05-07-2008, 09:30 AM
E dimineata, am cateaua insarcinata, deci comment-urile au avut un impact de genul :blink: (ce-mi place ca nu pot sa folosesc emoticoanele noi :)))
So..
sakura345, credeam ca..credeam ca...ai murit @_@..serios..Sa zic, sau sa nu zic? Ok, zic: Este YuuRi :P cat mi-ar placea Yuuki, tot Yuuri ramane. Ok ok..comentezi data viitoare(si acum nu mai am scuze ca am ajuns la capitolele scrise bine ^^"...mai bine..) Thanks!*chuu*
Rose-chan, i-i-interesant?oO..eu..descriu?oO..aveam impresia ca dintr-un anumit moment am inceput cu descrieri mecanice, fara epitete & co, deci aici nu stiu ce sa spun ^^". Next..Este YuuRi :P tin la asta ^^" Nu esti crazy..stiu cum este ^^" Chuu & thanks
20:14
Dupa ce am mai discutat cu Naki in sfarsit am sosit acasa. Acum ma gandesc la ceea ce mi-a spus. Sa ma imbrac mai decent in primul rand. Nu stiu ce au hainele mele obisnuite, dar nu se intampla nimic daca voi incerca si tricourile si pantalonii mai lungi si largi. Din cate observ sunt chiar comode, insa m-as mira sa am atat de mult succes ca si inainte imbracat asa. Parul refuz sa mi-l tai sau sa-l leg, deci il las la fel ca inainte. Renunt si la putinul machiaj prin care imi conturam ochii si am facut tot ce mi-a spus.
Cel putin acum ma simt mai bine, gasindu-mi o ocupatie si uitand catusi de putin de grijile de dinainte.’’
18 Aprilie 2002
Zilele reci au trecut in sfarsit, iar soarele se face din nou simtit peste oras. Fiind prima zi dintr-un week-end care se arata a fi calduros si insorit, aleile parcului sunt cutreerate de o multitudine de oameni de toate varstele, in special de tineri.
O astfel de atmosfera i-a suras si viitorului inger din orasul Kyoto care acum cerceteaza cu privirea fiecare adolescent in parte. Isi mai indreapta atenti si catre hainele sale : fiind imbracat atat de neobisnuit pentru el, exact asa cum ii sugerase Naoki, nu stie la ce sa se astepte. Hainele sale de dinainte, mai stramte si usor mulate pe corpul sau nu-i faceau niciodata probleme.
Ajunge in fata unei terase unde se opreste si-si cumpara o racoritoare, asezandu-se la una din mesele libere. Nu ii este atat de sete, insa tinerii de la masa care se afla „din intamplare” langa a sa i-au atras atentia destul de mult inca de pe trotuar. Ii studiaza, asigurandu-se in acelasi timp ca ei nu observa asta. Sunt patru baieti de vreo 16 sau 17 ani, destul de supli si atletici. « Probabil de la tenis. » concluzioneaza acesta in mintea sa, vazand secii negri pentru rachete care sunt asezati pe spatarele scaunelor.
Incepe sa se joace cu o suvita de par, trecand-o prin dreptul buzelor, umezind-o putin, apoi tresare cand unul dintre liceeni se intoarce spre el, privindu-l adanc in ochi. Baiatul deschide putin gura lasandu-si buzele sa-i tremure usor in momentul in care adolescentul de la masa alaturata ii zambeste vesel. Yuuri il vede acum mult mai bine, inainte acesta stand cu spatele acoperit de perechea sa de rachete si cu fata catre ceilalti. Ochii acestuia, de un caprui inchis il fascineaza de cand privirea sa ii intalneste, iar parul castaniu ii pune in evidenta.
Isi strange paharul cu nectar de fructe inca negustat in maini cand tanarul pleaca de langa prietenii sai, asezandu-se la un scan de la masa lui.
-La mine te uitai ? - il intreaba incepand sa-i analizeze privirea.
Acesta lasa repede capul in jos, uitandu-se la reflexia sa de pe suprafata lichidului : nu se astepta sa fie observat…cu atat mai mult sa roseasca de la o simpla privire…Se relaxeaza putin cand il aude pe adolescent razand putin si-si face curaj sa-l priveasca.
