06-07-2011, 12:39 PM
I'm back! Si am adus si continuare -w-. De aceasta data voi povesti si din punctul de vedere al lui Stefan. Sper sa va placa :x.
CAPITOLUL 4- Lupta
Rose:
Pasii erau din ce in ce mai grabiti si se auzeau din ce in ce mai aproape. Ma rugam sa fie David.
Insa ruga nu mi-a fost ascultata. Un om, nu un vampir cum credeam ca va fi, intra in groapa care gazduia lupta noastra. Acesta se uita ingrozit la noi. Avea parul blond, iar ochii albastrii ca marea se facura mari cand vazura lupta. Baiatul, era inalt si slab si nu parea sa aiba mai mult de optsprezece ani. Incerca sa deschida gura, insa n-a reusit. Incerca din nou si spuse:
- S..sefu'! Vampirul a incercat sa scape. Dar l-am lovit cu tepusa in stomac. Acum, il aduc aici?
- Dobitocule, spuse seful in timp ce o dadea pe Cathy jos de pe el. Ti-am zis sa nu folosesti tepusa!
- Dar, trebuia ca altfel...
Acesta nu apuca sa continue pentru ca vampirul isi infipse coltii in gatul lui. Vazand ca a lasat garda jos, Cathy sari cu coltii spre el si ii goli corpul de sange. Desi de abia bausem imi era sete. Atatea mirosuri de sange pluteau in micutul loc, incat imi era rau.
Apoi, aducandu-mi aminte de prietena mea, m-am dus clatinunadu-ma spre ea. Am luat trupul muritorului si i l-am intins ca pe un pranz. Aceasta insfaca corpul si sorbi sangele ramas. Am mai stat un pic asa, apoi am realizat fericita ca scapasem. Reusisem. Ma luptasem pentru prima oara.
- Am reusit, am zis incet.
- Da. Chiar am reusit, sopti Cathy. Haide sa mergem sa-l gasim pe David, continua ea cu tristete in glas.
David. Uitasem de el.
Am cautat impreuna cu Cathy locul unde ar putea fi fratele meu. Am gasit un tunel, la capatul caruia se afla o lumina. Tunelul era ingust asa ca ne-am dus pe rand.
- Lasa-ma pe mine, Rose.
- Dar, Cate...Bine, fie.
Am traversat rapid tunelul si am ajuns intr-o camera slab luminata. Acolo se afla David, zacand pe podea. Cathy se duse in graba catre el. Pentru a il salva, lua un cutit de pe jos, si creea o dunga rosie pe mana ei. Ii dadu sa bea, iar el se misca incet.
Stefan:
Soarele se prabusa la orizont ca o ghiulea de tun cazand pe pamant, cufundand orasul in intuneric. Coteam de pe o stada iluminata cu gaz pe alta, cu talpile ghetelor scarsnind pe pietrisul pavajului. Un ziar ratacit a zburat spre mine. Mi-am trantit piciorul pe foile tiparite, examinand cu grija fotografia. Un pusti blond, de cam optsprezece ani, cu ochii albastrii. Parea cunoscut, insa nu puteam sa imi dau seama cine era. Apoi, am descifrat titlul: ASASINAT CU BESTIALITATE IN CEL MAI PERICULOS CARTIER DIN VANCOUVER.
Ben. Uitasem de el. Omul din care ma hranisem. Ucenicul lui Lawrence. El si matahala de James l-au omorat. Le-am spus sa nu atraga atentia. Dobitocii. Sigur sunt in groapa lor.
M-am aplecat si am mototolit ziarul, azvarlindu-l cat am putut de departe. Apoi, am pornit in graba catre cei doi vampiri. Am coborat scarile si am zarit doua trupuri. James si Lawrence. Cineva a mai fost aici. Vampiri. Mirosul era pretutindeni. Sigur cei doi ii adusesera, insa chiar cei rapiti le-au venit de hac. Ma gandisem sa ii las sa moara, insa am socotit ca imi vor mai fi de folos. Am iesit din groapa pentru a cauta cina celor doi.
In timp ce ma plimbam, am trecut pe langa un lac. Suprafata apei era noroioasa si agitata, impestritata de lumina lunii. Nu puteam sa-mi zaresc chipul in ea: nu puteam sa vad nimic, decat un abis negru, la fel de adanc si intunecat ca noul meu viitor. Oare puteam sa o duc asa pe vecie, hranindu-ma, omorand, uitand, dupa care sa reiau ciclul?
Da. Toate instinctele imi strigau: da.
Triumful apropierii de prada, atingerea caninilor de pielea subtire ca foaia de hartie ce le invelea gaturile, felul in care auzeam bataile inimii incetinind pana la un bufnet surd si cum le simteam trupurile cazandu-mi in brate... Vanatoarea si hranirea ma faceau sa ma simt viu; ele imi dadeau un scop pe lume. Caci, sangele, doar sangele conteaza.
