04-07-2011, 04:12 PM
Am ajuns şi la ficul tău, scuze că atât de târziu, dar aici am avut cel mai multe nexturi de recuperat. De fapt am citit doar jumătate până când, dar scriu acum, pentru că am nişte gânduri precise şi nu vreau să le pierd.
Ficul tău e destul de serios, iar asta e foarte bine, crede-mă. Îmi place mult cum descrii tu unele momente şi îmi place că i-ai dăruit băiatului un caracter mai puţin obişnuit. Personalitatea sa îmi pare mai deosebită şi dacă m-aş compara cu el, îmi dau seama că suntem extrem de diferiţi. Eh, eu mereu mă compar cu personajele, nu ştiu de ce fac asta. În fine, uneori îmi place foarte mult comportamentul său, dar uneori mă disperă, ca în cazul cu bunica lui, când a intrat fără voie, a mai stricat şi mânerul de la uşă şi a vorbit urât. Avea intenţii bune, dorea să afle adevărul, dar oricum, trebuia să găsească altă modalitate.
M-a mai enervat faptul că îl place pe Eminescu. Am dat aprobator din cap când profesoara aia de româna a vorbit aşa despre poetul ăsta şi când am văzut cum protesta băiatul nostru, îmi venea să-i dau cu ceva în cap. Eh, asta deja e personal. Când cineva nu îmi place, am impresia că toată lumea trebuie să aibă părerea mea.
E foarte ataşat de familie şi îl înţeleg perfect. I-e frică să nu rămână singur, să nu moară bunicii lui. De părinţii săi certăreţi nu comentez. Stau şi mă gândesc, dacă bunicul lui e în comă, oare va muri? Sper să nu rămână singur şi aşa a suferit mult. Ah, de asta încă nu m-am legat - mai are să sufere copilul ăsta?!
Lucian... de ce nu sunt psiholog, mi-e frică să nu îi percep acţiunile altfel. Cred că uneori vrea să arate că înseamnă ceva mai mult decât un tocilar sau cum îl mai cred colegii săi. Când s-a băgat să-l salveze pe băieţandrul ăla de clasa a zecea (care nici măcăr nu i-a mulţumit şi nu înţeleg de ce!!!). Mă întreb de ce Vlad nu l-a bătut mortal acolo pe loc, ci doar l-a trantin în peretele ăla (ah, aici a fost sexy, aş face eu o continuare - o fac în minte =)) A fost un pic amuzantă faza când se gândea cum să-l lovească, mai ales că nu a mai făcut-o. Dar îl respect pentru curaj, sincer.
Şi la ora de franceză a fost ciudat. Profesorul e unul din ăia care tac şi înghit. Aici mă identific cu Vlad, pentru că şi eu am făcut multe năzbâtii la şcoală şi eram la fel, nu-mi păsa de nimic. Lucian ar fi ca colegii mei tocilari =)) Eh, tot îmi place. I-ai deschis puţin sufletul şi am văzut ce comoară de de fapt.
Acum din cauza ta stau şi mă gândesc cum miroase iarba proaspăt cosită, pentru că eu nu am idee, iar tu ai pomenit de două ori în fic despre ea! Îmi place mult cum descrii, parcă complicat, dar e simplu şi frumos şi chiar grafic. Mi-am imaginat perfect spitalul ăla oribil sau casa bunicului, frumoasă şi flori în curte, trandafiri coloraţi şi tot. Tot mă gândesc la iarba aia, trebuie să aflu cum miroase! =))
Ah, el ţine la copilăria lui. Are atâtea amintiri frumoase şi toate legate de ea, de bunici, de locurile unde se relaxa, de poveşti. Se simte că i-e dor.
Acum să continui lectura. Termin şi continui comentariul.
Măcăr cu Ana, tipa aia, se înţelege mai bine. Nu e chiar singur în şcoala aia împuţită. Nu mi-am format o părere normală despre fată, dar totul e înainte. Acum serios, de ce Vlad l-a făcut gay?! Omg, am căscat şi eu ochii aşa. Cu ce ocazie? Mda, să vedem. Deci Lucian încă nu e gay, e în formare încă =) Ador aşa momente, să vedem mai departe.