-Imi pare rau. Mi-a atras un prieten atentia. Esti in clasa cu Kouta Yuudai, nu-i asa? Este fratele meu.- il ia prin surprindere - pentru o clipa a crezut ca a fost descoperit - insa de-ndata ce-si revine ii raspunde afirmativ, miscandu-si capul. - Midori Yuudai. Incantat de cunostinta. - ii intinde mana, strangand-o pe a sa dupa cateva secunde bune de asteptare.
-Yuu…Sayuri Takashi… - se prezinta, balbaindu-se din cauza emotiilor ce-l cuprind cand ii simte palma calda atingand-o pe a sa.
Nu apuca sa savureze intreg momentul, cand mainile li se dezlipesc si-i vede pe tineri ridicandu-se si parasind terasa. Ramane cu obrajii rozalii, insa si cu un zambet timid pe buze : poate va avea o sansa, acum stiind ca este in aceeasi clasa cu fratele unui posibil prieten…insa starea de euforie nu dureaza mult, dandu-si seama ca acelasi coleg va fi si o problema pentru el…
”Jurnal - 26.04.2002
17:43
In sfarsit au trecut zilele de scoala. Desi este vineri se pare ca cineva s-a indurat de noi si ne-a lasat sa stam acasa. Credeam ca o sa-mi fie greu saptamana aceasta - eu…proaspat indragostit…scoala…zeci de teste …acasa …singur…Dar a fost bine. Este adevarat ca nu am discutat deloc cu Kouta…si cred ca este mai bine asa…nu vreau sa-mi stric imaginea in scoala.
Recitesc de cateva ori ce scriu si observ ca se vede clar o schimbare de atitudine fata de cum eram acum doua saptamani.
Am hotarat sa pastrez stilul de imbracaminte propus de Naki chiar si astazi, cand - spre bucuria mea de copilas indragostit - este ziua lui Kouta si eu sunt printre invitati. Stau de o ora in fata oglinzii mari din dormitorul meu si ma admir in diferite costumatii…bine ca nu este mama acasa…toata camera mea este acoperita cu gramezi de haine…
Lasand problemele minore in spate, mi-am gasit imbracamintea potrivita : un tricou alb, lung, doar cu un simbol Hippie pe el si pantaloni crem, cu multe buzunare. Cred ca arat destul de decent, desi hainele nu ma reprezinta in totalitate. Singura problema mai ramane parul, machiajul fiind exclus. Normal sau legat? Nici o adolescenta la prima intalnire nu se panicheaza ca mine. De ce te temi, Yuuri ? Esti cel mai atragator baiat din tara ! Deja sunt in intarziere! Gata…ma calmez, il las liber si plec. Din cate am auzit vom si pleca pe undeva si vom dormi la el. O noapte in alta casa ? N-am mai avut de mult asa ceva. Sper sa am noroc.”
Cerul este rozaliu, soarele pregatindu-se sa lase loc noptii, insa strazile sunt inca cutreerate…Tanarul isi face curaj si iese pe strada, atragand atentia catorva veci, insa - spre fericirea sa - nimic mai mult. Admira putin norii portocalii ce se joaca pe sus si florile gingase ale pomilor mai intarziati, apoi isi indreapta privirea la drum.
Persoanele de pe trotuar incep sa se disipeze, intr-un final el ramanand singur pe strada…Vantul se strecoara usor prin parul sau, despartindu-i fiecare fir lung si moale de par…Emotiile incep sa-i treaca, simtindu-si fata mai rece…
Dupa cateva minute ajunge la casa colegului sau. Se linisteste vazand ca inca mai vin oameni, apoi trage aer in piept si deschide usa din sticla fumurie.
-Yuu-chan!! - se aude o voce stridenta de cum paseste pragul si se trezeste cu Kouta in bratele sale. - Nu ma asteptam sa vii! - ii tipa in ureche in timp ce tanarul incearca sa-l indeparteze
-Da…nici eu… - strange din dinti incercand sa zambeasca, apoi reuseste sa-l dezlipeasca pe baiat, impingandu-l cativa centimetri mai in spate
-Midori mi-a zis ca s-a intalnit cu tine in parc. Este adevarat? Are obiceiul sa ma minta ca sa ma faca gelos.
-Sa…ce? - ridica acesta din sprancene strambandu-se putin, apoi il vede pe fratele acestuia iesind din camera alaturata cu cateva racoritoare asezate pe o tava. - Buna… - incearca sa se remarce, ridicndu-si mana tremuranda.
