Integrarea in colective

[Abbeh.]

Am fost mereu o persoană extrem de sociabilă şi deschisă la tot ce e nou, fără aere, fiţe şi alte chestii şi mi-a fost foarte uşor să mă integrez. Clasele I - IV le-am făcut într-un oraş, iar clasele V - VIII în altul, dar mi-a fost foarte uşor să-mi fac prieteni noi şi mi-a fost şi mai uşor să-i ţin lângă mine. Nu pot spune că am fost vreodată singură, chiar nu pot, dar nu pot spune nici că am fost mereu înconjurată de persoane, dar în ambele oraşe în care am locuit au fost 2 - 3 persoane care au fost mereu lângă mine, indiferent de situaţie - mă rog, asta chiar e altceva -. Cum ai spus şi tu/voi, depinde de persoanele pe care le ai în jur, i mean ... în clasa a cincea mă înţelegeam cu absolut toată lumea - mă rog, toţi în afară de o colegă extrem de fiţoasă -, dar afară ieşeam numai cu zece, poate unsprezece din douăzeci. În clasa a şasea ne-am "deşurubat" destul de tare, adică fiecare aveam prieteni în afara şcolii, rar mai ieşeam, aşa, cu toţii cum făceam cu un an în urmă ... În clasa a şaptea unii au devenit pur şi simplu ciudaţi/dubioşi/etc, cu droguri, băutură, ţigări, anturaje de care ne cam feream cu toţii înainte şi am început să ne împărţim în grupuleţe ... Grupul în care stăteam şi eu, adică ăştia care mai ieşeau pe afară şi aşa, grupul celor ce scoteau două fraze pe semestru, grupul celor de care ne feream, etc, iar în a opta situaţia a rămas aceeaşi ca în clasa a şaptea. Recent am dat probele de aptitudini pentru profilul pedagogic şi acolo erau o mulţime de persoane pe care nu le cunoşteam - de fapt, le cunoşteam doar pe cele care erau de la şcoala mea -, dar am cunoscut cel puţin patru persoane din câte erau şi am vorbit cu cel puţin zece : - ? ?.
Now, depinde şi de cum eşti tu, i mean ... dacă eşti un "mutălău" nu te aştepta să fii în centrul atenţiei. Eu sunt de părere că [virgulă] cu un zâmbet sincer şi o vorbă bună ai numai de câştigat, iar de-a lungul anilor am putut confirma singură acest lucru. :]