23-06-2011, 05:49 PM
Am revenit. Multumesc pentru comentarii si pentru sustinere ^^. Sper ca acest capitol este mai bun.
CAPITOLUL 3- Prizonieri
Nu m-am gandit niciodata cum aveam sa mor. Probabil ca acesta este unul din cele mai graznice moduri. Pe fundul unei gropi de aproape un metru optzeci, as putea spune, si cu dimensiunile un pic mai mari decat cele ale unui mormant. Eram decat eu si cu Cathy, in intunericul gaurii. Cu mainile si picioarele legate. Mirosul era amar si acru in acelasi timp, ceea ma facea sa respir din ce in ce mai greu. O durere mistuitoare imi inunda gatul. Am inghitit in sec. Legaturile de la maini imi strangeau inchieturile. Si eram atat de obosita. Mai mult decat obosita: eram epuizata. Nu dormisem deloc bine, gandindu-ma la Stefan.
Am incercat sa ma misc, insa corpul meu nu mai reactiona la comenzile pe care i le dadeam. Liniste-te,Rose, imi spuneam. David va va salva. Dar daca nu ne va gasi?
Raspunusul era simplu: cei trei care ne-au luat- caci doar atatia am vazut - aveau sa se intoarca si sa ne tortureze.
Un lucru era clar: trebuia sa scapam de aici imediat.
Am aruncat o privire spre Cathy. Parea ingandurata. Parul ei blond-cenusiu era acum maro, de la praful ce ne inconjura. Ochii ii erau rosii asemenea trandafirilor, ceea ce insemna ca nici ea nu se hranise. Amandoua eram neajutorate. Fara putere. Sangele ne dadea putere. Sangele e singurul lucru care conteaza pentru noi. Sau cel putin pentru unii. Am incercam imi dau seama la ce se putea gandi Cathy. Imediat, am simtit cum imi parasesc propria minte si intru in cea a lui Cathy. Era ciudat. Acum eram in corpul acesteia. Eram...in ea. Intotdeuna am fost jeloasa pe frumusetea, farmecul, inteligenta si puterea lui Cathy. Insa, acum am putut vedea cat de nefericita era. Il iubea pe David, insa el nu ii impartasa sentimentele. Acum, aflate in pragul mortii, nici nu mai avea cum sa ii dezvaluiasca asta. Asta o durea cel mai tare. Am incercat sa ies din mintea ei, insa nu am reusit. M-am panicat automat.
Apoi, doua voci se auzira. Unul din cei doi zise:
- Hei, tu! zise acela aratand spre trupul meu. Frate-tau a incercat sa va ajute. Dar, a esuat.
- Insa ne-a ucis prietenul. Deci, va plati, zise si celalalt.
Inca eram in mintea lui Cathy. Ea asculta cu atentie ce ziceau cei doi, in timp ce eu eram absorbita de mirosul de sange. Nu era tocmai sangele pe care il vroiam, insa setea era mare. Desi nu eram in corpul meu, si Cathy simtea nevoia de sange. Apoi, dintr-o data, am simtit un soc trecand prin courpul ei, acesta azvarlindu-ma afara din mintea ei. In urmatoarea secunda, am inteles. Era vorba de David. Urma sa moara. Si noi la fel.
In curand voi pierde tot ce am avut. Mi-am pierdut sufletul pereche, fratele meu, David, va muri omorat de niste nenorociti, si voi muri alaturi de prietena mea cea mai buna. M-am cutremurat la acest gand. Am incercat totusi sa am speranta. Poate ca nu o sa murim. In plus, noi suntem vampiri, iar ei doar niste amarati de oameni. Oricum, care s-ar fi gandit ca suntem vampiri? Sau sa foloseasca o tepusa or sa ne taie capul? Presiunea era din ce in ce mai mare asa ca am intrebat, mai mult am tipat la cei doi:
-Cand o sa terminati cu asta?
-Hmm? zise unul.
-Nu te mai juca. Cand o sa terminati cu asta?