Adolescentul isi intoarce capul zambind, apoi se apropie de el, salutandu-l la randul sau. Isi pune mana pe umarul fratelui sau, discutand putin cu el, spre disperarea lui Yuuri, care desi nu-si mai simte picioarele, se chinuie sa-i auda…insa in zadar…
-Ai dreptate! - il trezeste vocea lui Kouta din nou la realitate, apoi acesta il prinde de mana, tragandu-l dupa el. - Yuu-chan, am pastrat un loc pentru tine langa prietenii tai. - ii arata o canapea visinie, din piele unde stau doar doi colegi de-ai sai, dandu-i drumul in acest timp.
Se uita incercand sa-si aminteasca de ce a venit aici, apoi „motivul” ii atinge umarul, inmanandu-i un pahar cu nectar.
-Am vazut ca-ti place. Distractie placuta, Sayuri!
Apropie paharul de piept urmarindu-l cu privirea pe tanar si rosind destul de vizibil…numele sau n-a mai fost niciodata atat de frumos rostit…Desi inainte nu-i placea sa i se spuna asa…vrea sa-l mai auda o data…
Observa ca prietenii sai il cheama si-si aminteste sa se duca la ei. Ajunge, il saluta pe fiecare in parte si se aseaza pe canapea. Din fericire, roseata din obraji dispare repede in cazul lui, ceilalti neobservandu-i starea.
Se relaxeaza, savurand cu rabdare si atentie lichidu-l dulce ce-i fusese daruit, apoi privirea ii este atrasa catre o fata aproximativ de aceeadi varsta cu el. Ii cerceteaza hainele : o fusta exagerat de scurta, din blugi si un tricou roz, care de abia-i acopera pieptul, spatele fiindu-i gol. Se incrunta, nestiind ce cauta imbracata asa aici, apoi ochii i se maresc, vazand ca-l ia in brate pe Midori. Aceasta se ridica pe varfurile adidasilor si, ramanand cu mainile dupa gatul adolescentului, il saruta.
Baiatul deja incepe sa respire fortat, scrasnind din dinti pana cand sarutul acestora este oprit de sunetul unui pahar spart. Yuuri se uita spre Kouta, stiind ca el mai scapa racoritoarele, insa nu observa nici una pe jos. « Yuuri ! » se aude vocea unei prietene de pe canapeaua opusa care se uita ingrijorata la el.
So..
sakura345, credeam ca..credeam ca...ai murit @_@..serios..Sa zic, sau sa nu zic? Ok, zic: Este YuuRi :P cat mi-ar placea Yuuki, tot Yuuri ramane. Ok ok..comentezi data viitoare(si acum nu mai am scuze ca am ajuns la capitolele scrise bine ^^"...mai bine..) Thanks!*chuu*
Rose-chan, i-i-interesant?oO..eu..descriu?oO..aveam impresia ca dintr-un anumit moment am inceput cu descrieri mecanice, fara epitete & co, deci aici nu stiu ce sa spun ^^". Next..Este YuuRi :P tin la asta ^^" Nu esti crazy..stiu cum este ^^" Chuu & thanks
20:14
Dupa ce am mai discutat cu Naki in sfarsit am sosit acasa. Acum ma gandesc la ceea ce mi-a spus. Sa ma imbrac mai decent in primul rand. Nu stiu ce au hainele mele obisnuite, dar nu se intampla nimic daca voi incerca si tricourile si pantalonii mai lungi si largi. Din cate observ sunt chiar comode, insa m-as mira sa am atat de mult succes ca si inainte imbracat asa. Parul refuz sa mi-l tai sau sa-l leg, deci il las la fel ca inainte. Renunt si la putinul machiaj prin care imi conturam ochii si am facut tot ce mi-a spus.
Cel putin acum ma simt mai bine, gasindu-mi o ocupatie si uitand catusi de putin de grijile de dinainte.’’
18 Aprilie 2002
Zilele reci au trecut in sfarsit, iar soarele se face din nou simtit peste oras. Fiind prima zi dintr-un week-end care se arata a fi calduros si insorit, aleile parcului sunt cutreerate de o multitudine de oameni de toate varstele, in special de tineri.
O astfel de atmosfera i-a suras si viitorului inger din orasul Kyoto care acum cerceteaza cu privirea fiecare adolescent in parte. Isi mai indreapta atenti si catre hainele sale : fiind imbracat atat de neobisnuit pentru el, exact asa cum ii sugerase Naoki, nu stie la ce sa se astepte. Hainele sale de dinainte, mai stramte si usor mulate pe corpul sau nu-i faceau niciodata probleme.
