însă eu nu.
Revoltat din calea afară, vâzând că nici atunci când ţipam ca descreeratul nici unul nu dădea semn de viaţă.. defapt de viaţă dâdeau, fiindcă toţi erau nişte apucaţi.. la naiba să-i ia, nici nu prea m-am forţat foarte mult, deoarece în următoarea secundă Rosi, \"prinţesa rock\" a fost udată din cap până în picioare cu furtunul ce scotea apă de fericire, după ce nu a mai fost folosit de ieri.
Ţipătul ei a răsunat la mine în ureche precum cel mai frumos cântec de pănă acum ascultat.
A coborât nervoasă de pe suprafaţa luceoasă a mesei, îndreptându-se cu nişte paşi fulgerător de rapizi spre cel cu vine, adică eu, bâiatul cumsecade care la început a fost drăguţ şi a ţipat.
- Rendel ! a ţipat ea arătându-şi toată dantura la mine.
- Da ! am spus eu făcând pe nevinovatul. Aceasta imediat a mârâit la mine.
- Nu te scuza, de ce mai udat aşa din senin, ştii puteai pur şi simplu să vi la mine sau să strigi.
- Am strigat, dar nimeni nu mi-a auzit ţipetele de frate îngrijorat că sora lui mai mică face lucruri indecente pe masa din living...
- Oh .. termină ! A strigat ea ofensată şi bosumflată, câzându-mi în plasă şi ca deobicei o prin în braţe şi o strând tare ca să se calmeze. Şă ştii că m-am tot întrebat ce faci ...
- Ca îndotdeauna eşti aşa iubitoare, am afirmat eu spre ea şi spre restul, dar după am mărit volumul pentru ca şi băiatul căreia ei îi bătea inima să mă audă.
Şi aşa din nou am ajuns să fiu lovit cu palmele ei fine în abdomen sau în piept... ca apoi să râdem.
Un anunţ scurt pentru ţoti ca să lase linişte.. sau să doarmă fiindcă este foarte târziu, iar eu am urcat spre \"bârlogul\" meu, ca să mă calmez de la atâtea lucruri ce mă devorau pe dinăuntru.
Mă apucase o senzaţie ciudată, parcă fierbeam pe dinăuntru... dar de ce ? Dar ce întrebare prostească, până acum numai la profesor m-am gândit şi nici acum nu mi-l pot scoate din cap.
Oftez iar aşa de zgomotos, apoi mă las de marginea uşii şi încep să respir greu... ducându-mi mâna la ochii pe care mi acoper, poate de oboseală ...?
Încerc să mă ridic, dar parcă sunt mai beat ca la început şi las din neatenţie uşa întredeschisă, dar nu foarte tare, apoi mă trândesc cu fundul pe scaunul de la birou cae se învârte cu mine, în timp ce eu continui să mă moleşesc şi mai rău. Mai cuget puţin şi decât să-mi fac baie şi să leşin pe aici de la atăta adrenalină şi de la atâtea bâtăi ritmice şi alarmate ale inimi mele care zvâcneşte în pieptul meu ce stă să explodeze, prefer să mă dezbrac de toate hainele care deja deveneau enervante şi mai rău îmi provocau căldură...
Am început cu ce aveam deasupra, dar gândul de a mă lăsa doar în blugi aceia deja dispăruse, fiindcă mă deranjeau şi ei mai rău ca materialul cămăşii mele, aşa că mă desfac şi când ajung pe la genunghi cu ei mă trântesc pe aşternutul moale al patului şi din nefericire observ ceva nefavorabil în momente ca acestea...
- Când naiba te-ai sculat ? privesc în josul copului spre umflătura din boxeri mei ce se putea vedea aşa de vizibil. Nu, nici să nu-mi spui... Iar apoi am aruncat cu blugii pe unde am apucat şi mi-am dus palmele la faţă, frecându-mi obrajii...
La naiba cu excitabilitatea asta, de ce mereu trebuie toţi nervii să râspundă şi la gânduri şi de ce nu doar la stimulii exteriori ?
