Pisicuta este de fapt catea... [+16]

[DeMentă]

Heeeei >:D<
Ce mai faceti? Va place in vacanta? :> Eu lenevesc intr-una!
Multumesc mult pentru comentarii, fetelor >:D< Urmatoarele capitole vor avea din ce in ce mai putin romantism, dar va fi prezent in continuare.
Aaa, era sa uit! Misterios Black Cat, maximul de emoticoane intr-un comentariu este de 10 - adica nu stiu daca s-a schimbat de cand m-am uitat eu, dar cred ca ar fi mai bine ca cei ce nu sunt siguri de reguli sa mai arunce cate un ochi prin acel topic. N-am numarat cate maimutoaie ai folosit, deci nu ma pot exprima :))
Sper sa va placa in continuare >:D< [scuzati posibilele greseli de tastare :D]


Capitolul 6


Intinsa in pat, intr-o camera nou-nouta, fara chef si fara idei. Grozav, nu?!

Habar nu aveam ce sa fac, macar sa-ncetinesc logodna. Partea cu vorbitul ramanea inca in picioare si de asta imi era cel mai frica. Ce as fi putut sa-I zic? Si pe ce ma puteam baza? Nu aveam nici material video, nici foto, iar cel audio era usor de manipulat, nu m-ar crede niciodata – nu ca l-as avea, chiar si asa. Si, din moment ce avea ganduri de casnicie, ce Dumnezeul meu puteam sa-i fac incat sa renunte? Era la fel de incapatanat ca mine…

M-am rostogolit in cealalta parte a patului, simtind nevoia nebuna de a strange ceva in mana pana se dezintegreaza. M-am chinuit sa nu-mi indeplinesc dorinta, ghemuindu-ma cu mainile pe burta si genunchii cat mai aproape de piept.

S-o vad pe Tsunade in rolul de femeie de casa mi-era greu. Pur si simplu nu mi-o puteam imagina cu un sort la brau si cu un polonic in mana. Sau macar calcand o camasa. Sau pregatind micul dejun. Sau purtand fuste mai lungi decat “mini”. Sau stergand praful. Sau punand familia pe primul loc…

Pur si simplu rolul de “femeie casnica” era ceva ce nu putea juca oricine. Probabil ca nici eu n-as fi in stare sa indeplinesc toate functiile, pentru ca, spre exemplu, habar n-am cum sa folosesc aragazul sau cum se numesc incredientele sau alte de-astea. De fapt, eu habar n-am sa gatesc in general. Stiu doar sa i-au mancare semipreparata din frigider si s-o bag in cuptorul cu microunde…

Dar m-as chinui o saptamana, o luna, cat ar fi nevoie si as invanta macar cum sa intretin o casa curata si primitoare. Totusi, stiam prea bine ca Tsunade nu era in stare sa incerce macar sa ascunda lenea si puturosenia de care, cateodata, eram speriata.

Bine inteles, asta nu era nici macar jumatate de problema. A doua parte era ca totul se petrece prea repede. In doua saptamani sa fie logodna oficiala?! Pai era un calvar…

Tata deja anuntase toti prietenii despre petrecerea galanta in cadrul careia va avea loc cererea in casatorie. Si pot sa jur cu mana pe inima ca aveau sa vina in mare parte fitosi. Ma rugase de asemenea sa ma ocup de locatie si de toata petrecerea. Nu am putut refuza, gandindu-ma ca poate puteam sa trag putin de sfori si sa fac ca totul sa iasa un dezastru, sa nu o mai ceara.

Acum insa, regretam, pentru ca in loc sa ma gandesc la strategii si planuri, trebuia sa aleg culori si muzica si aperitive si sali de dans si tot felul de chestii pentru organizare. Ma puteam baza in continuare pe baietii mei, care se ocupau cu partea de barbati: sa-l duca pe Scott cine stie pe unde, prin parcuri cu multe femei si sa incerce sa-I atraga atentia spre altele. De aceea eram acum singura. Pentru ca Sasuke si Naruto s-au dus cu Yura, Minato si Scott la o plimbare lunga in aer liber.

Am oftat, ridicandu-ma lenesa in sezut si luandu-mi laptop-ul de pe birou. Am dat o mica cautare pe Google, si-am fost surprinsa ca erau o groaza de restaurante care sa imi multumeasca asteptarile. Unul dintre ele avea chiar si un mic film, luat probabil de la una din camerele de supraveghere. Vedeam cum ospatarii chipesi serveau invitatii fitosi, zambind intr-una si parand veseli. Decoratiunile erau foarte dragute, combinatii de doua culori, iar cativa copii se distrau de minune cu personalul probabil platit in plus pentru a sta cu ochii pe cei mici. La sfarsitul petrecerii gazdele stateau la iesire si-si luau “la revedere” de la invitati, multumindu-le pentru prezenta, iar femeile primeaum mici buchetele de flori.