La naiba de ce şi-a pierdut cunoştinţa? Sunt îngrijorată. Şi totuşi Vlăduţ nu e un monstru, nu îl suportă, dar nici să moară nu îl lasă. Asta a fost funny. Nu i-a răspuns la întrebarea: de ce m-ai făcut gay şi asta mă pune pe gânduri. Aşa, am terminat capitolul 11 şi pot zice clar şi tare că Vlad e gayul. Cu astfel de replici date unor tipi mai slabi ca el, încearcă se se apere, să se ascundă... doamne, Crinel, momentul ăla de la sfârşit m-a dat gata. Ai descris atât de frumos, mi-am imaginat perfect! Cum i-a simţit degetele pe talie şi totul părea atât de real. Oh, eu voiam să te mai cert pentru că nu sunt aşa momente în fic, dar acum m-am liniştit. Toate la timpul lor, da?
God, eu chiar am crezut că doctorul o făcea cu cineva acolo, după draperii, de se auzeau aşa gemete. Mintea mea e prea perversă, m-am convins încă o dată. Şi totuşi băiatul dintr-a zecea, cu întârziere, dar i-a mulţumit. Mda.
A răcit sărmanul Lucian, dar cred că se va face bine. Vlad cred că are o încurcătură totală în cap şi singur nu înţelege ce vrea. Replicile sale sunt prea directe, pe alocuri copilăroase. Nu înţeleg, de ce dracu se uită după fufe, dacă tot îl place pe Lucian, după cum susţine? Şi Ana aia, iată acum am o părere despre ea - nu mă încântă deloc!
Mda, am avut parte de multe momente interesante şi totul a fost perfect, până am citit ultima frază?! WTF? Cum ai putut să-l omori pe bunicul?! Băi, ficul tău de fapt e cam sumbru, angst aş zice. Dar e bine, tocmai asta atrage cel mai des.
Îmi place că bagi chestii mărunte, care îl fac mai real, cum ar fi îmbrăcămintea lui Lucian, descrii aşa încât parcă văd în ochii mei cu ce se îmbracă. Sau faza când au cumpărat o sticlă de apă, care în câteva clipite e goală până la ultima picătură. Aşa toţi facem.
Îmi place mult ficul. Pune cont. Oh, aşa îmi pare rău de bunicul, încât îmi vine să te bat, sincer.
Ficul tău e destul de serios, iar asta e foarte bine, crede-mă. Îmi place mult cum descrii tu unele momente şi îmi place că i-ai dăruit băiatului un caracter mai puţin obişnuit. Personalitatea sa îmi pare mai deosebită şi dacă m-aş compara cu el, îmi dau seama că suntem extrem de diferiţi. Eh, eu mereu mă compar cu personajele, nu ştiu de ce fac asta. În fine, uneori îmi place foarte mult comportamentul său, dar uneori mă disperă, ca în cazul cu bunica lui, când a intrat fără voie, a mai stricat şi mânerul de la uşă şi a vorbit urât. Avea intenţii bune, dorea să afle adevărul, dar oricum, trebuia să găsească altă modalitate.
M-a mai enervat faptul că îl place pe Eminescu. Am dat aprobator din cap când profesoara aia de româna a vorbit aşa despre poetul ăsta şi când am văzut cum protesta băiatul nostru, îmi venea să-i dau cu ceva în cap. Eh, asta deja e personal. Când cineva nu îmi place, am impresia că toată lumea trebuie să aibă părerea mea.
E foarte ataşat de familie şi îl înţeleg perfect. I-e frică să nu rămână singur, să nu moară bunicii lui. De părinţii săi certăreţi nu comentez. Stau şi mă gândesc, dacă bunicul lui e în comă, oare va muri? Sper să nu rămână singur şi aşa a suferit mult. Ah, de asta încă nu m-am legat - mai are să sufere copilul ăsta?!
Lucian... de ce nu sunt psiholog, mi-e frică să nu îi percep acţiunile altfel. Cred că uneori vrea să arate că înseamnă ceva mai mult decât un tocilar sau cum îl mai cred colegii săi. Când s-a băgat să-l salveze pe băieţandrul ăla de clasa a zecea (care nici măcăr nu i-a mulţumit şi nu înţeleg de ce!!!). Mă întreb de ce Vlad nu l-a bătut mortal acolo pe loc, ci doar l-a trantin în peretele ăla (ah, aici a fost sexy, aş face eu o continuare - o fac în minte =)) A fost un pic amuzantă faza când se gândea cum să-l lovească, mai ales că nu a mai făcut-o. Dar îl respect pentru curaj, sincer.