-Te grabesti? O sa mai dureze. Si, ca sa nu ziceti ca suntem cruzi- cum sunt ceilalti vampiri- il vom lasa si pe brunet, cu voi pentru a va lua adio, continua el. Parea a fi seful. Apoi, am reluat spusele lui in minte. Erau vampiri. Asadar, s-a zis cu speranta mea. Aveam sa murim. Curioasa, am analizat cei doi vampiri. Seful lor era inalt, de vreo douazeci de ani. Avea parul de culoarea visinelor si ochii de culoarea chihlibarului. Acestia erau calzi, un lucru ciudat pentru un vampir, mai ales ca avea de gand sa ne omoare. Semana perfect cu genul de om calm, care rezolva orice problema prin vorba, nu prin violenta. Celalalt, era exact opusul lui. O matahala de "om" cu parul castaniu si ochii caprui, gata sa sara la bataie, fara sa scoata vreo vorba.
In timp ce ma uitam la cei doi, Cathy, de care aproape uitasem, scoase un suspin. Apoi, spuse printre lacrimi:
-De ce? In timp ce intreba, parea a fi un copil de cinci ani, nici de cum un vampir de nouasprezece ani. Vazand ca e ignorata, rupse legaturile de la maini si de la picioare si se napusti asupra celor doi cu coltii dezveliti.
Cei doi se intoarsera automat. Cathy sari pe spatele roscatului. In acest timp am incercat sa scap de legaturi. Am reusit, iar in cele din urma m-am dus spre celalalt. Ceva imi curgea prin vene, si nu era sange, ci adrenalina. Nu ma mai luptasem. Nu in fata pericolului adevarat. Mi-am infipt coltii in gatul matahalei. Mirosul de sange care invadase camera cand cei doi intrasera era de la faptul ca tocmai se hranisera. Sangele era inca cald. Cand am terminat, vampirul cazu pe podea. Nu murise, insa avea sa moara daca nu se hranea curand. Cathy inca se lupta cu seful grupului, iar dintr-o data niste pasi s-au auzit. Toti ne-am oprit, stand cu ochii pe locul de unde se auzeau pasii.
Astept in continuare critici si comentarii :). Sper ca acest capitol este mai bun ^^.
P.S. Am schimbat titlul pentru ca m-am gandit ca ficul sa se termine altfel.Nici acesta nu este inspirat, din pacate xD.
CAPITOLUL 3- Prizonieri
Nu m-am gandit niciodata cum aveam sa mor. Probabil ca acesta este unul din cele mai graznice moduri. Pe fundul unei gropi de aproape un metru optzeci, as putea spune, si cu dimensiunile un pic mai mari decat cele ale unui mormant. Eram decat eu si cu Cathy, in intunericul gaurii. Cu mainile si picioarele legate. Mirosul era amar si acru in acelasi timp, ceea ma facea sa respir din ce in ce mai greu. O durere mistuitoare imi inunda gatul. Am inghitit in sec. Legaturile de la maini imi strangeau inchieturile. Si eram atat de obosita. Mai mult decat obosita: eram epuizata. Nu dormisem deloc bine, gandindu-ma la Stefan.
Am incercat sa ma misc, insa corpul meu nu mai reactiona la comenzile pe care i le dadeam. Liniste-te,Rose, imi spuneam. David va va salva. Dar daca nu ne va gasi?
Raspunusul era simplu: cei trei care ne-au luat- caci doar atatia am vazut - aveau sa se intoarca si sa ne tortureze.
Un lucru era clar: trebuia sa scapam de aici imediat.
Am aruncat o privire spre Cathy. Parea ingandurata. Parul ei blond-cenusiu era acum maro, de la praful ce ne inconjura. Ochii ii erau rosii asemenea trandafirilor, ceea ce insemna ca nici ea nu se hranise. Amandoua eram neajutorate. Fara putere. Sangele ne dadea putere. Sangele e singurul lucru care conteaza pentru noi. Sau cel putin pentru unii. Am incercam imi dau seama la ce se putea gandi Cathy. Imediat, am simtit cum imi parasesc propria minte si intru in cea a lui Cathy. Era ciudat. Acum eram in corpul acesteia. Eram...in ea. Intotdeuna am fost jeloasa pe frumusetea, farmecul, inteligenta si puterea lui Cathy. Insa, acum am putut vedea cat de nefericita era. Il iubea pe David, insa el nu ii impartasa sentimentele. Acum, aflate in pragul mortii, nici nu mai avea cum sa ii dezvaluiasca asta. Asta o durea cel mai tare. Am incercat sa ies din mintea ei, insa nu am reusit. M-am panicat automat.