Îmi frământam capul cu tot felul de întrebări la care nici până acum nu le-am găsit răspunsul... dar ce tot spuneam.. parcă începea să îmi placă situaşia în care mă aflam... Pare ciudat, dar nu am ce face, e vina lui.
El mă face să reacţionez în felurile acestea extrem de jenante ce-mi fac inima să tresară, iar corpul răspunde la fiecare gest, cuvânt pe care acesta îl face sau îl spune.
Am ajuns la pragul răbdărilor mele şi nu ştiu cât mai pot să continui cu felul meu de a încerca să mă feresc sau să-l atrag spre mine. Sunt nemernic, fiindcă nu-i spun ceea ce simt, avea dreptate sora mea când spunea ca dacă îl iubesc de ce nu admit asta în faţa lui, fiindcă nu are cum să iasă aşa de rău.. nu ? Nu ştiu şi iar îmi arunc chipul în palme şi încep să mi-l frec uşor, până când nu mi-l mai simt.
Finalul se termină cu aplecarea întregului meu corp în aşternuturile moale şi comfortabile ale patului meu, care mă provoacă şi mai rău să aplez la anumite metode de a-mi rezolva mica... marea problemă, ce se afla sub boxeri mei...
Câteva secunde am privit tavanul, începând să-mi imaginez cum avea să fie următoarea zi, când am să-mi cunosc colegii noi şi la final să cânt în faţa lor, iar după ca Minato să... of mereu ajung să mi-l imaginez şi doar când mă gandesc la el îmi vine să...
Abia după ce am simţit că ceva îmi atinge organul întârit, mi-am dat seama că începeam să mă ating singur şi chiar dacă încercam să mă abţin, în zadar îmi erau eforturile de a nega acea căldură ce mă cuprinsese pe tot parcursul seri.. iar ăsta era rezultatul.
Am început să mă fâţă prin pat, în disperata mea încercare de a nu mă atinge mai mult decăt era necesar... dar de fiecare dată îl vedeam pe Minato în negura din mintea mea şi mai rău îl doream, mai rău doream ca acesta să mă atingă şi să-mi şoptească vorbe dulci la ureche ...
Tremuram din toate îngheieturile, iar mâna mea făcea la fel fiind nesigur pe fapta pe care o puteam face. Era bine, nu era ? Nu mă mai pot decide asupra propriimilor dorinţe. Sunt penibil, extrem de benibil.
- Ah Dumnezeule ! Am oftat eu prelung, excitat şi sigur glasul meu s-a auzit până la el acasă.
Dar la dracu`, să mă audă şi să vadă în ce hal am ajuns din cauza lui. Îndrăzneşte să mă întrebe dacă sunt bine ? Normal că nu sunt, ochii mei se tulbură, inima care trepitează de emoţii în pieptul meu, trupul care răspunde printr-un tremur excitat şi sfios.. chiar nu vede că simt ceva pentru el ? Iar eu mă zbat ca peştele la mal...
Deveneam nervos şi doar printr-o singură mişcare m-am pus în fund şi m-am rezemat de lemnul patului, oftând din nou şi privind în partea de jos a corpului.
Chiar nu puteam face nimic altceva, altă obţiune nu îmi trecea prin cap decât.. decât să mă satisfac de unul singur, fiindcă nu beneficiam de profesor. El sigur stă acasă cu logodnica lui cea furmoasă şi dulce, ce-i prepară ceai când doarme şi la final se ... se distrează şi ei, doar eu trebuie să sufăr din adâncul inimii mele.
Of.. şi cât mi-l doream în momentul acesta. Iar din cauza că nu mai puteam rezista prea mult, mi-am vârât mâna în boxeri, începând să-mi ating organul într-un mod pe care nici eu nu-l şţiam, reacţionam sub înfluenţa instinctelor. Şi la fiecare atingere gemeam, îmi aduceam aminte de el.. de îngerul meu scump, care îmi provoca asemenea dureri şi mă făcea să mă comport ciudat.
