27-06-2011, 11:55 PM
~Capitolul 2~
~Sa urci in varf si sa cazi in prapastie~
Ma uitam uimit la aceasta persoana, care , cu toate ca o cunosteam de cel putin zece ani, imi era cu totul necunoscuta.Intotdeauna i-a placut sa se joace cu situatiile in care se afla facand abstractie de gravitatea lucrurilor. Acea privire inocenta o scotea mereu din inurcaturi si profita din plin. Se uita in ochii mei, dar nu ma induiosa, insa ma simteam pierdut in profunzimea ochilor aia verzi, pur si simplu te transportau in alta lume.
In camera se aseza o tacere inconfortabila, pe care Cristi nu a mai putut-o suporta. Se ridica si isi lua hanoracul apoi spuse:
-Eu va las sa discutati, probabil ca vreti sa faceti asta intre patru ochi. Apoi pleca, salutand-o pe doamna Serban si astfel dandu-ne de stire ca aceasta asculta langa usa.
Tradator. Insa am apreciat gestul, probabil ca nu as fi putu-o scoate la capat cu Mia decat daca eram singuri.
Am ramas tacuti pana am auzit-o pe doamna Serban parasind holul si inchizand usa livingului, apoi Mia se ridica si se asigura ca a plecat. Dupa ce se aseza inapoi pe pat a vrut sa zica ceva, dar a renuntat. O alta pauza facu sa ne auzim bataile inimilor. M-am uitat la ea. Nu era deloc serioasa, avea un zambet fugar pe fata si cu cat ma uitam mai mult, atat m-as fi asteptat sa izbucneasca in ras.
-Ai sa imi raspunzi la intrebare. De ce i-ai spus mamei mele ca esti iubita mea?
Intrebarea mea o incanta. Se uita la mine, lua o fata inteligenta si imi sopti la ureche :
-Si ce crezi ca ar fi zis mama ta, daca nu ma prezentam asa? Nu ma cunoaste asa ca ar fi crezut ca fiul ei isi cheltuieste banii pe prostii.
Am ramas fara cuvinte si ma uitam la ea cum se juca cu castile de la mp3. Am vrut sa zic ceva, dar ma bufnit rasul. ea se uita la mine ciudat si incepu la randul ei sa rada, dar radea de mine, de cat de confuz eram in ziua aia.
-Off doamne, tie chiar nu iti prieste alcoolul, trebuie sa lucram la asta. Accentua ultima parte , lucru care m-a facut sa ma opresc din ras.
-Adica? Ma simteam ca si cum as fi pus o intrebare retorica.
-Haide sa mergem dupa Cristi, probabil ca s-a plictisit asteptandu-ne pe noi sa vorbim ca intre adulti.
Nu imi place ca altcineva in afara de mine sa foloseasca sarcasmul, dar nu aveam cum sa ma supar pe Mia, chiar daca o credeam vinovata de cele intamplate.
L-am gasit pe Cristi asteptand in fata blocului, discutand cu niste pusti ce l-au scuturat de bani pentru o tura cu skateboardul.Cand ne-a vazut a ascuns skateboardul in spate pasandu-il unui copil si facandu-le semn sa plece.Un zambet mi s-a asternut pe fata.
-Hmph, se pare ca te simti mai bine.Mergem undeva?
Am vrut sa zic ceva, dar Mia mi-a luat-o inainte.
-Eu am chef de o narghilea. Ce ziceti, mergem in Vale?
-Perfect, am zis eu. Poate o cafea ma va trezi pe deplin.
Mia deja s-a pus in mers, iar eu si Cristi am urmat-o. Mia nu statea foarte departe fata de destinatie asa ca in zece minute am ajuns la cafenea.
"Valea Regilor", numele cafenelei, era localul meu favorit. Faptul ca are un specific egiptean ma fascineaza si cu toate ca nu sunt fan al muzicii arabe, atmosfera este mereu incredibila.Chelnerul ne-a condus la o masa in interior. Eu ma holbam pe peretii impodobiti cu tablouri si fotografii, toate avand stransa legatura cu Egipt. Am ajuns intr-o camera in care un portret al lui Nefertiti domnea pe perete. Ma simteam bine. Cu toate ca vroiam sa beau o cafea, am comandat un ceai negru cu lapte si am stabilit sa luam o narghilea cu aroma de struguri. Comanda a venit imediat, Cristi s-a ocupat de pregatirea narhilelei, iar prima care a fumat a fost Mia.