Era destul de interesant, doar ca mult prea frumos pentru o curva ca Tsunade. N-ar intelege oricum de ce trebuiau micile atentii pentru invitati, considerand ca ea era atractia principala. N-ar fi apreciat efortul necunoscutilor…

-Sakura, pisicuta mea a plecat la mall? Il aud pe Scott de pe hol. Daca el este aici inseamna ca si Sasuke trebuie sa fie pe-aproape. M-am ridicat de pe pat si am iesit din dormitor.

-Nu stiu, nu m-a anuntat! Strig, inainte de a cobora scarile mai mult alergand. Iubirea mea era sprijinit de un perete din living, langa usa bucatariei. Naruto se aruncase pe canapea, iar Minato tocmai ce-i dadea jos picioarele sa se poata aseza si el. Lipsea Yura…

-Ceva nou? Ati reusit sa-i scoateti ideea asta nebuneasca din cap?

-Nimic! Tipul e de neclintit! Imi raspunde Naruto, dezamagit si parand obosit. Am simtit cu ma ia ameteala si m-am asezat pe ultima treapta, sprijinindu-mi barba in maini.

-Macar daca am avea dovada video, pe care sa n-o poata nega sau interpreta altfel… murmura Minato.

-Ar fi greu de obtinut asa ceva, doar n-au camere de supraveghere in dormitor…! Contrazice Yura, clatinand din cap. Cand venise? Parca nu era in camera…

-Asta este! – spune Sasuke, apoi se intoarce spre mine: - Unde aveti camere de supraveghere?

Am stat o clipa sa ma gandesc. Nu erau multe, pentru ca paznicii isi faceau mereu treaba cum trebuie si nu considerasem ca era nevoie sa impanzuim locul de sisteme de securitate si chestii de-astea.

-Usa din fata, usa din spate, hol si poarta. Insirui cele pe care le stiam. Inainte sa fiu cu Sasuke, tata nu-mi permisese sa merg in cluburi. Asa ca invatasem cum sa ies din casa fara sa-I dau lui Scott de banuit. Si reusisem, pana ce adusese paznici mai multi…

Sasuke se desprinse de perete si iesi afara. Neintelegand ceea ce face, m-am dus dupa el. Vorbea cu Mike si Gabe. Curioasa m-am apropiat si am prins ca din zbor ideea lui geniala. Am zambit, mandra de iubitul meu…

***###***

Am intrat curioasa in ceea ce se presupunea a fi un garaj mai mare. Le dadusem libertatea paznicilor si fetelor de ajutor sa-si petreaca timpul toti, ca o echipa, undeva unde Tsunade sa nu-I poata deranja. Le-am sugerat vechiul garaj si-au parut incantati. Era pentru prima data cand intram aici de cand redecorasera si-am ramas masca.

Faianta stralucea de la prea multa lustruire, iar gresia arata ca noua. O masuta mica, inconjurata de doua fotolii si o canapea in stil vechi, avea pe ea o mica tavita cu cateva gustari. Lissa era intr-un colt si-si pregatea o ceasca de ceai. Pe perete, deasupra ei, erau cateva dulapioare atarnate, iar langa ea, un fel de noptiera mai mare pe care era pus un termos si o cafetiera. O groaza de spatiu liber era in spatele canapelei, de unde auzeam cateva rasete.

Lissa se intoarse, cu ceasca in mana. Ridica ochii de la ceaiul ei si cand ma vazu scoase un mic icnet de surprinza si lovi cu piciorul in ceva. Adica in cineva, care se ridica surprins. Al se pozitiona in picioare, drept, ca la armata. Am zambit.

-Ei, haide, este cea mai libera zi a voastra. V-am mai spus ca nu e nevoie sa faceti atata caz doar pentru ca sunt pe langa voi. Sau pentru ca ceilalti sunt pe langa voi.

-Aveti nevoie de ceva? Va simtiti rau? M-ati strigat si n-am auzit? Se panicheaza fata mea preferata dandu-i ceaiul lui Al si venind langa mine.

-Lis, stai calma, nu s-a intamplat nimic. Zambesc si ii pun mana pe burtica mea. Vezi? Deocamdata e cuminte. Imi mangaie linistita pantecul si rasufla usurata.

