Iubire la suprapreţ

[Daria v2]

O doamne, mereu mi-am dorit să vă citesc ficul, dar fiindcă nu mi-am propus acest lucru de la început, mărimea și numărul capitolelor se mărea și înmulțea și mă îngrozea, iar așa am renunțat la idee. Însă acum când nu am avut internet, când am avut ocazia, am copiat tot ce era pe cele trei pagini, și le-am copiat în Word. Mi-a luat să citesc totul cam șapte ore, și acum nu exagerez, unele capitole le citeam de două sau trei ori, eram prea prinsă în lectură. Aveți un stil aparte, care m-a fermecat cu totul. Nu îmi vine să cred cât de frumos puteți scrie. Rose este încântătoare, Cherie, i-ai conturat atât de bine personalitatea, caracterul, felul de a fi încât m-ai lăsat cu gura căscată. Și tu, Teh, l-ai făcut pe Eric atât de vulnerabil în unele momente, îl ador. Nici nu îmi vine să cred că totul s-a întâmplat așa de greu între cei doi, că amândoi sufereau și plângeau unul după celălalt. Eric, uneori așa ciudat, când o tachina pe Rose și ea, refugindu-se în brațele lui Victor, impunânduși să îl iubească, și după să sufere după el, totul părea scos într-un fel dintr-o scenă lacrimogenă, dar cu toate astea atât de fantastic. Bridget, la început când citeam, mi se părea că ați făcut-o așa toantă și naivă, dar la sfârșit iați dat un aer de inteligență, mai ales când s-a confesat în fața lui Rose, spunându-i că mereu a invidiat-o și că de la început și-a dat seama că Eric juca teatru în preajma ei. Dea dreptul încântătoare această reîncadrare în peisaj a acestui personaj. Cât despre Nate, nu știu ce să spun, adică știu, dar el este așa de protector cu Rose și se vede de la depărtare că o iubește și că îi dorește tot binele. Și această prietenie, această ironie, ca Eric să îi fie lui Nate cel mai bun prieten, și totuși Rose abea de ziua lui să îi mărturisească dragostea, a fost incredibil. Despre Victor... la început mi-era milă de el, așa că mama îi murise după ce îl născuse, tatăl era cum era, dar după ce a fost crud cu Rose și la moment nu a înțeles-o când s-a confesat în fața lui și i-a spus că până atunci se droga a început să nu mai îmi pese că la urmă suferea și el după Roselyn. Pe de o altă parte, chiar îmi părea bine că Nate chiar era îndrăgostit de Kristen, dar pe de o parte nu, când am citit de ce Rossie nu era de acord cu ea, și într-un fel și eu sunt de acord cu ea, nu ar trebui nimeni să o uite pe Alessia și chiar îmi pare rău că Rose se simte vinovată de moartea Alessiei. De Kristen pot spune că are o personalitate mai ciudată după părerea mea, adică este așa dură uneori, apoi devine mai blândă, ba se ceartă cu viitoarea fostă iubită a lui Eric și face ca toate alea, apoi își cere scuze de la Eric, așa uneori are niște stări o.O. Acum lăsând la o parte personajele „extra” pot spune că Eric și Rossie sunt făcuți unul pentru celălalt și chiar vreau să văd ce se întâmplă în continuare cu cei doi. Și chiar ultima fază când Rossie a dat cu capul de colțul mesei m-a făcut să mă gândesc la ce este mai rău. Acum trecând peste personaje, pot spune că dialogul este atât de interesant și uneori cu replici care m-au făcut să zâmbesc și uneori chiar să râd, și se îmbină perfect cu descrierea cu totul încântătoare, mai ales când descrieți sentimentele personajelor, care serios vorbind mi-au ajuns până în inima mea mică și neînsemnată. Aproape tot ficul am plâns, adică m-am emoționat atât de tare când citeam, ceea ce nu prea vezi la mine =.=. Descrieți așa de bine lucrurile, întâmplările din trecut, încât parcă și eu aș fi acolo, urmărind ce s-a întâmplat. Ufff, ceea ce am vrut să precizez, și ceea ce nu este așa de important, ar fi că mai folosiți Caps Lockul, care nu dă așa bine la etetică, părerea mea, și că acele paranteze ar trebui să fie înlocuite cu niște virgule, nu știu, cred că ar da mai bine așa. Cred că acest fic va fi mare și genial, și cu siguranță o să trec de acum încolo cu un comentariu pe aici, sigur o să fiu încântată. Înafară de asta ce să mai spun, am lungit-o prea mult, deci încerc să închei. Scrieți genial, ceea ce scrieți mă fascinează, serios vorbesc. Multă imaginație și baftă în continuare, felicitări și laude pentru autoare, faceți o treabă mai mult decât perfectă.

P.S.: Ador titlul ficului.

P.S.2.: Scuzați lungimea kilometrică a comentariului, dar nu m-am putut exprima mai „strâns” de atât. Sper să nu fi spus lucruri alandala. Încă o dată aprecieri sincere.