[Naruto] Leaving paradisse I: Madrid

[^Ciresica^]

Cap 5: Accidentul

Sasuke:

Conduceam cu viteza pe soselele Madridului, luminate de stalpii de electricitate, uitandu-ma din cand in cand la Sakura care privea ingandurata pe geamul masinii. Ochii ei de un verde crud, fardati tipator de catre Hinata, exprimau frica, deprimarea si in acelasi timp curiozitatea. Eu, Sasori si bruneta ne speriaseram putin cand fata lesina brusc, pentru cateva momente, dar isi reveni. Probabil e doar obosita, speriata si confuza, iar asta pot sa o confirm doar uitandu-ma la fata ei palida. Sunt absolut sigur ca se intreaba ce o va astepta acum ca am preluat-o pentru un timp. Sincer sa fiu, nici eu nu stiu ce anume sa fac cu ea, dar cu certitudine va avea grija de cei doi neastampatati. Incepuse sa ploua linistit, picaturile mici dar abundente izbindu-se puternic de parbrizul automobilului, provocand un sunet surd. Hinata care statea pe bancheta din spate a masinii, cu mainile in san, ii arunca tinerei din drepata mea priviri pline de ura urmate de pufneli de indignare.
Imi venea pur si simplu sa rad cand o auzeam. Nu imi venea sa cred cata rautate putea sa existe intre doua fete, in plus Sakura nu ii facuse mare lucru Hinatei. Totusi, ceva imi spunea ca nu asta era singurul motiv pentru care bruneta o ura asa de mult pe rozalie. De cand ii spusesem lui Sasori ca o voi prelua eu pe fata pana cand se va decide el ce sa faca cu ea, Hinata nu mai fusese in apele ei. Am incercat sa ignor cat de cat acest lucru, pentru ca nu era prima oara cand ea nu se simtea bine, asa ca cel mai bine era sa o las in pace pana isi revenea. Cu toate acestea ma rugase sa o duc la ea acasa, asa ca am acceptat. Stradutele deveneau din ce in ce mai intunecate cu fiecare metru parcurs. Bruneta statea pe la periferia orasului, iar pe aici nu era luminat asa ca trebuia sa fiu atent pe unde o iau. Peste cateva minute am ajuns la destinatie si am oprit in fata blocului Hinatei. Aceasta cobora repede, multumindu-mi in treacat ca o adusesem acasa. Am dat din cap spre ea injurand in gand faptul ca apartamentul meu, spre ironia sortii se afla tocmai in celalalt capat al orasului. Totusi am asteptat pana fata a intrat in scara blocului, apoi am scos un oftat prelung, facand-o pe Sakura sa tresare putin.
Mi-am asezat putin oglinda retrovizoare, nu ca ar fi fost nevoie, insa nu aveam nici cel mai mic chef sa conduc. Sentimentul de oboseala isi facuse aparitia si abia daca mai puteam sa imi tin ochii deschisi. Ma intreb daca tanara de langa mine stie sa conduca. Am vrut sa o intreb, insa cand mi-am intors privirea am vazut cum capul ei se sprijinea de geam. Parul ii era putin zburlit, insa se ravarsa peste umerii goi in cascade rozalii, buzele carnoase si trandafirii, rujate exagerat tot de Hinata, ii erau intredeschise iar ochii ii avea inchisi semn ca atipise. Mi-am intors atentia catre volan, ce-i drept putin abatut, apoi dupa ce m-am asezat mai bine pe scaun am invartit cheia din contact iar motorul incepuse sa toarca ca o pisica. M-am mai linistit la auzul lui si am pornit spre destinatia finala din aceasta seara. Tot drumul fusese foarte linistit cu o tacere mormant. Nici radionul nu l-am pornit deoarece am beneficiat de strazile aproape goale, asa ca am bagat viteza sa ajung.
Odata ce am parcat masina, mi-am pus mana pe umarul fetei. Aceasta scoase un icnet de uimire si se trezi zbuciunata si speriata. M-am uitat cu calm si indiferenta la ea si am informat-o ca ajunsesem. Aproba din cap, apoi se dadu jos din masina odata cu mine. Am urcat la etajul al noualea si m-am simtit bine sa ma vad ajuns acasa. Inautru era o bezna totala semn ca Zaia si Aki se culcasera, insa era si cazul pentru ca era trecut de miezul noptii. Am condus-o pe Sakura in dormitorul meu si i-am spus sa aleaga ceva din dulapul meu ca se schimbe si sa se culce. In timpul asta mi-am trantit cheile si telefonul pe una dintre noptiere asezate pe o parte si alta a patului. Imediat vocea slaba si subtire a fetei ma facu sa ma uit la ea si sa vad ca avea in mana un tricou mai larg, visiniu.
-Umm... si unde o sa dorm?
-Chiar aici, i-am raspuns degajat. In dormitorul meu
-Poftim?! Tu vrei sa ne culcam aici in patul tau? Ma intreba tanara exasperata si putin iritata
-Nu iti face prea mari aluzii papusa, i-am raspuns jucaus si cu o nota de perversitate in glasul meu, gandindu-ma ca ar crede ca vreau sa mi-o trag cu ea. Dormi linistita, eu oricum nu am sa ma culc. Am lucruri mult mai importante care trebuie neaparat rezolvate, asa ca voi avea o noapte alba.
Acestea fiind spuse mi-am dat jos camasa neagra, lasand-o pe Sakura sa ma examineze la bustul gol. Am privit-o, iar ea cum a observat, si-a lasat capul in jos rusinata. Am luat pe mine un tricou alb si am iesit din camera, nu inainte de o informa pe rozalie ca in caz de are nevoie de ceva, ma gaseste in camera de alaturi. Am intrat in incaparea micuta si intunecata. M-am asezat pe scaunul de la birou si mi-am deschis laptopul.
Dupa cateva ore bune de munca si telefoane insistente primite de la Sasori, m-am lasat lejer pe spatarul scaunului. Intr-un final m-am decis sa iau o pauza pentru ca imi cadeau ochii in gura la cat de obosit eram. Insa abia cand m-am ridicat am observat ca afara se lumina de ziua. Am oftat prelung, apoi m-am dus in dormitor sa vad daca rozalia se trezi. Cand am deschis usa, observasem ca patul era frumos arantaj, insa era gol... si acelasi lucru si in camera piticotilor. Atunci mi-am dat seama ca singurul loc in care puteau fi era bucataria. Pe masura ce ma apropiam puteam distinge vocile si rasetele colorate. Am ramas in prag sa ii privesc pe Aki si Zaia cum stateau la masa si infulecau din mancarea probabil pregatita de tanara.
-Uaaau Sakura! Sandwish-urile astea sunt absolut delicioase, spuse Aki cu gura pe jumatate plina
-Are dreptate! Nu am mai mancat sandwish-uri care sa fie asa de bune, il completa Zaia
-Ma bucur sa aud ca va place, le raspunse Sakura care statea pe scaun langa ei.
Mi-am dat ochii peste cap, apoi m-am decis ca e timpul sa imi fac intrarea. Cand ma vazura cei doi ma salutara cu energia tipica lor, in timp ce ma asezam pe scaunul liber de langa rozalie.
-Deci azi ne scoate-ti amandoi la plimbare?