Ajunge in fata unei terase unde se opreste si-si cumpara o racoritoare, asezandu-se la una din mesele libere. Nu ii este atat de sete, insa tinerii de la masa care se afla „din intamplare” langa a sa i-au atras atentia destul de mult inca de pe trotuar. Ii studiaza, asigurandu-se in acelasi timp ca ei nu observa asta. Sunt patru baieti de vreo 16 sau 17 ani, destul de supli si atletici. « Probabil de la tenis. » concluzioneaza acesta in mintea sa, vazand secii negri pentru rachete care sunt asezati pe spatarele scaunelor.
Incepe sa se joace cu o suvita de par, trecand-o prin dreptul buzelor, umezind-o putin, apoi tresare cand unul dintre liceeni se intoarce spre el, privindu-l adanc in ochi. Baiatul deschide putin gura lasandu-si buzele sa-i tremure usor in momentul in care adolescentul de la masa alaturata ii zambeste vesel. Yuuri il vede acum mult mai bine, inainte acesta stand cu spatele acoperit de perechea sa de rachete si cu fata catre ceilalti. Ochii acestuia, de un caprui inchis il fascineaza de cand privirea sa ii intalneste, iar parul castaniu ii pune in evidenta.
Isi strange paharul cu nectar de fructe inca negustat in maini cand tanarul pleaca de langa prietenii sai, asezandu-se la un scan de la masa lui.
-La mine te uitai ? - il intreaba incepand sa-i analizeze privirea.
Acesta lasa repede capul in jos, uitandu-se la reflexia sa de pe suprafata lichidului : nu se astepta sa fie observat…cu atat mai mult sa roseasca de la o simpla privire…Se relaxeaza putin cand il aude pe adolescent razand putin si-si face curaj sa-l priveasca.
-Imi pare rau. Mi-a atras un prieten atentia. Esti in clasa cu Kouta Yuudai, nu-i asa? Este fratele meu.- il ia prin surprindere - pentru o clipa a crezut ca a fost descoperit - insa de-ndata ce-si revine ii raspunde afirmativ, miscandu-si capul. - Midori Yuudai. Incantat de cunostinta. - ii intinde mana, strangand-o pe a sa dupa cateva secunde bune de asteptare.
-Yuu…Sayuri Takashi… - se prezinta, balbaindu-se din cauza emotiilor ce-l cuprind cand ii simte palma calda atingand-o pe a sa.
Nu apuca sa savureze intreg momentul, cand mainile li se dezlipesc si-i vede pe tineri ridicandu-se si parasind terasa. Ramane cu obrajii rozalii, insa si cu un zambet timid pe buze : poate va avea o sansa, acum stiind ca este in aceeasi clasa cu fratele unui posibil prieten…insa starea de euforie nu dureaza mult, dandu-si seama ca acelasi coleg va fi si o problema pentru el…
”Jurnal - 26.04.2002
17:43
In sfarsit au trecut zilele de scoala. Desi este vineri se pare ca cineva s-a indurat de noi si ne-a lasat sa stam acasa. Credeam ca o sa-mi fie greu saptamana aceasta - eu…proaspat indragostit…scoala…zeci de teste …acasa …singur…Dar a fost bine. Este adevarat ca nu am discutat deloc cu Kouta…si cred ca este mai bine asa…nu vreau sa-mi stric imaginea in scoala.
Recitesc de cateva ori ce scriu si observ ca se vede clar o schimbare de atitudine fata de cum eram acum doua saptamani.
Am hotarat sa pastrez stilul de imbracaminte propus de Naki chiar si astazi, cand - spre bucuria mea de copilas indragostit - este ziua lui Kouta si eu sunt printre invitati. Stau de o ora in fata oglinzii mari din dormitorul meu si ma admir in diferite costumatii…bine ca nu este mama acasa…toata camera mea este acoperita cu gramezi de haine…
Lasand problemele minore in spate, mi-am gasit imbracamintea potrivita : un tricou alb, lung, doar cu un simbol Hippie pe el si pantaloni crem, cu multe buzunare. Cred ca arat destul de decent, desi hainele nu ma reprezinta in totalitate. Singura problema mai ramane parul, machiajul fiind exclus. Normal sau legat? Nici o adolescenta la prima intalnire nu se panicheaza ca mine. De ce te temi, Yuuri ? Esti cel mai atragator baiat din tara ! Deja sunt in intarziere! Gata…ma calmez, il las liber si plec. Din cate am auzit vom si pleca pe undeva si vom dormi la el. O noapte in alta casa ? N-am mai avut de mult asa ceva. Sper sa am noroc.”