Apoi, doua voci se auzira. Unul din cei doi zise:
- Hei, tu! zise acela aratand spre trupul meu. Frate-tau a incercat sa va ajute. Dar, a esuat.
- Insa ne-a ucis prietenul. Deci, va plati, zise si celalalt.
Inca eram in mintea lui Cathy. Ea asculta cu atentie ce ziceau cei doi, in timp ce eu eram absorbita de mirosul de sange. Nu era tocmai sangele pe care il vroiam, insa setea era mare. Desi nu eram in corpul meu, si Cathy simtea nevoia de sange. Apoi, dintr-o data, am simtit un soc trecand prin courpul ei, acesta azvarlindu-ma afara din mintea ei. In urmatoarea secunda, am inteles. Era vorba de David. Urma sa moara. Si noi la fel.
In curand voi pierde tot ce am avut. Mi-am pierdut sufletul pereche, fratele meu, David, va muri omorat de niste nenorociti, si voi muri alaturi de prietena mea cea mai buna. M-am cutremurat la acest gand. Am incercat totusi sa am speranta. Poate ca nu o sa murim. In plus, noi suntem vampiri, iar ei doar niste amarati de oameni. Oricum, care s-ar fi gandit ca suntem vampiri? Sau sa foloseasca o tepusa or sa ne taie capul? Presiunea era din ce in ce mai mare asa ca am intrebat, mai mult am tipat la cei doi:
-Cand o sa terminati cu asta?
-Hmm? zise unul.
-Nu te mai juca. Cand o sa terminati cu asta?
-Te grabesti? O sa mai dureze. Si, ca sa nu ziceti ca suntem cruzi- cum sunt ceilalti vampiri- il vom lasa si pe brunet, cu voi pentru a va lua adio, continua el. Parea a fi seful. Apoi, am reluat spusele lui in minte. Erau vampiri. Asadar, s-a zis cu speranta mea. Aveam sa murim. Curioasa, am analizat cei doi vampiri. Seful lor era inalt, de vreo douazeci de ani. Avea parul de culoarea visinelor si ochii de culoarea chihlibarului. Acestia erau calzi, un lucru ciudat pentru un vampir, mai ales ca avea de gand sa ne omoare. Semana perfect cu genul de om calm, care rezolva orice problema prin vorba, nu prin violenta. Celalalt, era exact opusul lui. O matahala de "om" cu parul castaniu si ochii caprui, gata sa sara la bataie, fara sa scoata vreo vorba.
In timp ce ma uitam la cei doi, Cathy, de care aproape uitasem, scoase un suspin. Apoi, spuse printre lacrimi:
-De ce? In timp ce intreba, parea a fi un copil de cinci ani, nici de cum un vampir de nouasprezece ani. Vazand ca e ignorata, rupse legaturile de la maini si de la picioare si se napusti asupra celor doi cu coltii dezveliti.
Cei doi se intoarsera automat. Cathy sari pe spatele roscatului. In acest timp am incercat sa scap de legaturi. Am reusit, iar in cele din urma m-am dus spre celalalt. Ceva imi curgea prin vene, si nu era sange, ci adrenalina. Nu ma mai luptasem. Nu in fata pericolului adevarat. Mi-am infipt coltii in gatul matahalei. Mirosul de sange care invadase camera cand cei doi intrasera era de la faptul ca tocmai se hranisera. Sangele era inca cald. Cand am terminat, vampirul cazu pe podea. Nu murise, insa avea sa moara daca nu se hranea curand. Cathy inca se lupta cu seful grupului, iar dintr-o data niste pasi s-au auzit. Toti ne-am oprit, stand cu ochii pe locul de unde se auzeau pasii.
Astept in continuare critici si comentarii :). Sper ca acest capitol este mai bun ^^.
P.S. Am schimbat titlul pentru ca m-am gandit ca ficul sa se termine altfel.Nici acesta nu este inspirat, din pacate xD.