-Deci, Alex, ai de gand sa imi pui intrebarea aia? Mia se uita catre mine asteptand un raspuns.
-Ce intrebare? Raspunsul meu a fost pe moment cat se poate de sincer. Uitasem in totalitate de banuiala mea in legatura cu Mia.
-Nu crezi ca eu am de a face cu despartirea voastra?
-Aaa, asta. Sa fiu sincer, credeam asta, de fapt eram gata sa ma cert cu toata lumea fiind sigur ca tu ai fost, dar dupa discutia pe care am avut-o nu mai am aceeasi parere.
-Si ce te-a facut sa iti schimbi parerea? Nu cred ca o simpla discutie..
-Dupa cum bine stiti, eu nu beau, nu fumez si nu fac nimic ce ar implica un risc. Toata viata am incercat sa nu fac lucruri prostesti ce ar putea sa cauzeze rau mie sau persoanelor dragi mie. Astazi cand m-am trezit si am vazut toata aceea dezordine, nu numai in camera mea, dar si in viata mea. M-am simtiti ca si cand pana ieri am urcat in varf, iar astazi am cazut in prapastie. Nu discutia noastra m-a facut sa ma razgandesc ci faptul ca tu ma intelegi. Daca te-ai pune in locul meu probabil ca ai simti exact aceleasi lucruri ca si mine. Pentru asta iti multumesc,
-Draga Alex, eu sunt o fire empatica, nu ai de ce sa imi multmesti, chiar daca nu vroiam sa te inteleg eu tot nu puteam face asta.
- Oricum, aseara mi-ai demonstrat ca imi esti o prietena adevarata asa ca nu poti face pe nevinovata.
Am ridicat privirea pentru a o intalni pe a iei. Pur si simplu m-a strafulgerat. Privirea ei ma devora la propriu, probabil ca am trezit aceea atractie pe care ea o are pentru mine cu acel "multumesc", dar trebuia sa imi iau aia de pe inima.
A urmat apoi o lunga discutie ca intre prieteni, fara referinte la Andreea sau la cele petrecute. Dupa ce am condus-o pe Andreea acasa, m-am despartit de Cristi in zona parcului, apoi am urcat la etajul trei ,unde locuiam.
Inchid usa dupa mine si intru in bucatarie. Aici ii gasesc pe mama si pe tata mancand din clatite, probabil ca acum au ajuns. S-au uitat amandoi la mine, iar eu m-am uitat la ei.
- Unde ai fost? Ma intreba mama.
- La plimbare cu Cristi si Mia.
- Mia?! Aaa, fata de aseara. Mircea , stiai ca fiul tau are o iubita si noua nici macar nu ne-a spus?
- Serios? Cum arata?
Fir-ar. Gura m-a luat pe dinainte si chiar nu aveam chef de explicatii. M-am uitat la ei si mi-am dat seama ca erau ocupati cu clatitele asa ca era un moment bun sa ma eschivez.
- Sunt cam obosit acum, vorbim mai tarziu. Nu astept sa zic tot si deja ma deplasez spre camera, tot ce mai apuc sa aud sunt cuvintele spuse de tata:
-Mersi de clatite...si de whiskey.
-Da, da.
M-am pus in pat si am inchsi ochii sperand sa adorm. Era ora zece. Am stat doua ore in pat fara sa reusesc sa adorm, dintr-o data suna telefonul. Era Mia.
-Alo!
-Hey! Poti sa vi pana la mine, vreau sa iti arat ceva.
-La ora asta, nu poate astepa pana maine?
-Acesta e cel mai bun moment.
Inchide.
Ma gandesc logic. Nu pot dormi si nu am ce face altceva, plus ca am lamurit situatia cu Mia, deci nu aveam nimic de pierdut.
Am revenit cu capitolul 2. Sper sa va faca sa comentati.
P.S. Scuzati greselile de tastare, am sa le editez maine.