Cerul este rozaliu, soarele pregatindu-se sa lase loc noptii, insa strazile sunt inca cutreerate…Tanarul isi face curaj si iese pe strada, atragand atentia catorva veci, insa - spre fericirea sa - nimic mai mult. Admira putin norii portocalii ce se joaca pe sus si florile gingase ale pomilor mai intarziati, apoi isi indreapta privirea la drum.
Persoanele de pe trotuar incep sa se disipeze, intr-un final el ramanand singur pe strada…Vantul se strecoara usor prin parul sau, despartindu-i fiecare fir lung si moale de par…Emotiile incep sa-i treaca, simtindu-si fata mai rece…
Dupa cateva minute ajunge la casa colegului sau. Se linisteste vazand ca inca mai vin oameni, apoi trage aer in piept si deschide usa din sticla fumurie.
-Yuu-chan!! - se aude o voce stridenta de cum paseste pragul si se trezeste cu Kouta in bratele sale. - Nu ma asteptam sa vii! - ii tipa in ureche in timp ce tanarul incearca sa-l indeparteze
-Da…nici eu… - strange din dinti incercand sa zambeasca, apoi reuseste sa-l dezlipeasca pe baiat, impingandu-l cativa centimetri mai in spate
-Midori mi-a zis ca s-a intalnit cu tine in parc. Este adevarat? Are obiceiul sa ma minta ca sa ma faca gelos.
-Sa…ce? - ridica acesta din sprancene strambandu-se putin, apoi il vede pe fratele acestuia iesind din camera alaturata cu cateva racoritoare asezate pe o tava. - Buna… - incearca sa se remarce, ridicndu-si mana tremuranda.
Adolescentul isi intoarce capul zambind, apoi se apropie de el, salutandu-l la randul sau. Isi pune mana pe umarul fratelui sau, discutand putin cu el, spre disperarea lui Yuuri, care desi nu-si mai simte picioarele, se chinuie sa-i auda…insa in zadar…
-Ai dreptate! - il trezeste vocea lui Kouta din nou la realitate, apoi acesta il prinde de mana, tragandu-l dupa el. - Yuu-chan, am pastrat un loc pentru tine langa prietenii tai. - ii arata o canapea visinie, din piele unde stau doar doi colegi de-ai sai, dandu-i drumul in acest timp.
Se uita incercand sa-si aminteasca de ce a venit aici, apoi „motivul” ii atinge umarul, inmanandu-i un pahar cu nectar.
-Am vazut ca-ti place. Distractie placuta, Sayuri!
Apropie paharul de piept urmarindu-l cu privirea pe tanar si rosind destul de vizibil…numele sau n-a mai fost niciodata atat de frumos rostit…Desi inainte nu-i placea sa i se spuna asa…vrea sa-l mai auda o data…
Observa ca prietenii sai il cheama si-si aminteste sa se duca la ei. Ajunge, il saluta pe fiecare in parte si se aseaza pe canapea. Din fericire, roseata din obraji dispare repede in cazul lui, ceilalti neobservandu-i starea.
Se relaxeaza, savurand cu rabdare si atentie lichidu-l dulce ce-i fusese daruit, apoi privirea ii este atrasa catre o fata aproximativ de aceeadi varsta cu el. Ii cerceteaza hainele : o fusta exagerat de scurta, din blugi si un tricou roz, care de abia-i acopera pieptul, spatele fiindu-i gol. Se incrunta, nestiind ce cauta imbracata asa aici, apoi ochii i se maresc, vazand ca-l ia in brate pe Midori. Aceasta se ridica pe varfurile adidasilor si, ramanand cu mainile dupa gatul adolescentului, il saruta.
Baiatul deja incepe sa respire fortat, scrasnind din dinti pana cand sarutul acestora este oprit de sunetul unui pahar spart. Yuuri se uita spre Kouta, stiind ca el mai scapa racoritoarele, insa nu observa nici una pe jos. « Yuuri ! » se aude vocea unei prietene de pe canapeaua opusa care se uita ingrijorata la el.