Nimicuri

[Otrava]

Nu m'am suparat, chiar apreciez sfaturile si cum am mai spus fara critici dure nu te poti perfectiona, fara sfaturi o sa fi tot la nivelul ala. Multumesc mult ca apreciezi, data viitoare o sa fie mai bine. :)


Bun si am revenit.

Revedere.

Astepta de ceva timp pe banca, fiecare minut ce trecea ii parea o vesnicie. Inima ii batea alert, emotionata de un singur gand. Il astepta, vroia sa fie din nou cu el, sa'l imbratiseze, sa-l apere si sa uite de tot alaturi de el. I se parea ca timpul s'a oprit si ca nu va mai avea sansa de-al strange in brate, acest lucru o facea sa innebuneasca.Ii era tare dor de el, un lucru pe care nici nu-l putea explica, nu putea sa isi exprime aceasta dragoste in cuvinte, i separea prea pur sentimentul.
Se ridica de pe banca, cu pasi marunti trecuse pe langa un leaga, ii minte ii veneau amintirile copilariei. Doi copii, atat de naivi, atat de inocenti. Se jucau la groapa cu nisip,o facea sa zambeasca si in cele mai triste momente, se completau unu pe altul. Ar fi vrut sa faca o poza a acelor amintiri, dar ele erau imprimate pe vecie in sufletul ei curat.
Se aseza in leagan, isi lua avant , parca zbura, retrai din nou copilaria , dar se opri brusc, auzind cativa pasi , inima nu o insela, era el.
Ii sari in brate fara sa se mai gandeasca , il saruta usor pe obraz.
- Si eu ma bucur sa te vad. Ii spuse el , strangand-o la piept.
Desi i-au despartit acei ani, fara sa-l mai vada, soarta l-a adus inapoi si desi e ceva nesemnificativ, revederea cu cineva pentru acea persoana oate insemna totul.