Jocul vietii[+18]

[DemoniqueAngel]

Sentimentele....

Mi se deschide usa clasei si tot ce vad sunt doar chipuri ce poarta cate o masca. Diferite sentimente sunt exprimate, una mai variata ca alta, data esti atent poti observa ca pe fiecare chip pe care il vezi esxitsa cate un sentiment diferit. O rog pe mama sa ma duca la locul meu in spatele clasei , langa fereastra. Imi place sa privesc norii atunci cand sunt nedumerita, sau ceva se intampla in sufletul meu. Intotdeauna am stiut ca tot ce se intampla in viata asta, se intampla cu un scop, si acela de a te pregati pentru ceva mai rau, este doar o minune data de la Dumnezeu pe care nu multi o inteleg. E cald afara, se vede ca vine vara. Acest anotimp mi-a incalzit inima din totdeauna. Raze de soare patrund usor prin fereastra prafuita, ajungand usor pe obrajul meu catifelat ca de piersicuta. Caldura pe care o simteam , parca imi ajungea si in suflet. Cad pe ganduri pret de cateva secunde, fiind captata de felul in care batea vantul pe la crapaturile de la fereastra. Era un cantec mistic, cu multe intelesuri , pe care noi, oamneii, nu avem puterea de a le deslusi, si exista un motiv pentru asta. Toate raspunsurile la problemele existentei noasttre se afla in el. Daca noi nu am mai lupta pentru a ne raspunde la intrebarile vietii, nu am mai avea de ce sa traim, insa pe acestea nu le gasesti numai stand toata viata singur, uitat de lume. Eu cred ca dragostea este cheia raspunsurilor tuturor neintelegerilor. De aceea suntem lasati pe Pamant. Ca sa luptam pentru iubire si sa gasim ceea ce ne trebuie pentru a aduce pacea in sufletul nostru.

Gandurile imi sunt intrerupte de soneria clopotelului. Ce repede au trecut doua ore, deja trebuie sa plec acasa. Nu-mi vine sa cred ca asta este ultima zi in generala. e acum sunt la liceu. Imi place gandul asta, intr-un fel ma bucura. Imi arata ca am reusit sa termin ceva in viata asta. Este o reusita, in opinia mea. Acum am sa trec la o noua etapa. Sunt curioasa ce mistere voi mai intalni si cum am sa trec peste obstacolele ce vor veni. Timp de patru ani am sa ma schimb, am sa ma maturizez. Sper doar ca nu imi voi pierde visurile.

Ies din cladirea scolii si ma indrept spre parculetul de langa. De data aceasta nu am nevoie de ajutor. Pot si singura sa ma misc, doar invartind rotitele de la carucior. Imi place sa stiu ca ma pot descurca singura, ma face sa am incredere in mine. Fosnetul frunzelor abia inverzite se aude in departari, in timp ce mici gasicioare de pasari se imbina armonios cu cantecul provocat de vant. Soarele din cand in cand se mai ascunde si el dupa norii albi ca spuma laptelui. Parcul ar parea pustiu daca nu ar fi impanzit de copii. Ei sunt ingeri trimisi pe pamant. Singurii care iubesc neconditionat , singurii care se bucura de fiecare clipa. E frumos sa fii copil, sa ai senzatia ca poti atinge norii numai uitandu-te la ei. Sa crezi ca totul se poate numai daca vrei si numai daca ai destul curaj ca sa-ti doresti ceva.

Ma asez undeva langa un copac si stau si privesc oamenii din jur. Amintiri incep sa se deruleze in fata ochilor mei. Traiesc fiecare clipa din trecut cu aceiasi ardoare. Nu-mi pare rau de nimci si nici nu-mi va parea vreodata. Am sa trec prin viata cu aceiasi motivatie pe care o am acum! Am sa-mi gasesc sufletul pereche, iar ficare esec pe acre-l voi avea nu va fi decat antrenametul pentru ceva si mai rau, iar pe acel rau am sa-l infrunt cu cea mai mare tarie. Deodata simt ca sunt lovita de ceva. carucirul mi se dezichilibreaza si simt pamantul rece sub mine. Nu am cazut prea tare, iarba fiin cea care m-a ferit . Inchid ochii pentru doua secunde ca sa-mi dau seama ce se intampla. Ii deschid usor, iar in fata mea pare cineva. Nu-l pot vedea foarte bine, pare a fi o umbra, soarele fiind cel care nu ma lasa sa-i vad chipul. Simt cum doua maini calde ma iau usor de mijloc si ma ajuta sa ma asez inapoi in carucior. Doi ochi negri si adanci ii intalnesc pe ai mei. Sunt fascinanti. Nu am mai intalnit pe cineva cu o asemenea aura. Nu-i pot citi sentimentele, nici macar nu-mi pot da seama daca se ascunde sub o masca. Un zambet gingas apare pe chipul sau. Sunt pur si simplu captivata de sclipirea din ochii lui, insa incerc sa-mi revin ca sa-mi dau seama ce incearca sa-mi spuna. Se pare ca am cazut din cauza ca lovise mingea de fotbal intr-o directie gresita. Isi cere scuze, punandu-mi mana pe frunte ca sa vada cdaca ma simt bine. Am inceput sa ma inrosesc. Ma saluta si se intoarce la prietenii sai, mai furandu-mi o privire.

Simt ceva ce ma atinge, ceva care ma treeste din visare. Intorc capul si....


Sper ca de data aceasta am facut mai bine....:D
Astept parerile voastre:X :*