[Naruto] Paradiso Girls

[^Ciresica^]

Yooyy ce mult a trecut de cand nu am mai bantuit pe aici nu? :eto:

Sasuke:

Razele soarelui care sangereau printre crapaturile perdelei si ajungeau pe fata mea ma obligau sa ma trezesc. Eram mult prea obosit si imi era mult prea greata de la cate se intamplasera ieri. Totusi am rezistat impulsului de a ma ridica, cum faceam deobicei si m-am intors pe cealalata parte, punandu-mi si o perna peste cap. Cand speranta ca voi putea sa dorm in continuare se reinstalase, doua manute mici si fragile incercau din rasputeri sa dea perna la o parte de pe fata mea si sa ma trezeasca. Am incercat sa imi ignor baietelul in speranta ca va obosit si se va plictisi, insa acesta incepu sa se smiorcaie si sa traga mai tare de perna. Cred ca am omis partea asta din a avea un copil in viata mea. Am dat perna la o parte si m-am asezat cu fata in sus incercand sa adorm si sa nu il bag in seama pe piticot. Intins pe pieptul meu, Daisuke, imi mangaia fata cu manutele lui mici si grasune. Jumatate adormit si jumatate treaz, ma bucuram de caldura mainilor lui, care imi atingeau pielea sensibila a fetei. Respira zgomotos, in timp ce imi atingea cu degetelele barbia, obrajii, zona in jurul nasului, fruntea si... AU! Au! Am inceput sa vad stele verzi.
-M-ai lovit in ochi, Daisuke! Tip, socat de trezirea brusca
-S-a trezit papi, spuse acesta prefacandu-se surpins
-Bineinteles ca s-a trezit tati, ii spun punandu-mi mana peste ochiul ranit, care incepuse sa lacrimeze de mama focului. Daca primesti un pumn in ochi cam asta e efectul.
Dupa ce l-am pe Daisuke la o parte, m-am uitat in oglinda pentru a vedea cat de grava e treaba. O parte a fetei era normala, cealalta devenise un dezastru lacrimogen. La dracu'! M-am asezat pe pat si m-am lasat pe spate pana am simtit moliciunea asternuturilor. Ceva imi spune ca se va invineti foarte urat. Abia atunci am observat ca rozlia nu se afla langa mine. Imediat aceasta intra pe usa. Purta o pereche de pantaloni scurti, albi, un tricou negru si stergandu-se pe cap cu un prosop. Ne zambi amandurora, in timp ce se apropia de pat. Se aseza deasupra mea schimbadu-si expresia fetei observandu-mi ochiul ranit. Se uita cateva secunde la mine, apoi la pe Daisuke ridicandu-si o spranceana.
-Cred ca asta e felul lui Daisuke de a spune "Buna dimineata", zic cu un zambet ironic
Rozalia scoase un oftat lung. Si-a pus mana peste ochiul ranit facandu-ma sa ii inchid pe amandoi. Apoi am inceput sa ii simt respiratia calda din ce in ce mai aproape de fata mea. Peste cateva secunde i-am simtit buzele moi si dulci pe ochiul meu. O senzatie placuta, de caldura si putin umeda imi invada corpul facand ca pleoapa sa nu se mai zbata atat. Durerea si lacrimarea se oprisera, insa stiam ca nu am sa scap de o culoare vinetie pe ochiul meu. Rozalia imi poruncise sa stau aici pana imi aducea ea niste gheata ca sa imi scada umflatur. Am ramas intins pe tot asternutul rece, am inspirat adanc apoi am expirat tot aerul. Am deschis ochii si am privit tavanul alb timp de cateva secunde. De ce se facuse asa de liniste dintr-o data? L-o fi luat rozalia pe micut cu ea? Mi-am intors capul spre perne si l-am vazut stand acolo, in sezut, rezemat de o perna uitandu-se la mine infricosat. Off sper ca nu l-am speriat asa de tare. M-am asezat si eu in sezut si l-am luat pe micut in brate.