~Sa urci in varf si sa cazi in prapastie~
Ma uitam uimit la aceasta persoana, care , cu toate ca o cunosteam de cel putin zece ani, imi era cu totul necunoscuta.Intotdeauna i-a placut sa se joace cu situatiile in care se afla facand abstractie de gravitatea lucrurilor. Acea privire inocenta o scotea mereu din inurcaturi si profita din plin. Se uita in ochii mei, dar nu ma induiosa, insa ma simteam pierdut in profunzimea ochilor aia verzi, pur si simplu te transportau in alta lume.
In camera se aseza o tacere inconfortabila, pe care Cristi nu a mai putut-o suporta. Se ridica si isi lua hanoracul apoi spuse:
-Eu va las sa discutati, probabil ca vreti sa faceti asta intre patru ochi. Apoi pleca, salutand-o pe doamna Serban si astfel dandu-ne de stire ca aceasta asculta langa usa.
Tradator. Insa am apreciat gestul, probabil ca nu as fi putu-o scoate la capat cu Mia decat daca eram singuri.
Am ramas tacuti pana am auzit-o pe doamna Serban parasind holul si inchizand usa livingului, apoi Mia se ridica si se asigura ca a plecat. Dupa ce se aseza inapoi pe pat a vrut sa zica ceva, dar a renuntat. O alta pauza facu sa ne auzim bataile inimilor. M-am uitat la ea. Nu era deloc serioasa, avea un zambet fugar pe fata si cu cat ma uitam mai mult, atat m-as fi asteptat sa izbucneasca in ras.
-Ai sa imi raspunzi la intrebare. De ce i-ai spus mamei mele ca esti iubita mea?
Intrebarea mea o incanta. Se uita la mine, lua o fata inteligenta si imi sopti la ureche :
-Si ce crezi ca ar fi zis mama ta, daca nu ma prezentam asa? Nu ma cunoaste asa ca ar fi crezut ca fiul ei isi cheltuieste banii pe prostii.
Am ramas fara cuvinte si ma uitam la ea cum se juca cu castile de la mp3. Am vrut sa zic ceva, dar ma bufnit rasul. ea se uita la mine ciudat si incepu la randul ei sa rada, dar radea de mine, de cat de confuz eram in ziua aia.
-Off doamne, tie chiar nu iti prieste alcoolul, trebuie sa lucram la asta. Accentua ultima parte , lucru care m-a facut sa ma opresc din ras.
-Adica? Ma simteam ca si cum as fi pus o intrebare retorica.
-Haide sa mergem dupa Cristi, probabil ca s-a plictisit asteptandu-ne pe noi sa vorbim ca intre adulti.
Nu imi place ca altcineva in afara de mine sa foloseasca sarcasmul, dar nu aveam cum sa ma supar pe Mia, chiar daca o credeam vinovata de cele intamplate.
L-am gasit pe Cristi asteptand in fata blocului, discutand cu niste pusti ce l-au scuturat de bani pentru o tura cu skateboardul.Cand ne-a vazut a ascuns skateboardul in spate pasandu-il unui copil si facandu-le semn sa plece.Un zambet mi s-a asternut pe fata.
-Hmph, se pare ca te simti mai bine.Mergem undeva?
Am vrut sa zic ceva, dar Mia mi-a luat-o inainte.
-Eu am chef de o narghilea. Ce ziceti, mergem in Vale?
-Perfect, am zis eu. Poate o cafea ma va trezi pe deplin.
Mia deja s-a pus in mers, iar eu si Cristi am urmat-o. Mia nu statea foarte departe fata de destinatie asa ca in zece minute am ajuns la cafenea.
"Valea Regilor", numele cafenelei, era localul meu favorit. Faptul ca are un specific egiptean ma fascineaza si cu toate ca nu sunt fan al muzicii arabe, atmosfera este mereu incredibila.Chelnerul ne-a condus la o masa in interior. Eu ma holbam pe peretii impodobiti cu tablouri si fotografii, toate avand stransa legatura cu Egipt. Am ajuns intr-o camera in care un portret al lui Nefertiti domnea pe perete. Ma simteam bine. Cu toate ca vroiam sa beau o cafea, am comandat un ceai negru cu lapte si am stabilit sa luam o narghilea cu aroma de struguri. Comanda a venit imediat, Cristi s-a ocupat de pregatirea narhilelei, iar prima care a fumat a fost Mia.