O amintire imi trecu prin minte. Sufletul meu pereche. Rose. Dulcea mea Rose. Am incercat sa ma intorc la ea. O iubeam. Foarte mult. Parul ei asemenea castanelor si mirosul ei de portocale ma facea mereu sa innebunesc. Dar nu. Gata cu iubirea. Nu reprezinta nimic. Conteaza doar puterea.
Am alungat acel gand, si am cotit pe o strada, luandu-ma dupa miros. Mi-am indoit bratele, gata pentru vanatoare: un betivan imibibat de gin, un soldat, o doamna plimbandu-se dupa lasarea intunericului. Victima nu conteaza. Am dat coltul si am simtit un miros dulceag. M-am concentrat asupra mirosului, cu nerabdare sa imi infig coltii intr-un gat. Dar, trebuia sa pastrez si pentru cei doi vampiri din groapa. Eram foarte curios sa imi aflu urmatoarea victima, a cui viata aveam sa o rapesc. In loc sa zaresc un om, am zarit trei. Si mai bine. Unul pentru fiecare. Am zambit. Insa, zambetul mi-a pierit. Cei trei nu erau oameni, ci vampiri.
Rose:
Am incremenit. Eram fata in fata cu un vampir. Inca un disperat de sange. Se pare ca Vancouver era plin de vampiri. Si nu unii foarte amabili. Am incercat sa imi dau seama cum arata vampirul. Insa, intunericul era prea adanc, chiar si pentru ochii mei de vampir. Mirosul lui imi parea foarte cunoscut. M-am apropiat de el, chiar daca stiam ca ar putea fi ultimul lucru pe care l-as face. Spre mirarea mea, el nu se clinti. Am simtit o mana incercand sa ma traga inapoi. Desigur, era David. Mereu protector. Prea protector. I-am facut semn sa ma lase. Asa si facu. Acum eram fata in fata cu vampirul. Am inspirat adanc iar mirosul lui imi inunda trupul. Acum stiam cine e. Si, aveam o presimtire ca si el si-a dat seama. Nu puteam sa cred. Dupa atata timp, am reusit. L-am gasit. Frica fu inlocuita de o fericire imensa. Am sarit pe cel din fata mea. Acesta ma prinse, cu mirare. Daca...daca nu era el? Nu. Cu siguranta ca el ea. Trebuia doar sa isi dea seama. Pentru a il face sa ma recunoasca, mi-am apropiat buzele de ale lui si atunci am simtit ceva ce nu mai simtisem de mult...Iubire.
Stiu ca este destul de scurt si imi pare rau. Insa, sper sa va placa.
CAPITOLUL 4- Lupta
Rose:
Pasii erau din ce in ce mai grabiti si se auzeau din ce in ce mai aproape. Ma rugam sa fie David.
Insa ruga nu mi-a fost ascultata. Un om, nu un vampir cum credeam ca va fi, intra in groapa care gazduia lupta noastra. Acesta se uita ingrozit la noi. Avea parul blond, iar ochii albastrii ca marea se facura mari cand vazura lupta. Baiatul, era inalt si slab si nu parea sa aiba mai mult de optsprezece ani. Incerca sa deschida gura, insa n-a reusit. Incerca din nou si spuse:
- S..sefu'! Vampirul a incercat sa scape. Dar l-am lovit cu tepusa in stomac. Acum, il aduc aici?
- Dobitocule, spuse seful in timp ce o dadea pe Cathy jos de pe el. Ti-am zis sa nu folosesti tepusa!
- Dar, trebuia ca altfel...
Acesta nu apuca sa continue pentru ca vampirul isi infipse coltii in gatul lui. Vazand ca a lasat garda jos, Cathy sari cu coltii spre el si ii goli corpul de sange. Desi de abia bausem imi era sete. Atatea mirosuri de sange pluteau in micutul loc, incat imi era rau.
Apoi, aducandu-mi aminte de prietena mea, m-am dus clatinunadu-ma spre ea. Am luat trupul muritorului si i l-am intins ca pe un pranz. Aceasta insfaca corpul si sorbi sangele ramas. Am mai stat un pic asa, apoi am realizat fericita ca scapasem. Reusisem. Ma luptasem pentru prima oara.
- Am reusit, am zis incet.
- Da. Chiar am reusit, sopti Cathy. Haide sa mergem sa-l gasim pe David, continua ea cu tristete in glas.
David. Uitasem de el.
Am cautat impreuna cu Cathy locul unde ar putea fi fratele meu. Am gasit un tunel, la capatul caruia se afla o lumina. Tunelul era ingust asa ca ne-am dus pe rand.
- Lasa-ma pe mine, Rose.
- Dar, Cate...Bine, fie.
Am traversat rapid tunelul si am ajuns intr-o camera slab luminata. Acolo se afla David, zacand pe podea. Cathy se duse in graba catre el. Pentru a il salva, lua un cutit de pe jos, si creea o dunga rosie pe mana ei. Ii dadu sa bea, iar el se misca incet.