Nu mi-l puteam scoate din cap, chipul lui, trupul lui ... doar gândul dus la el îmi făcea glasul să răsune şi trupul să-mi tremure, eram asfixiat de căldura care se înstalese la mine în camera, suflam greu şi cu fiecare atingere mai rău înebuneaum... şi cu asta m-am apropiat de final, eliberândum-mă, lăsând lichidul albicios să se prelingă pe palma mea... continuând într-un ritm de data aceasta mai alert să respir fără oprire.
Când am încercat să-mi deschid ochii, capul parcă îmi bubuia, nu mă miră faptul că în tot timpul acesta mi l-am rezemat de perete. După ce am văzut \"dezordinea\" pe care am creat-o m-am decis că ar fi bine să merg să fac un duş, însă ca deobicei cum sunt eu de neatent am călcat pe un caiet şi am alunecat jos, lovindu-mă zdravăn la fund.
- Cine mama dracu` a pus caietul asta în drum ? mi-am pus eu întrebarea în timp ce cu greu mă ridicam de pe jos, continuând să merg înjurând printre dinţi la baie.
Toată seara aceasta a fost aproape un dezastru... exceptând partea în care scumpul meu înger mi-a dat un pupic, acolo nu am ce comenta. Şi aşa am adormit în cabina de duş gândindu-mă doar la Minato... pănă ce dimineaţa avea să vină şi razele soarelui să-mi încălzească trupul extenuat.
Pleoapele îmia copereau ochii şi chiar dacă mă străduiam puţin, degeaba o făceam... Rămânând aşa am apăsat pe robinet ca apa să curgă de la duş. Eram gol şi plasat aici de seara trecută... nu este nimic neobişnuit, mi se mai întâmplă să dorm prin baie, doar în anumite momente...
După ce m-am trezit din somn şi m-am spălat şi îmbrăcat într-un tricou alb stropit de multiple culori, blugii negrii care îmi veneau perfect pe picioare şi adidaşi de aceiaşi culoare ca blugi, mi-am luat rucsacul unde mi-am îndesat câte ceva, apoi am coborăt cu zâmbetul pe buze jos unde mă aştepta micul de jun.
- Uite cine zâmbeşte ! Ce te face aşa de fericit pe tine Rendel, mă întreabă roşi în timp ce toarnă siropul în apă ca să facă suc.
- Păi astăzi e prima mea zi la universitatea de muzică şi pe lângă asta îl am pe Minato ca profesor. Am spus eu după care am zămbit larg la sora mea, ce-şi dădea câteva şuvite din părul ei roz peste ureche.
- Mie îmi spui...
- Ce vrei să spui ?
- Aseară am asistat la un show pe cinste şi chici cine era vedeta ... Şi-a întors capul spre mine având un zâmbet obraznic de amuzat.
- Iubitul tău, am spus eu râzând, iar ea s-a enervat dar imediat mi-a făcut cunoştinţî cu realitatea.
- Tu, prostule.. Toată seara te-am auzit strigândui printre gemetele tale de plăcere numele profesorului: \"Minato, Minato...\" în sus şi în jos.
- Stai... Cum ? Dar am închis uşa...
- Te contrazic, era întredeschisă şi nu doar eu te-am auzit, toţi te-au auzit.
- Nu... Am strigat eu disperat pe acolo ruşinându-mă de mama focului.
- Ah, dragul meu rendel, nu te ruşina eşti cu mine, oricum eşti prost că nu-i spui ce simţi.
Când o priveam în ochii părea aşa de matură şi sinceră, pe lăngă asta emana iubire şi avea dreptate. Sunt un prost pentru că nu-mi dezvălui sentimentele acestui om minunat.
Dar nu este uşor.. nu pot să o fac din prima, îmi trebuie timp şi mai ales curajul necesar pentru o confesiune.
M-am ridicat de pe scaunul, mi-am luat pachetul frumos pregătit de aceasta şi am fugit alergând pe uşă. Timp aveamd estul, chiar ajungeam şi mai devreme, dar atâta timp cât am să-l vâd pe el, nimic nu mă poate opri.
Sper să vă placă acest capitol, o să aveţi o mică surpriză în el. >:)
Şi mă mir că am dus ceva până la capăt.
