06-07-2011, 01:02 AM
Deci, am venit ÅŸi eu cu un fic.
Accept orice fel de critică, încă învăţ.
Nu încep cu începutul. Primul capitol este de undeva de pe la mijloc. Probabil nu găsiţi logica în ce spun eu, dar veţi înţelege.
So, lectură plăcută!
Capitolul 1.- ÃŽÅ£i aminteÅŸti?
Întuneric. Nu-şi amintea nimic, nu vedea nimic. Ură si durere, asta era tot ce simţea. Deschise ochii, îi inchise la loc. Capul era pe cale să-i explodeze. Încerca să-şi aducă aminte ce se întâmplase, dar simţi mii de ace infingândui-se cu cruzime în pielea capului. Clipi de câteva ori, vedea in ceaţă, închise ochii la loc. Siţmurile ei începeau să funcţioneze din nou. Simţea durera in tot corpul, ca pe o patură groasă şi grea care-i striveşte oasele. Simţea miros de sânge. Sângele ei. Deschise ochii şi îşi concentră privirea încercand să vadă clar, dar o durere cumplită o lovi. Totuşi, o ignoră şi ridică capul sus, privind în jur. Simţi panica raspândindui-se prin corp, nivelul adrenalinei din sânge crescând. Tot ce-şi dorera era ca iadul acesta să se fi terminat, dar nu se terminase. El incă era acolo, aşteptând-o pe ea să-şi revină pentru a o lua de la capăt. Privirile li se întâlniră. A ei era plină de ură şi de durere, dar mai ales de frică. A lui era plină de plăcere, într-o armonie cu zâmbetul lui crud. Expresia sadică de pe faţa lui o îngrozea şi o dezgusta in egală măsura.
Ea îngheţă. El era...cel ce ar fi trebuit să o protejeze. Dar nu...el îi făcuse toate astea. Tocmai ei. De ce ea? Ea îl iubise mereu, fusese buna si intelegatoare cu el. Simti o durere cumplita in adâncul pieptului, parcă cineva îi apucase inima cu mâinele si o bifurca fară milă. Iar ura...ura o simtea ca pe un foc, care-i ardea inima şi sufletul continuu. Un foc care nu se stingea până ea nu se va răzbuna. Până va reusi ea asta, probabil va avea inima incinerată. Mai era şi frica. Simţea un fior rece trecându-i prin coloană. Mâinele şi picioarele îi erau ingheţate, nu putea gândii limpede. O parte din ea vroia sa fugă, o parte din ea vroia să-l omoare pe loc, o parte din vroia să-l roage să o omoare rapid şi să termine odata cu iadul ăsta, partea realistă din ea ştia ca nici o variantă nu este posibilă. El nu o va lăsa in pace, va termina ce a inceput. O va omorî, dar o va face încet. Ochii i se umplură de lacrimi.
-Bill...şopti ea. Nu avea forţa necesară să vorbească mai tare.
El zâmbi.
-Da, draga mea? veni raspunsul lui mult prea calm pentru situaţia dată.
-Du-te dracului!
Accept orice fel de critică, încă învăţ.
Nu încep cu începutul. Primul capitol este de undeva de pe la mijloc. Probabil nu găsiţi logica în ce spun eu, dar veţi înţelege.
So, lectură plăcută!
Capitolul 1.- ÃŽÅ£i aminteÅŸti?
Întuneric. Nu-şi amintea nimic, nu vedea nimic. Ură si durere, asta era tot ce simţea. Deschise ochii, îi inchise la loc. Capul era pe cale să-i explodeze. Încerca să-şi aducă aminte ce se întâmplase, dar simţi mii de ace infingândui-se cu cruzime în pielea capului. Clipi de câteva ori, vedea in ceaţă, închise ochii la loc. Siţmurile ei începeau să funcţioneze din nou. Simţea durera in tot corpul, ca pe o patură groasă şi grea care-i striveşte oasele. Simţea miros de sânge. Sângele ei. Deschise ochii şi îşi concentră privirea încercand să vadă clar, dar o durere cumplită o lovi. Totuşi, o ignoră şi ridică capul sus, privind în jur. Simţi panica raspândindui-se prin corp, nivelul adrenalinei din sânge crescând. Tot ce-şi dorera era ca iadul acesta să se fi terminat, dar nu se terminase. El incă era acolo, aşteptând-o pe ea să-şi revină pentru a o lua de la capăt. Privirile li se întâlniră. A ei era plină de ură şi de durere, dar mai ales de frică. A lui era plină de plăcere, într-o armonie cu zâmbetul lui crud. Expresia sadică de pe faţa lui o îngrozea şi o dezgusta in egală măsura.
Ea îngheţă. El era...cel ce ar fi trebuit să o protejeze. Dar nu...el îi făcuse toate astea. Tocmai ei. De ce ea? Ea îl iubise mereu, fusese buna si intelegatoare cu el. Simti o durere cumplita in adâncul pieptului, parcă cineva îi apucase inima cu mâinele si o bifurca fară milă. Iar ura...ura o simtea ca pe un foc, care-i ardea inima şi sufletul continuu. Un foc care nu se stingea până ea nu se va răzbuna. Până va reusi ea asta, probabil va avea inima incinerată. Mai era şi frica. Simţea un fior rece trecându-i prin coloană. Mâinele şi picioarele îi erau ingheţate, nu putea gândii limpede. O parte din ea vroia sa fugă, o parte din ea vroia să-l omoare pe loc, o parte din vroia să-l roage să o omoare rapid şi să termine odata cu iadul ăsta, partea realistă din ea ştia ca nici o variantă nu este posibilă. El nu o va lăsa in pace, va termina ce a inceput. O va omorî, dar o va face încet. Ochii i se umplură de lacrimi.
-Bill...şopti ea. Nu avea forţa necesară să vorbească mai tare.
El zâmbi.
-Da, draga mea? veni raspunsul lui mult prea calm pentru situaţia dată.
-Du-te dracului!
"You only live one life, for a very short time, so make every second divine! "