21-06-2011, 12:48 PM
Hello! Am revenit. Multumesc pentru comentarii. Mady multumesc si stiu ca nu sunt perfecta si nici nu voi fi prea curand. Titlul e oribil as putea spune insa chiar nu am avut alta idee. Asklepios iti multumesc si tie stiu ca capitolul a fost foarte scurt. Cat despre dialog am sa incerc sa il mai scurtez. KiDda si eu sper la fel si iti multumesc ca ai citit.
Am adus capitolul doi. Astept noi comentarii si critici ^^.
Capitolul 2
Gatul nu imi mai ardea. Ma simteam mai bine. Imediat, gandul mi-a zburat la Stefan. Unde era? De ce plecase? Aceasta era intrebarea care ma framanta cel mai mult. Imi promisese ca se va intoarce, dar daca nu va veni inapoi? Atentia mi-a fost distrasa de o voce foarte cunoscuta. Pentru o clipa am crezut ca e Stefan. Dulcele meu Stefan! Dar, nu avea cum sa fie el. Sau poate ca era chiar el. Am incercat sa imi deschid ochii, insa nu am reusit. Ma luptam cu propriul corp. Oboseala starnsa isi facu simtita prezenta. Am mai incercat odata sa ma trezesc insa nu am reusit. Vazand ca nu am ce face, am continuat sa ma gandesc la Stefan. Poate ca a fost atacat. O imagine cu Stefan mort mi-a aparut in minte. Parul lui castaniu era murdar de sange. Ochii lui care atunci cand se hranea erau albastrii ca cerul senin, in imaginea devastatoare ce mi-a aparut in minte erau de un rosu-sangeriu. Corpul ii era plin de rani. Nu. Asa ceva nu i se putea intampla. Nu lui Stefan. Pentru a alunga orice alt gand rau, am incercat sa deschid din nou ochii.
De data aceasta i-am deschis cu usurinta. Camera in care ma aflam imi era necunoscuta. Peretii albi ca de spital alcatuiau micuta odaie in care ma aflam. Nu mai era nimeni. Camera era simpla. Un pat si un dulap erau singurele lucruri ce umpleau golul. M-am dat jos din pat cu grija. Eram desculta, iar podeaua era rece ca gheata. Am mers incet spre usa. Aceasta era intredeschisa. L-am zarit pe David. Parul lui negru ii acoperea fata. Am realizat ca David vorbea cu cineva. Mi-am mutat privirea pe acea persoana. Am analizat-o rapid. Avea parul blond-cenusiu si ondulat. Ochii ii era verzi, mai verzi decat smaraldul, avea corpul zvelt si pielea era alba ca spuma laptelui. Era Cathy, cea mai buna prietena a mea. Defapt, as putea spune chiar singura.
Cei doi vorbeau foarte incet. Atat de incet incat nici urechile mele de vampir nu puteau auzii ce vorbeau. Dintr-o data Cathy isi muta privirea pe mine. Pleca de langa David si veni catre mincuta camera in care ma aflam.
-Rose! exclama ea.
Am imbratisat-o fericita. Am inceput sa vorbim cum facem mereu.
-Apropo, ai vorbit cu Stefan? ma intreba ea.
Am lasat capul in jos si am suspinat adanc. Cathy mi-a pus capul pe pieptul ei.
-Imi pare rau ca am adus vorba, dar chestia e ca eu l-am vazut prin Canada, in Vancouver.
Am facut ochii mari si o noua speranta mi-a luminat sufletul. Am vorbit cu David si pana la urma a fost de accord sa mergem impreuna cu Cathy prin lume. Aveam sa mergem in Canada sa vedem daca Stefan a ramas acolo.
Nu mai mersesem cu avionul pana acum. Era plin de oameni, iar mirosul ma innebunea. Scaunele erau confortabile. Drumul mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Cand am aterizat am fugit din avion, deoarece ma simteam ca si cum tot drumul as fi inspirat otrava sau mai bine zis droguri.
Am mers la un hotel renumit. Eu si Cathy am dormit in aceeasi camera in timp ce David a dormit singur. Era o noapte linistita. Eu si Cathy eram gata sa adormim cand un zgomot s-a auzit de la fereastra.