Îmi cer scuze că este pre scurt.. nextul are să fie mai lung, mă revanşez eu. >:D<
Vă mulţumesc că îmi citiţi ficul. Sper să vă placă şi în continuare, fiindcă lucrurile nu sunt aşa cum par. ;))
Capitolul IV
.Gânduri.
.Gânduri.
\"Ce semnificaţie a avut acel gest, inocent, al tău ? Care m-a făcut atât de dornic să-i simt din nou gustul, savoarea, dulceaţa...
Nu te înţeleg... Eu te vreau, dar tu pe mine mă vrei ?
M-ai accepta aşa cum sunt, cu defecte şi un trecut pătat de sânge şi învăluit de trisţele, aruncat într-o mare de ură ? Nu prea cred... Doar dacă ai ştii. Şi dacă m-ai cunoaşte mai bine.\"
Ceasul pe care il purtam la mână îndica ora unsprezece jumătate.
Sunt încă pe drum spre acasă aflându-mă în taxiul pe care îl oprise Minato, scumpul meu înger.
Agitat ? Desigur, acestă reacţia nu lipsea din comportările mele, de ce eram ? Fiindcă acel pupic, care defapt pot să îl consider sărut, m-a ameţit complet...
Face ce vrea din mine, îi sunt pe veci sclav şi nu mă feresc din a admite un asemenea lucru. Îl vreau aşa de tare, fiind extrem de ataşat de el acum nici somn nu mai am noaptea.
Precum narcis obsedat de propria-i reflexie în apă, eu sunt obsedat de chipul angelic al unui muritor formidabil, talentat, care are în sânge cursul lin de artist la pian. Un om, ca nici unul altul, special în felul lui şi extrem de chipeş... Suceşte orice minte, indiferent dacă este a unei femei sau a unui bărbat, pe a mea a reuşit să o răsucească în toate modalităţile posibile. Iar acum trebuie să suport consecinţele dureroase, care mă frământă mai mereu, de a nu-l avea acolo lângă mine în fiecare minut şi secundă... pe lângă asta mai are şi logodnică.
Oftez dezamăgir şi îmi plec capul pe spate, doar că nu reuşesc să mă fac foarte repede comfortabil pe bancheta fiindcă şoferul îmi spune că am ajuns în faţa casei mele. Cu un zâmbet fals îi mulţumesc frumos şi îi las bani, chiar dacă poate Minato i-a lăsat înainte.. nici eu nu mai ştiu exact, fiindcă prin cap mi se învârt tot felul de lucruri de ne explicat pentru mine şi cuvântul meu nu le poate face faţă sub nici o formă posibilă.. sunt complet iurit.
După ce părăsesc vehicolul, privesc cum dispare printre luminile pe care le transmit becurile stâlpilor de electricitate plasate peste tot în jurul străzi mele... dar cu ce mă ajută asta pe mine, oricum capul îmi bubuia îndiferent de ce priveliste mă înconjura.
Am urmat drumul potecii cu pietre din faţa casei ducându-mă spre uşa de la întrare, luminile parcă spărgeau geamurile, pănă şi prin perdele se puteau reflecta...
- Ce naiba se petrece aici ? am întrebat eu în timp ce mi-am dus palma dreaptă la frunte şi apoi mi-am strecurat degetele prin părul meu stins de un roşcat aproape întunecat de la reflexia nocturnă a luminii nopţii.
- Rendel, m-a strigat un vecin, unul mai în vârstă care stătea paralel cu noi, nu ştiu ce naiba face sora ta, dar fă-o să se potolească fiindcă toată noaptea s-a dezlânţuit cu amicii ei.
- Desigur, am spus eu salutându-l cu mâna liberă, apoi l-am ţinut în privire până când a intrat în casă, am să încerc totuşi... am spus eu surâzând amuzat.
Cu mişcări lente am apăsat pe cleanţa metalică, încet deschizând uşa dar imediat am fost întâmpinat de o muzică zgomotoasă şi ţipete venite de peste tot. Desigur nu m-am putut abţine să nu trântesc uşa, aveam puţină speranţă că puştii mă auzeau întrând... Dar la dracu` parcă toţi erau absorbiţi de sora mea care dansa de zor pe masă din living împreună cu încă trei prietene de ale ei, cel puţin băieţii erau mai satisfăcuţi, însă eu nu.