Lissa era cea mai tanara fata in casa si cea cu care ma intelesesem cel mai bine. Lucra la noi de cand aveam paisprezece ani, iar ea era doar cu un an mai mare ca mine. A renuntat la scoala si la un viitor stabil pentru fratele ei, Al, mai invarsta ca ea cu patru ani. Al, dupa un accident de masina ramasese paralizat, nu si-a mai putut misca picioarele, iar asta l-a impiedicat sa aiba aceeasi grija de surioara lui. Avea doar optsprezece ani, cand a aflat ca operatia de care necesita era prea scumpa ca sa o poata plati. Lissa nu a avut de ales, asa ca a inceput sa-si caute de lucru. Dar cine ar fi angajat un copil de cincisprezece ani, care nu si-a terminat studiile si care avea nevoie de multi bani?

Mama. Ea a gasit-o pe Lis intr-un parc, pe o banca, plangand. Eram si eu acolo. Cu Sasuke si Naruto, alergandu-ne. Mama s-a dus la tanara fetita setena, ghemuia pe coltul bancii si a intrebat-o ce s-a intamplat. Iar Lis i-a spus ca nu stie ce sa mai faca, cum sa se descurce si cum sa-si ajute fratele mai mare.

I-a oferit slujba pe care si-o dorea, a platit operatia lui Al, cu conditia ca acesta sa lucreze si el pentru noi dupa recuperare. In felul acesta amandoi aveau si un acoperis, si o masa, si-si puteau castiga si bani de buzunar. Eu si Lissa ne-am inteles bine din prima, iar Sasuke si Naruto n-au avut nimic de comentat, fata fiind de varsta lor. Tata – cu el a fost mai complicat, dorind sa le inchirieze un apartament si sa fie pe cont propriu. Dar a fost dat pe brazda cand a vazut ca si Chloe era incantata ca Lis si Al stateau la noi.

Cei doi inca spun ca ne sunt datori, iar pentru asta eu le sunt lor datoare. Stiu ca in toti acesti ani si-au platit datoria si stiu si ca as putea sa le dau libertatea de a alege ceea ce vor sa faca in continuare. Dar nu vreau ca Lis sa plece de langa mine, pentru ca am mare nevoie de ea. Iar Al este un tip mare, de incredere, care daca ii spun ca nu este nevoie sa stea toata noaptea de paza se incapataneaza si isi face intreaga tura, demonstrandu-mi ca este unul dintre cei mai buni paznici pe care ii puteam gasi.

Le eram recunoscatoare.

-Saku, cred ca asta te intereseaza! Il aud pe Naruto, de undeva dintr-un colt, cu cel putin zece monitoare, fiecare avand cate o imagine diferita. I-am zambit scuzator Lissei, apoi m-am apropiat de baietii mei sa vad ce-au gasit. L-am prims pe Sasuke de mijloc, uitandu-ma la fiecare monitor in parte. Erau mai multe camere de supraveghere decat credeam eu. Trei pe hol, la usa de la dormitorul meu, al tatei si baia comuna, doua in bucatarie, una care filma toata incaperea si una care era fixata deasupra aragazului, in fiecare colt al sufrageriei cate una si cate doua la usile de afara. Inca cateva monitoare erau la camere pe care nu le puteam recunoaste. Cele de la poarta erau delimitate de cateva abtipilduri colorate.

Gabe s-a ingalbenit la fata cand le-a vazut.

-Scuzati-ma. Nepotul meu nu a avut ce face….

-Ce varsta are? Intreb uitandu-ma la micile imagini cu masini si personaje din desene animate. Mi-a spus ca are trei ani si l-am rugat sa-l aduca mai des. Nu-l cunoscusem inca, asa ca eram incantata sa intalnesc mai multi copii. Urma sa am unul…

-Asta este arhiva din anii trecuti? Intreaba Naruto, incercand sa nu rada, privind un monitor din colt, mai greu de observat, al unei camere atat de cunoscute mie. Vedeam acolo doi oameni, fata si baiat. Baiatul citea interesat dintr-o carte, intins pe pat, iar fata, in halat, s-a pus peste el. L-a apucat de umeri, a spus ceva, mult prea incet, apoi l-a sarutat.

Am tresarit si m-am lipit mai mult de Sasuke cand mi-am dat seama de ceea ce era acolo. Ziua in care am admis ca vreau sa-l iubesc, ziua din care am ramas impreuna. Habar nu aveam ca as putea vedea aceste imagini alt undeva decat in mintea mea. Sa ma uit la acea intamplare ma facea practic sa-mi amintesc nu numai ziua respectiva, ci fiecare noapte petrecuta in doi. Fiecare avea ceva special si niciuna nu se compara cu anterioara. Atinceri dulci, mangaieri tantre, saruturi jucause, vorbe pasionale si nuditate persistenta. Am oftat melancolic, zambind pentru mine. Apoi am tresarit, amintindu-mi ce urmeaza si ca nu eram doar eu si iubitul meu care ne uitam.