-Ce-a fost asta? am zis speriata.
-Nu stiu, spuse Cathy incet, in timp ce se ridica din pat.
In urmatorul moment, ceva ne lovi pe amandoua.
Am adus capitolul doi. Astept noi comentarii si critici ^^.
Capitolul 2
Gatul nu imi mai ardea. Ma simteam mai bine. Imediat, gandul mi-a zburat la Stefan. Unde era? De ce plecase? Aceasta era intrebarea care ma framanta cel mai mult. Imi promisese ca se va intoarce, dar daca nu va veni inapoi? Atentia mi-a fost distrasa de o voce foarte cunoscuta. Pentru o clipa am crezut ca e Stefan. Dulcele meu Stefan! Dar, nu avea cum sa fie el. Sau poate ca era chiar el. Am incercat sa imi deschid ochii, insa nu am reusit. Ma luptam cu propriul corp. Oboseala starnsa isi facu simtita prezenta. Am mai incercat odata sa ma trezesc insa nu am reusit. Vazand ca nu am ce face, am continuat sa ma gandesc la Stefan. Poate ca a fost atacat. O imagine cu Stefan mort mi-a aparut in minte. Parul lui castaniu era murdar de sange. Ochii lui care atunci cand se hranea erau albastrii ca cerul senin, in imaginea devastatoare ce mi-a aparut in minte erau de un rosu-sangeriu. Corpul ii era plin de rani. Nu. Asa ceva nu i se putea intampla. Nu lui Stefan. Pentru a alunga orice alt gand rau, am incercat sa deschid din nou ochii.
De data aceasta i-am deschis cu usurinta. Camera in care ma aflam imi era necunoscuta. Peretii albi ca de spital alcatuiau micuta odaie in care ma aflam. Nu mai era nimeni. Camera era simpla. Un pat si un dulap erau singurele lucruri ce umpleau golul. M-am dat jos din pat cu grija. Eram desculta, iar podeaua era rece ca gheata. Am mers incet spre usa. Aceasta era intredeschisa. L-am zarit pe David. Parul lui negru ii acoperea fata. Am realizat ca David vorbea cu cineva. Mi-am mutat privirea pe acea persoana. Am analizat-o rapid. Avea parul blond-cenusiu si ondulat. Ochii ii era verzi, mai verzi decat smaraldul, avea corpul zvelt si pielea era alba ca spuma laptelui. Era Cathy, cea mai buna prietena a mea. Defapt, as putea spune chiar singura.
Cei doi vorbeau foarte incet. Atat de incet incat nici urechile mele de vampir nu puteau auzii ce vorbeau. Dintr-o data Cathy isi muta privirea pe mine. Pleca de langa David si veni catre mincuta camera in care ma aflam.
-Rose! exclama ea.
Am imbratisat-o fericita. Am inceput sa vorbim cum facem mereu.
-Apropo, ai vorbit cu Stefan? ma intreba ea.
Am lasat capul in jos si am suspinat adanc. Cathy mi-a pus capul pe pieptul ei.
-Imi pare rau ca am adus vorba, dar chestia e ca eu l-am vazut prin Canada, in Vancouver.
Am facut ochii mari si o noua speranta mi-a luminat sufletul. Am vorbit cu David si pana la urma a fost de accord sa mergem impreuna cu Cathy prin lume. Aveam sa mergem in Canada sa vedem daca Stefan a ramas acolo.
Nu mai mersesem cu avionul pana acum. Era plin de oameni, iar mirosul ma innebunea. Scaunele erau confortabile. Drumul mi s-a parut ca a durat o vesnicie. Cand am aterizat am fugit din avion, deoarece ma simteam ca si cum tot drumul as fi inspirat otrava sau mai bine zis droguri.
Am mers la un hotel renumit. Eu si Cathy am dormit in aceeasi camera in timp ce David a dormit singur. Era o noapte linistita. Eu si Cathy eram gata sa adormim cand un zgomot s-a auzit de la fereastra.
-Ce-a fost asta? am zis speriata.
-Nu stiu, spuse Cathy incet, in timp ce se ridica din pat.
In urmatorul moment, ceva ne lovi pe amandoua.