Revoltat din calea afară, vâzând că nici atunci când ţipam ca descreeratul nici unul nu dădea semn de viaţă.. defapt de viaţă dâdeau, fiindcă toţi erau nişte apucaţi.. la naiba să-i ia, nici nu prea m-am forţat foarte mult, deoarece în următoarea secundă Rosi, \"prinţesa rock\" a fost udată din cap până în picioare cu furtunul ce scotea apă de fericire, după ce nu a mai fost folosit de ieri.
Ţipătul ei a răsunat la mine în ureche precum cel mai frumos cântec de pănă acum ascultat.
A coborât nervoasă de pe suprafaţa luceoasă a mesei, îndreptându-se cu nişte paşi fulgerător de rapizi spre cel cu vine, adică eu, bâiatul cumsecade care la început a fost drăguţ şi a ţipat.
- Rendel ! a ţipat ea arătându-şi toată dantura la mine.
- Da ! am spus eu făcând pe nevinovatul. Aceasta imediat a mârâit la mine.
- Nu te scuza, de ce mai udat aşa din senin, ştii puteai pur şi simplu să vi la mine sau să strigi.
- Am strigat, dar nimeni nu mi-a auzit ţipetele de frate îngrijorat că sora lui mai mică face lucruri indecente pe masa din living...
- Oh .. termină ! A strigat ea ofensată şi bosumflată, câzându-mi în plasă şi ca deobicei o prin în braţe şi o strând tare ca să se calmeze. Şă ştii că m-am tot întrebat ce faci ...
- Ca îndotdeauna eşti aşa iubitoare, am afirmat eu spre ea şi spre restul, dar după am mărit volumul pentru ca şi băiatul căreia ei îi bătea inima să mă audă.
Şi aşa din nou am ajuns să fiu lovit cu palmele ei fine în abdomen sau în piept... ca apoi să râdem.
Un anunţ scurt pentru ţoti ca să lase linişte.. sau să doarmă fiindcă este foarte târziu, iar eu am urcat spre \"bârlogul\" meu, ca să mă calmez de la atâtea lucruri ce mă devorau pe dinăuntru.
Mă apucase o senzaţie ciudată, parcă fierbeam pe dinăuntru... dar de ce ? Dar ce întrebare prostească, până acum numai la profesor m-am gândit şi nici acum nu mi-l pot scoate din cap.
Oftez iar aşa de zgomotos, apoi mă las de marginea uşii şi încep să respir greu... ducându-mi mâna la ochii pe care mi acoper, poate de oboseală ...?
Încerc să mă ridic, dar parcă sunt mai beat ca la început şi las din neatenţie uşa întredeschisă, dar nu foarte tare, apoi mă trândesc cu fundul pe scaunul de la birou cae se învârte cu mine, în timp ce eu continui să mă moleşesc şi mai rău. Mai cuget puţin şi decât să-mi fac baie şi să leşin pe aici de la atăta adrenalină şi de la atâtea bâtăi ritmice şi alarmate ale inimi mele care zvâcneşte în pieptul meu ce stă să explodeze, prefer să mă dezbrac de toate hainele care deja deveneau enervante şi mai rău îmi provocau căldură...
Am început cu ce aveam deasupra, dar gândul de a mă lăsa doar în blugi aceia deja dispăruse, fiindcă mă deranjeau şi ei mai rău ca materialul cămăşii mele, aşa că mă desfac şi când ajung pe la genunghi cu ei mă trântesc pe aşternutul moale al patului şi din nefericire observ ceva nefavorabil în momente ca acestea...
- Când naiba te-ai sculat ? privesc în josul copului spre umflătura din boxeri mei ce se putea vedea aşa de vizibil. Nu, nici să nu-mi spui... Iar apoi am aruncat cu blugii pe unde am apucat şi mi-am dus palmele la faţă, frecându-mi obrajii...