***

Incercam din rasputeri sa ma tin dupa cei trei, dar cu fiecare pas facut ma simteam mai slabit. Doamne de unde au energia asta? Plus ca Sakura parea ca si ea se distreaza cu cei mici. As vrea si eu sa ma joc cu ei, dar noptile albe nu duc la nimic bun. Cred ca ar trebui sa ii ajung din urma si sa le spun ca eu ii asetept acasa... defapt daca ma gandesc mai bine, ar trebui sa tac din gura si asa azi dimineata a fost o mica cearta intre mine si cei doi neastamparati. Ei vroiau sa merg la plimbare, insa eu aveam alte planuri. Totusi am cedat si am mers cu ei, in final. Insa acum nu mai puteam sa ii ajung din urma, plus ca am impresia ca i-am ratacit. Mi-am rotit ochii in jur, apoi l-am vazut pe Akimitsu trecand strada, iar o masina venind in viteza spre el. Ma indreptam incet spre ei, insa am observat cum acel sofer nu avea de gand sa incetineasca si am inceput sa ma ingrijorez. Imediat dupa am vazut-o pe Sakura cum a sarit dupa fratiorul meu, insa se blocase in fata masinii care venea cu viteza din ce in ce mai mare. Fara sa mai stau un minut pe ganduri am alergat dupa ei si i-am impins pe trotuar. Cand am vrut sa plec, am simtit cum capota masinii ma i-a pe sus si sunt izbit brutal cu crestetul capului de parbriz. Soferul franase brusc, facandu-ma sa cad pe jos. In mai putin de zece secunde se adunasera in jurul meu o multime de oameni, printre care si Sakura impreuna cu Aki. Il auzeam cum plange si sa striga incontinuu, dar nu aveam puterea sa ii raspund, nici sa ma misc nu eram capabil. Era asa de multa agitatie si imbulzeala in jurul meu incat imi provoca mai mult rau. Plecati toti! Imi ziceam in minte. Eram slabit si prafuit, simtind cum sangele cald imi curgea lin si nestingherit pe pielea capului, ca un rau micut, varsandu-se apoi pe ciment. Dintr-o data vocile puternice disparusera, in locul lor se auzea o voce de femeie, care fredona linistita, o melodie in surdina. Nu stiu de unde venea sau cine anume o canta, insa stiu ca ma facu sa nu mai tremur atat de mult, reusind intr-un final sa adorm...