-Treci mai departe! Naruto, inchide ochii!

-De ce sa nu ma uit doar eu? Credeam ca-ti sunt ca un frate! Dar tu ii lasi pe Gabe si Mike sa-ti vada spatele, nu?! Mormaie, intorcandu-se cu fata la mine, in acelasi timp sa-mi si faca pe plac, dar sa-mi si arate gelozia lui. Am chicotit.

-Nu pot sa le cer sa inchida ochii si in acelasi timp sa si apese pe sutele astea de butoane.

Gabe era putin rosu in obraji, iar Mike se prefacea ca nu vede ceea ce se intampla atunci in camere mea. Imaginea s-a diminuat pe ecran, aparand doar intr-un colt micut, in timp ce amandoi paznicii se holbau la un monitor din fata lor. Au selectat un alt filmulet, in care eu eram la birou, cautand ceva pe laptop, iar in spatele meu a aparut un tip. Total necunoscur, total dezbracat si total nesimtit. Mi-am amintit cum duhnea a bautura si cum incepuse sa ma pipaie. Am marait si-am ranjit, stiind ce urmeaza.

Naruto si Mike s-au infiorat, scotand cate un “uhh” destul de surprins, iar Gabe a inghitit in sec.

M-am uitat la mine, cum m-am impins in birou cu scaunul cu roti. Am ajuns peste degetele tipului, iar el de durere mi-a dat drumul. M-am ridicat in picioare, am prins scaunul de spatar si l-am lovit pe tip de doua ori, pentru ca incepuse sa fuga.

Sasuke a chicotit, amintindu-si ca dupa ce ranitul a iesit de la mine din camera s-a ciocnit de el. Deci a primit pedeapsta dubla fiindca se “ratacise” si ajunsese in dormitorul meu. Si cand te gandesti ca aveam doar cateva ore de Karate atunci…

-Sakura, de cate ori ai mai facut asta? Intreaba Naruto, privind cum, in filmulet, las scaunul jos si-mi continui treaba la calculator, de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Am ranjit inca o data, mai mandra de mine.

-De fiecare data cand era nevoie. Dar nu cred ca am folosit de doua ori aceeasi arma. Pe unu’ dintre ei l-am batut cu veioza. Oricum, de ce nu stiam de camera de supraveghere din dormitorul meu?!

-Tatal dumneavoastra a insistat sa nu stiti. Nu ne-am permis sa cerem detalii sau sa ii incalcam cuvantul, spune Mike, privindu-ma scuzator. M-am incruntat.

-O sa am grija ca data viitoare cand tata isi face griji pentru mine sa insist sa puna si la el in dormitor o camera de supraveghere.

Am mai vorbit o perioada despre sistemul de securitate cu o supraveghere exagerata si am gasit ceea ce ne interesa. Chiar daca la el in dormitor nu se spiona, holul avea in jur de cinci monitoare rezervate. Asa ca vedeam perfect ori de cate ori Tsunade venea cu cate un alt barbat acasa. Doar ca asta nu era o dovada cum ca se culca cu ei. Asa ca probabil nu putea face altceva decat sa ni-l puna pe Scott in cap. Mike primise sarcina de a nota filmuletele in care se vedea ceea ce ne trebuia.

Privind toate ecranele, am avut un groaznic deja-vu. Vazusem un film in care cineva incerca sa demaste un criminal, inregistrandu-l, fara ca rau-facatorul sa-si dea seama. Tot asa ii venise ideea si politistului sub acoperire – avand prea putine dovezi, dar uitandu-se iar si iar peste ele si observand unele detalii care pareau inutile.

Doar ca eu nu observasem detalii inutile ci faptul ca Scott nu intra niciodata in acelasi timp in camera cu Tsunade. Adica, de fapt, nu in dormitorul lor. In schimb, se duceau in camera de oaspeti si de multe ori tot acolo se ducea si Tsunade cu musafirii ei.

M-am simtit exact ca unul dintre personajele de desene animate, cand li se aprinde beculetul. Ideea imi traznii prin cap ca un fulger, iar nerabdarea imi facu sangele sa mi-o ia la goana.

-Am o idee! Am zis, ranjind si vazand cum toate capetele se intorc spre mine…

Aveam sa o infund rau de tot pe “pisicuta” si sa demonstrez ca cineva care latra - si nu stie sa faca altceva - in mod sigur este caine!