La naiba cu excitabilitatea asta, de ce mereu trebuie toţi nervii să râspundă şi la gânduri şi de ce nu doar la stimulii exteriori ?
Îmi frământam capul cu tot felul de întrebări la care nici până acum nu le-am găsit răspunsul... dar ce tot spuneam.. parcă începea să îmi placă situaşia în care mă aflam... Pare ciudat, dar nu am ce face, e vina lui.
El mă face să reacţionez în felurile acestea extrem de jenante ce-mi fac inima să tresară, iar corpul răspunde la fiecare gest, cuvânt pe care acesta îl face sau îl spune.
Am ajuns la pragul răbdărilor mele şi nu ştiu cât mai pot să continui cu felul meu de a încerca să mă feresc sau să-l atrag spre mine. Sunt nemernic, fiindcă nu-i spun ceea ce simt, avea dreptate sora mea când spunea ca dacă îl iubesc de ce nu admit asta în faţa lui, fiindcă nu are cum să iasă aşa de rău.. nu ? Nu ştiu şi iar îmi arunc chipul în palme şi încep să mi-l frec uşor, până când nu mi-l mai simt.
Finalul se termină cu aplecarea întregului meu corp în aşternuturile moale şi comfortabile ale patului meu, care mă provoacă şi mai rău să aplez la anumite metode de a-mi rezolva mica... marea problemă, ce se afla sub boxeri mei...
Câteva secunde am privit tavanul, începând să-mi imaginez cum avea să fie următoarea zi, când am să-mi cunosc colegii noi şi la final să cânt în faţa lor, iar după ca Minato să... of mereu ajung să mi-l imaginez şi doar când mă gandesc la el îmi vine să...
Abia după ce am simţit că ceva îmi atinge organul întârit, mi-am dat seama că începeam să mă ating singur şi chiar dacă încercam să mă abţin, în zadar îmi erau eforturile de a nega acea căldură ce mă cuprinsese pe tot parcursul seri.. iar ăsta era rezultatul.
Am început să mă fâţă prin pat, în disperata mea încercare de a nu mă atinge mai mult decăt era necesar... dar de fiecare dată îl vedeam pe Minato în negura din mintea mea şi mai rău îl doream, mai rău doream ca acesta să mă atingă şi să-mi şoptească vorbe dulci la ureche ...
Tremuram din toate îngheieturile, iar mâna mea făcea la fel fiind nesigur pe fapta pe care o puteam face. Era bine, nu era ? Nu mă mai pot decide asupra propriimilor dorinţe. Sunt penibil, extrem de benibil.
- Ah Dumnezeule ! Am oftat eu prelung, excitat şi sigur glasul meu s-a auzit până la el acasă.
Dar la dracu`, să mă audă şi să vadă în ce hal am ajuns din cauza lui. Îndrăzneşte să mă întrebe dacă sunt bine ? Normal că nu sunt, ochii mei se tulbură, inima care trepitează de emoţii în pieptul meu, trupul care răspunde printr-un tremur excitat şi sfios.. chiar nu vede că simt ceva pentru el ? Iar eu mă zbat ca peştele la mal...
Deveneam nervos şi doar printr-o singură mişcare m-am pus în fund şi m-am rezemat de lemnul patului, oftând din nou şi privind în partea de jos a corpului.
Chiar nu puteam face nimic altceva, altă obţiune nu îmi trecea prin cap decât.. decât să mă satisfac de unul singur, fiindcă nu beneficiam de profesor. El sigur stă acasă cu logodnica lui cea furmoasă şi dulce, ce-i prepară ceai când doarme şi la final se ... se distrează şi ei, doar eu trebuie să sufăr din adâncul inimii mele.
Of.. şi cât mi-l doream în momentul acesta. Iar din cauza că nu mai puteam rezista prea mult, mi-am vârât mâna în boxeri, începând să-mi ating organul într-un mod pe care nici eu nu-l şţiam, reacţionam sub înfluenţa instinctelor. Şi la fiecare atingere gemeam, îmi aduceam aminte de el.. de îngerul meu scump, care îmi provoca asemenea dureri şi mă făcea să mă comport ciudat.