-Te-a speriat tati? Il intreb pe Daisuke
Acesta imi raspunse sfios ca da, apoi isi ascunse capusorul micut in bratele mele. Nu... nu stiam ce sa fac? Nu am mai fost pus in situatii de-astea inainte, dar nici acum nu puteam sa dau inapoi. Simteam ca e de datoria mea ca tata sa fiu intelegator si sa ma mai controlez din cand in cand. Nu fusese cu intentie sa fiu asa de agitat, dar trezirea brusca nu ma pasioneaza prea mult. Desi nu fusesem langa el in primii doi anisori ai sai de viata, parca ma cunostea de-o viata, iar acelasi lucru il simteam si eu. L-am ridicat putin astfel incat sa poata sa ma priveasca in ochi. I-am spus mai calm ca nu am vrut sa il sperii si ca imi pare rau. La inceput nu reactionase, dar apoi isi ridica o manauta si o puse pe fata mea, sau mai precis in apropiere de ochiul ranit.
-Pale lau papi, imi spuse el inocent
I-am zambit pana la urechi, dupa care i-am sarutat crestetul capului. Zambea si el, recapatandu-si increderea. Tocmai atunci aparu si Sakura cu o punga mare de gheata in mana. Se opri in pragul usii sa ne urmareasca cu privirea timp de cateva secunde. Chiciotea... si era vesela ca ma inteleg cu asta micu'.
Simteam cum rasul ei ma cuprindea in acelasi timp si pe mine, cum surasul ei imi molesea fiecare parte din corp. Ma simteam cu totul alfel, acum, ca o vedeam zambind, razand, acum ca o vedeam fericita. Am ranjit scurt catre ea, apoi mi-am redirectionat atentia catre copil. Rozalia s-a apropiat, si s-a asezat pe pat, in sezut, alaturi de mine. L-am lasat pe Daisuke in bratele mamei lui, iar acesta a fost destul de bucuros sa o vada. Aceasta a inceput sa-l gadile, sa se joace, pana cand am intrat si eu in jocul lor fara sa-mi dau seama.
Baietelul nostru radea si se distra, iar noi ne faceam acelasi lucru pe langa el. Am inceput sa ne gadilam si noi intre noi, dar si pe Daisuke. Iar atunci cand eu incercam sa ma "iau" de mamica lui, imi sarea pe la spate si incerca sa ma ia de par, spunand amuzat s-o las in pace. Iar eu il luam, si imi concentram din nou atentia asupra lui. Dupa cateva minute, am prins momentul oportun si am sarit pe Sakura cu gadilatul, la propriu. Mi-am intors pe ascuns capul si l-am vazut pe piticot stand in sezut. Se uita la amandoi, respirand zgomotos semn ca obosite si se plictisise.
-Deci? Pana la urma, mai facem turul ala prin Milano sau o sa stam aici toata ziua si o sa ne jucam? Intreba rozalia
La auzul acelui cuvant, nu m-am putut abtine si am ranjit. Ah, daca ar stii la ce fel de joaca ma gandesc eu. Rozalia, inca asteptand un raspuns din partea mea, imi observa zambetul si imi arunca o privire gen "Doar daca esti cuminte". Dupa imi dadu punga cu gheata sa mi-o pun pe ochiul ranit, apoi il lua pe micut si a mers in bucatarie sa ii dea de mancare, cu mine pe urmele lor. Ii incalzi lapticul, cat timp Daisuke statu linistit in scaunelul sau special, iar eu priveam pe geam afara. Norii negrii ascundeau soarele, anuntand o zi nu foarte placuta pentru plimbari in oras. Clar, nu pot sa le arat celor doi Milano, in plus daca am sta in casa s-ar plictisi... si totusi trebuie sa fie ceva unde as putea sa ii scot pe piticot si rozalie si sa ne distram...