-Deci, Alex, ai de gand sa imi pui intrebarea aia? Mia se uita catre mine asteptand un raspuns.
-Ce intrebare? Raspunsul meu a fost pe moment cat se poate de sincer. Uitasem in totalitate de banuiala mea in legatura cu Mia.
-Nu crezi ca eu am de a face cu despartirea voastra?
-Aaa, asta. Sa fiu sincer, credeam asta, de fapt eram gata sa ma cert cu toata lumea fiind sigur ca tu ai fost, dar dupa discutia pe care am avut-o nu mai am aceeasi parere.
-Si ce te-a facut sa iti schimbi parerea? Nu cred ca o simpla discutie..
-Dupa cum bine stiti, eu nu beau, nu fumez si nu fac nimic ce ar implica un risc. Toata viata am incercat sa nu fac lucruri prostesti ce ar putea sa cauzeze rau mie sau persoanelor dragi mie. Astazi cand m-am trezit si am vazut toata aceea dezordine, nu numai in camera mea, dar si in viata mea. M-am simtiti ca si cand pana ieri am urcat in varf, iar astazi am cazut in prapastie. Nu discutia noastra m-a facut sa ma razgandesc ci faptul ca tu ma intelegi. Daca te-ai pune in locul meu probabil ca ai simti exact aceleasi lucruri ca si mine. Pentru asta iti multumesc,
-Draga Alex, eu sunt o fire empatica, nu ai de ce sa imi multmesti, chiar daca nu vroiam sa te inteleg eu tot nu puteam face asta.
- Oricum, aseara mi-ai demonstrat ca imi esti o prietena adevarata asa ca nu poti face pe nevinovata.
Am ridicat privirea pentru a o intalni pe a iei. Pur si simplu m-a strafulgerat. Privirea ei ma devora la propriu, probabil ca am trezit aceea atractie pe care ea o are pentru mine cu acel "multumesc", dar trebuia sa imi iau aia de pe inima.
A urmat apoi o lunga discutie ca intre prieteni, fara referinte la Andreea sau la cele petrecute. Dupa ce am condus-o pe Andreea acasa, m-am despartit de Cristi in zona parcului, apoi am urcat la etajul trei ,unde locuiam.
Inchid usa dupa mine si intru in bucatarie. Aici ii gasesc pe mama si pe tata mancand din clatite, probabil ca acum au ajuns. S-au uitat amandoi la mine, iar eu m-am uitat la ei.
- Unde ai fost? Ma intreba mama.
- La plimbare cu Cristi si Mia.
- Mia?! Aaa, fata de aseara. Mircea , stiai ca fiul tau are o iubita si noua nici macar nu ne-a spus?
- Serios? Cum arata?
Fir-ar. Gura m-a luat pe dinainte si chiar nu aveam chef de explicatii. M-am uitat la ei si mi-am dat seama ca erau ocupati cu clatitele asa ca era un moment bun sa ma eschivez.
- Sunt cam obosit acum, vorbim mai tarziu. Nu astept sa zic tot si deja ma deplasez spre camera, tot ce mai apuc sa aud sunt cuvintele spuse de tata:
-Mersi de clatite...si de whiskey.
-Da, da.
M-am pus in pat si am inchsi ochii sperand sa adorm. Era ora zece. Am stat doua ore in pat fara sa reusesc sa adorm, dintr-o data suna telefonul. Era Mia.
-Alo!
-Hey! Poti sa vi pana la mine, vreau sa iti arat ceva.
-La ora asta, nu poate astepa pana maine?
-Acesta e cel mai bun moment.
Inchide.
Ma gandesc logic. Nu pot dormi si nu am ce face altceva, plus ca am lamurit situatia cu Mia, deci nu aveam nimic de pierdut.
Am revenit cu capitolul 2. Sper sa va faca sa comentati.
P.S. Scuzati greselile de tastare, am sa le editez maine.
Things i don't have:
-Money
-A f**k to give
-Money
-A f**k to give