Stefan:
Soarele se prabusa la orizont ca o ghiulea de tun cazand pe pamant, cufundand orasul in intuneric. Coteam de pe o stada iluminata cu gaz pe alta, cu talpile ghetelor scarsnind pe pietrisul pavajului. Un ziar ratacit a zburat spre mine. Mi-am trantit piciorul pe foile tiparite, examinand cu grija fotografia. Un pusti blond, de cam optsprezece ani, cu ochii albastrii. Parea cunoscut, insa nu puteam sa imi dau seama cine era. Apoi, am descifrat titlul: ASASINAT CU BESTIALITATE IN CEL MAI PERICULOS CARTIER DIN VANCOUVER.
Ben. Uitasem de el. Omul din care ma hranisem. Ucenicul lui Lawrence. El si matahala de James l-au omorat. Le-am spus sa nu atraga atentia. Dobitocii. Sigur sunt in groapa lor.
M-am aplecat si am mototolit ziarul, azvarlindu-l cat am putut de departe. Apoi, am pornit in graba catre cei doi vampiri. Am coborat scarile si am zarit doua trupuri. James si Lawrence. Cineva a mai fost aici. Vampiri. Mirosul era pretutindeni. Sigur cei doi ii adusesera, insa chiar cei rapiti le-au venit de hac. Ma gandisem sa ii las sa moara, insa am socotit ca imi vor mai fi de folos. Am iesit din groapa pentru a cauta cina celor doi.
In timp ce ma plimbam, am trecut pe langa un lac. Suprafata apei era noroioasa si agitata, impestritata de lumina lunii. Nu puteam sa-mi zaresc chipul in ea: nu puteam sa vad nimic, decat un abis negru, la fel de adanc si intunecat ca noul meu viitor. Oare puteam sa o duc asa pe vecie, hranindu-ma, omorand, uitand, dupa care sa reiau ciclul?
Da. Toate instinctele imi strigau: da.
Triumful apropierii de prada, atingerea caninilor de pielea subtire ca foaia de hartie ce le invelea gaturile, felul in care auzeam bataile inimii incetinind pana la un bufnet surd si cum le simteam trupurile cazandu-mi in brate... Vanatoarea si hranirea ma faceau sa ma simt viu; ele imi dadeau un scop pe lume. Caci, sangele, doar sangele conteaza.
O amintire imi trecu prin minte. Sufletul meu pereche. Rose. Dulcea mea Rose. Am incercat sa ma intorc la ea. O iubeam. Foarte mult. Parul ei asemenea castanelor si mirosul ei de portocale ma facea mereu sa innebunesc. Dar nu. Gata cu iubirea. Nu reprezinta nimic. Conteaza doar puterea.
Am alungat acel gand, si am cotit pe o strada, luandu-ma dupa miros. Mi-am indoit bratele, gata pentru vanatoare: un betivan imibibat de gin, un soldat, o doamna plimbandu-se dupa lasarea intunericului. Victima nu conteaza. Am dat coltul si am simtit un miros dulceag. M-am concentrat asupra mirosului, cu nerabdare sa imi infig coltii intr-un gat. Dar, trebuia sa pastrez si pentru cei doi vampiri din groapa. Eram foarte curios sa imi aflu urmatoarea victima, a cui viata aveam sa o rapesc. In loc sa zaresc un om, am zarit trei. Si mai bine. Unul pentru fiecare. Am zambit. Insa, zambetul mi-a pierit. Cei trei nu erau oameni, ci vampiri.
Rose:
Am incremenit. Eram fata in fata cu un vampir. Inca un disperat de sange. Se pare ca Vancouver era plin de vampiri. Si nu unii foarte amabili. Am incercat sa imi dau seama cum arata vampirul. Insa, intunericul era prea adanc, chiar si pentru ochii mei de vampir. Mirosul lui imi parea foarte cunoscut. M-am apropiat de el, chiar daca stiam ca ar putea fi ultimul lucru pe care l-as face. Spre mirarea mea, el nu se clinti. Am simtit o mana incercand sa ma traga inapoi. Desigur, era David. Mereu protector. Prea protector. I-am facut semn sa ma lase. Asa si facu. Acum eram fata in fata cu vampirul. Am inspirat adanc iar mirosul lui imi inunda trupul. Acum stiam cine e. Si, aveam o presimtire ca si el si-a dat seama. Nu puteam sa cred. Dupa atata timp, am reusit. L-am gasit. Frica fu inlocuita de o fericire imensa. Am sarit pe cel din fata mea. Acesta ma prinse, cu mirare. Daca...daca nu era el? Nu. Cu siguranta ca el ea. Trebuia doar sa isi dea seama. Pentru a il face sa ma recunoasca, mi-am apropiat buzele de ale lui si atunci am simtit ceva ce nu mai simtisem de mult...Iubire.
Stiu ca este destul de scurt si imi pare rau. Insa, sper sa va placa.