28-06-2011, 07:26 PM
hello.. nu am mai postat demult pe aici si am zis totusi sa revin chiar daca nu ii mare lucru
cred ca astea o sa ramana ultimele poezii scrise de mine, prefer sa ma axez de acuma incolo strict pe proza pentru ca sunt relativ mai priceputa decat in latura asta :D
Ganduri aiurea...
Stateai pasiv in fata mea
Si te priveam, si priveam prin tine
Si parca se stinse-se lumanarea,
Si poate am uitat de tine.
Si in fata mea a aparut un pictor
Care, absurd, radea de mine
Sau poate ca radea de tine?
Nu l-am intrebat, stiam ca nu o sa-mi rasunda.
Si am plecat mai departe
Pe strzile de mintea-mi bolnava create
Si te-am lasat sa crezi c-am disparut,
Sau poate m-ai uitat deja.
Dar ce rost ar fi avut
Sa ma intorc la realitate,
Cand proprile-mi ganduri
Mi-au devenit prea abstracte...
Condamnarea unui suflet
Viseaza! Suflet pustiu,
Mi-a ajuns posomorarea ta inocenta.
Sterge-ti de pe chip privirea pierduta
Si nu-mi mai raspunde la intrebari cu "nu stiu".
Ti-am spus, nu vreau un suflet nud, epuizat
Secat de vise si poate chiar mai rau.
Nu mai privi ploaia, tacut si intristat
Cand de atatea lucruri, tu esti condamnat.
Deschide-ti aripile, invata iar sa zbori
Lasa-te purtat, danseaza in ploaie
Arunca tigara, nu ma privi cu ochii nepasatori.
Vino cu mine, nu mai sta incuiat in odaie.
Esti incapatanat, nu ti-a ajuns cate ai facut
Chiar vrei sa-mi las mintea, sa te ucida fara mila
Ma deprimi, nu mai sta atat de tacut.
Viseaza! Suflet pustiu...
Ganduri de primavara
Mi-am dezbracat viata
De hainele pline de amintiri
Si mi-am desirat miile de ganduri
In ate pline de dorinta.
Si am jucat sah cu sufletul meu
Intr-o dorinta absurda de al invinge.
Dar in final am ramas doar cu un rege
Si el a castigat, cum de altfel o face mereu.
Si m-am transpus intr-o alta ramura a dementei
Si am alungat toata iarna ce dormea in mine
Zambeam, imi era cald si atat de bine.
Am uitat chiar si de cersetorul ce sta la coltu casei.
Cersetorul ce imi ceruse un strop de primavara,
Iar eu i-am raspuns cu atata nepasare:
"Gaseste-ti singur primavara"
Dorinte idioate
In ce naiba s-a transformat iubirea aia zguduitoare
Si ce-i cu dorinta asta nebuna de a te vedea distrus
Cersind iubire la un colt de strada prafuit
Sfarsind scuipat in fata, lovit, batjocorit
Ti-as infinge singura cutitul in inima goala
Dar nu vreau sa ma murdaresc de sangele tau murdar
Si atunci te gonesc doar din inima mea, cu acelasi dispret
Nesfarsit, chip prafuit de lemn, caine jegos.
Ti-a fost greu sa-mi pastrezi acea particica din suflet
M-ai vazut naiva. Acum priveste-ma din nou
Si spune-mi ce naiba a mai ramas din mine?
stiu ca ultima ii putin (mai mult) cam... nici nu stiu cum sa zic, aveam o stare ciudata cand am conceputo, acuma sunt speriata de propria persoana cand ma gandesc la ce stari idioate am cateodata
ok, termin cu palavrageala
astept comentari
app: am schimbat si numele post-ului, ininte era "simple versuri" si mi se parea cam sec desi nici asta nu ii cine stie ce...
cred ca astea o sa ramana ultimele poezii scrise de mine, prefer sa ma axez de acuma incolo strict pe proza pentru ca sunt relativ mai priceputa decat in latura asta :D
Ganduri aiurea...
Stateai pasiv in fata mea
Si te priveam, si priveam prin tine
Si parca se stinse-se lumanarea,
Si poate am uitat de tine.
Si in fata mea a aparut un pictor
Care, absurd, radea de mine
Sau poate ca radea de tine?
Nu l-am intrebat, stiam ca nu o sa-mi rasunda.
Si am plecat mai departe
Pe strzile de mintea-mi bolnava create
Si te-am lasat sa crezi c-am disparut,
Sau poate m-ai uitat deja.
Dar ce rost ar fi avut
Sa ma intorc la realitate,
Cand proprile-mi ganduri
Mi-au devenit prea abstracte...
Condamnarea unui suflet
Viseaza! Suflet pustiu,
Mi-a ajuns posomorarea ta inocenta.
Sterge-ti de pe chip privirea pierduta
Si nu-mi mai raspunde la intrebari cu "nu stiu".
Ti-am spus, nu vreau un suflet nud, epuizat
Secat de vise si poate chiar mai rau.
Nu mai privi ploaia, tacut si intristat
Cand de atatea lucruri, tu esti condamnat.
Deschide-ti aripile, invata iar sa zbori
Lasa-te purtat, danseaza in ploaie
Arunca tigara, nu ma privi cu ochii nepasatori.
Vino cu mine, nu mai sta incuiat in odaie.
Esti incapatanat, nu ti-a ajuns cate ai facut
Chiar vrei sa-mi las mintea, sa te ucida fara mila
Ma deprimi, nu mai sta atat de tacut.
Viseaza! Suflet pustiu...
Ganduri de primavara
Mi-am dezbracat viata
De hainele pline de amintiri
Si mi-am desirat miile de ganduri
In ate pline de dorinta.
Si am jucat sah cu sufletul meu
Intr-o dorinta absurda de al invinge.
Dar in final am ramas doar cu un rege
Si el a castigat, cum de altfel o face mereu.
Si m-am transpus intr-o alta ramura a dementei
Si am alungat toata iarna ce dormea in mine
Zambeam, imi era cald si atat de bine.
Am uitat chiar si de cersetorul ce sta la coltu casei.
Cersetorul ce imi ceruse un strop de primavara,
Iar eu i-am raspuns cu atata nepasare:
"Gaseste-ti singur primavara"
Dorinte idioate
In ce naiba s-a transformat iubirea aia zguduitoare
Si ce-i cu dorinta asta nebuna de a te vedea distrus
Cersind iubire la un colt de strada prafuit
Sfarsind scuipat in fata, lovit, batjocorit
Ti-as infinge singura cutitul in inima goala
Dar nu vreau sa ma murdaresc de sangele tau murdar
Si atunci te gonesc doar din inima mea, cu acelasi dispret
Nesfarsit, chip prafuit de lemn, caine jegos.
Ti-a fost greu sa-mi pastrezi acea particica din suflet
M-ai vazut naiva. Acum priveste-ma din nou
Si spune-mi ce naiba a mai ramas din mine?
stiu ca ultima ii putin (mai mult) cam... nici nu stiu cum sa zic, aveam o stare ciudata cand am conceputo, acuma sunt speriata de propria persoana cand ma gandesc la ce stari idioate am cateodata
ok, termin cu palavrageala
astept comentari
app: am schimbat si numele post-ului, ininte era "simple versuri" si mi se parea cam sec desi nici asta nu ii cine stie ce...