Şi la ora de franceză a fost ciudat. Profesorul e unul din ăia care tac şi înghit. Aici mă identific cu Vlad, pentru că şi eu am făcut multe năzbâtii la şcoală şi eram la fel, nu-mi păsa de nimic. Lucian ar fi ca colegii mei tocilari =)) Eh, tot îmi place. I-ai deschis puţin sufletul şi am văzut ce comoară de de fapt.
Acum din cauza ta stau şi mă gândesc cum miroase iarba proaspăt cosită, pentru că eu nu am idee, iar tu ai pomenit de două ori în fic despre ea! Îmi place mult cum descrii, parcă complicat, dar e simplu şi frumos şi chiar grafic. Mi-am imaginat perfect spitalul ăla oribil sau casa bunicului, frumoasă şi flori în curte, trandafiri coloraţi şi tot. Tot mă gândesc la iarba aia, trebuie să aflu cum miroase! =))
Ah, el ţine la copilăria lui. Are atâtea amintiri frumoase şi toate legate de ea, de bunici, de locurile unde se relaxa, de poveşti. Se simte că i-e dor.
Acum să continui lectura. Termin şi continui comentariul.
Măcăr cu Ana, tipa aia, se înţelege mai bine. Nu e chiar singur în şcoala aia împuţită. Nu mi-am format o părere normală despre fată, dar totul e înainte. Acum serios, de ce Vlad l-a făcut gay?! Omg, am căscat şi eu ochii aşa. Cu ce ocazie? Mda, să vedem. Deci Lucian încă nu e gay, e în formare încă =) Ador aşa momente, să vedem mai departe.
La naiba de ce şi-a pierdut cunoştinţa? Sunt îngrijorată. Şi totuşi Vlăduţ nu e un monstru, nu îl suportă, dar nici să moară nu îl lasă. Asta a fost funny. Nu i-a răspuns la întrebarea: de ce m-ai făcut gay şi asta mă pune pe gânduri. Aşa, am terminat capitolul 11 şi pot zice clar şi tare că Vlad e gayul. Cu astfel de replici date unor tipi mai slabi ca el, încearcă se se apere, să se ascundă... doamne, Crinel, momentul ăla de la sfârşit m-a dat gata. Ai descris atât de frumos, mi-am imaginat perfect! Cum i-a simţit degetele pe talie şi totul părea atât de real. Oh, eu voiam să te mai cert pentru că nu sunt aşa momente în fic, dar acum m-am liniştit. Toate la timpul lor, da?
God, eu chiar am crezut că doctorul o făcea cu cineva acolo, după draperii, de se auzeau aşa gemete. Mintea mea e prea perversă, m-am convins încă o dată. Şi totuşi băiatul dintr-a zecea, cu întârziere, dar i-a mulţumit. Mda.
A răcit sărmanul Lucian, dar cred că se va face bine. Vlad cred că are o încurcătură totală în cap şi singur nu înţelege ce vrea. Replicile sale sunt prea directe, pe alocuri copilăroase. Nu înţeleg, de ce dracu se uită după fufe, dacă tot îl place pe Lucian, după cum susţine? Şi Ana aia, iată acum am o părere despre ea - nu mă încântă deloc!
Mda, am avut parte de multe momente interesante şi totul a fost perfect, până am citit ultima frază?! WTF? Cum ai putut să-l omori pe bunicul?! Băi, ficul tău de fapt e cam sumbru, angst aş zice. Dar e bine, tocmai asta atrage cel mai des.
Îmi place că bagi chestii mărunte, care îl fac mai real, cum ar fi îmbrăcămintea lui Lucian, descrii aşa încât parcă văd în ochii mei cu ce se îmbracă. Sau faza când au cumpărat o sticlă de apă, care în câteva clipite e goală până la ultima picătură. Aşa toţi facem.
Îmi place mult ficul. Pune cont. Oh, aşa îmi pare rău de bunicul, încât îmi vine să te bat, sincer.