Nu mi-l puteam scoate din cap, chipul lui, trupul lui ... doar gândul dus la el îmi făcea glasul să răsune şi trupul să-mi tremure, eram asfixiat de căldura care se înstalese la mine în camera, suflam greu şi cu fiecare atingere mai rău înebuneaum... şi cu asta m-am apropiat de final, eliberândum-mă, lăsând lichidul albicios să se prelingă pe palma mea... continuând într-un ritm de data aceasta mai alert să respir fără oprire.
Când am încercat să-mi deschid ochii, capul parcă îmi bubuia, nu mă miră faptul că în tot timpul acesta mi l-am rezemat de perete. După ce am văzut \"dezordinea\" pe care am creat-o m-am decis că ar fi bine să merg să fac un duş, însă ca deobicei cum sunt eu de neatent am călcat pe un caiet şi am alunecat jos, lovindu-mă zdravăn la fund.
- Cine mama dracu` a pus caietul asta în drum ? mi-am pus eu întrebarea în timp ce cu greu mă ridicam de pe jos, continuând să merg înjurând printre dinţi la baie.
Toată seara aceasta a fost aproape un dezastru... exceptând partea în care scumpul meu înger mi-a dat un pupic, acolo nu am ce comenta. Şi aşa am adormit în cabina de duş gândindu-mă doar la Minato... pănă ce dimineaţa avea să vină şi razele soarelui să-mi încălzească trupul extenuat.
Pleoapele îmia copereau ochii şi chiar dacă mă străduiam puţin, degeaba o făceam... Rămânând aşa am apăsat pe robinet ca apa să curgă de la duş. Eram gol şi plasat aici de seara trecută... nu este nimic neobişnuit, mi se mai întâmplă să dorm prin baie, doar în anumite momente...
După ce m-am trezit din somn şi m-am spălat şi îmbrăcat într-un tricou alb stropit de multiple culori, blugii negrii care îmi veneau perfect pe picioare şi adidaşi de aceiaşi culoare ca blugi, mi-am luat rucsacul unde mi-am îndesat câte ceva, apoi am coborăt cu zâmbetul pe buze jos unde mă aştepta micul de jun.
- Uite cine zâmbeşte ! Ce te face aşa de fericit pe tine Rendel, mă întreabă roşi în timp ce toarnă siropul în apă ca să facă suc.
- Păi astăzi e prima mea zi la universitatea de muzică şi pe lângă asta îl am pe Minato ca profesor. Am spus eu după care am zămbit larg la sora mea, ce-şi dădea câteva şuvite din părul ei roz peste ureche.
- Mie îmi spui...
- Ce vrei să spui ?
- Aseară am asistat la un show pe cinste şi chici cine era vedeta ... Şi-a întors capul spre mine având un zâmbet obraznic de amuzat.
- Iubitul tău, am spus eu râzând, iar ea s-a enervat dar imediat mi-a făcut cunoştinţî cu realitatea.
- Tu, prostule.. Toată seara te-am auzit strigândui printre gemetele tale de plăcere numele profesorului: \"Minato, Minato...\" în sus şi în jos.
- Stai... Cum ? Dar am închis uşa...
- Te contrazic, era întredeschisă şi nu doar eu te-am auzit, toţi te-au auzit.
- Nu... Am strigat eu disperat pe acolo ruşinându-mă de mama focului.
- Ah, dragul meu rendel, nu te ruşina eşti cu mine, oricum eşti prost că nu-i spui ce simţi.
Când o priveam în ochii părea aşa de matură şi sinceră, pe lăngă asta emana iubire şi avea dreptate. Sunt un prost pentru că nu-mi dezvălui sentimentele acestui om minunat.
Dar nu este uşor.. nu pot să o fac din prima, îmi trebuie timp şi mai ales curajul necesar pentru o confesiune.
M-am ridicat de pe scaunul, mi-am luat pachetul frumos pregătit de aceasta şi am fugit alergând pe uşă. Timp aveamd estul, chiar ajungeam şi mai devreme, dar atâta timp cât am să-l vâd pe el, nimic nu mă poate opri.