Capitolul 1
-Un avocat de milioane-
Este ora 7.00 iar ceasul din dormitorul lui Madarame Yoishi suna de cateva minute ajutand parca locul d�j� destul de dezordonat sa para frontal de lupta al unor popoare migratoare extreme de furioase. Patul era complet ravasit, cearsafurile stateau pe jumatate in pat, cealalta jumatate fiind neglijent aruncata pe podea. Biroul statea sa cada sub greutatea unui calculator preset de sute de camasi, pantaloni si alte haine, iar usa de la baie era larg deschisa, pe ea fiind agatata in graba o pijama.
Desi este greu de crezut, acesta este dormitorul dintr-o vila cat se poate de luxoasa. Casa are trei etaje, iar ferestrele termopan sunt insotite de ghivece de flori multicolore. Gradina din fata se intinde pe o suprafata de cel putin o jumatate de hectar, iarba este proaspat tunsa, imprastiind o mireasma placuta. In lateral se aflau cate doua gradini de trandafiri de o frumusete rar intalnita, pe care proprietarul le pretuia nespus. In spate domnea o piscina plina cu apa limpede, iar intreaga suprafata era inconjurata cu un gard din fier vopsit bleu.
Intrarea in incinta proprietatii era marcata de o poarta imensa, din lemn solid, vopsit tot bleu, destul de impunator.
Insa, contrar armoniei de afara, in interiorul vilei o voce de barbat perturba linistea, zguduind parca peretii:
-A-K-E-M-I! Unde mama naibii esti?
-Domnule� indrazni o domnisoara in varsta de 20 de ani sa i se adreseze. Vazand ca inca mai traieste a continuat: -Doamna Akemi a plecat mai devreme si mi-a spus sa va transmit ca s-a dus la o intalnire cu asociatul.
-Da, mersi de informatie, poti sa pleci! I-a replicat cu raceala si furie deabia controlata un roscat inalt imbracat intr-un sacou negru, foarte elegant. In cea mai mare viteza si-a luat geanta de pe scaunul din sufragerie, a incaltat niste pantofi negri de lac si a iesit vijelios pe usa, traversand gradina pentru a ajunge la garaj.
Imediat ce s-a urcat in SangYong-ul vopsit in culoarea lui preferata, negrul, a pornit pe soselele aglomerate din Tokyo. Viteza cu care conducea, lejeritatea cu care se strecura in fata celorlaltor masini, desi era la volanul uneia destul de voluminoasa, si geamurile larg deschise erau semen evidente ale priceperii si placerii cu care manevra automobilul.
Parul roscat nu avea o anumita pozitie, la contactul cu aerul lovea funntea acestuia, enervandu-l.
�Mama ta de par, daca nu ar trebui sa arat cat de cat uman te-as tunde!!� gandea acesta, apasand pe frana. Motivul opririi bruste a fost sosirea la destinatie, o cladite inalta, construita parca din sticla.
A lasat masina in parcare si a coborat. Apoi s-a indreptat catre intrare, patrunzand prin aglomeratia specifica unei companii populare. A urcat la etajul doi, salutandu-si secretara.
-Aveti un apel domnule! I s-a adresat femeia, in vreme ce el a intrat in birou si a ridicat receptorul telefonului. Era curios sa afle cine ar putea sa-l sune la ora 7.30 dimineata.
-Alo? Buna ziua!a salutat el.
De partea cealalta a firului o voce sobra, chiar impunatoare i-a spus ca doreste sa-l vada si ca va sosi la biroul sau peste doua ore. Inainte sa primeasca un raspuns, baiatul a inchis, lasandu-l pe roscat cu gura cascata.
�Asta da tupeu!�gandi acesta, lasand receptorul jos, pentru a se apuca de lucru. Biroul sau era acoperit de teancuri de hartii.
[attachment=299]-> Madarame Akemi, sotia lu' Yoishi
[attachment=298]-> Yoichi Madarame
[attachment=297]-> asta e ala care a sunat, o sa apara pe parcus, nume: Takezo Shimmen(numele imi place si cum celelalt fic s-a dus...)
-Un avocat de milioane-
Este ora 7.00 iar ceasul din dormitorul lui Madarame Yoishi suna de cateva minute ajutand parca locul d�j� destul de dezordonat sa para frontal de lupta al unor popoare migratoare extreme de furioase. Patul era complet ravasit, cearsafurile stateau pe jumatate in pat, cealalta jumatate fiind neglijent aruncata pe podea. Biroul statea sa cada sub greutatea unui calculator preset de sute de camasi, pantaloni si alte haine, iar usa de la baie era larg deschisa, pe ea fiind agatata in graba o pijama.
Desi este greu de crezut, acesta este dormitorul dintr-o vila cat se poate de luxoasa. Casa are trei etaje, iar ferestrele termopan sunt insotite de ghivece de flori multicolore. Gradina din fata se intinde pe o suprafata de cel putin o jumatate de hectar, iarba este proaspat tunsa, imprastiind o mireasma placuta. In lateral se aflau cate doua gradini de trandafiri de o frumusete rar intalnita, pe care proprietarul le pretuia nespus. In spate domnea o piscina plina cu apa limpede, iar intreaga suprafata era inconjurata cu un gard din fier vopsit bleu.
Intrarea in incinta proprietatii era marcata de o poarta imensa, din lemn solid, vopsit tot bleu, destul de impunator.
Insa, contrar armoniei de afara, in interiorul vilei o voce de barbat perturba linistea, zguduind parca peretii:
-A-K-E-M-I! Unde mama naibii esti?
-Domnule� indrazni o domnisoara in varsta de 20 de ani sa i se adreseze. Vazand ca inca mai traieste a continuat: -Doamna Akemi a plecat mai devreme si mi-a spus sa va transmit ca s-a dus la o intalnire cu asociatul.
-Da, mersi de informatie, poti sa pleci! I-a replicat cu raceala si furie deabia controlata un roscat inalt imbracat intr-un sacou negru, foarte elegant. In cea mai mare viteza si-a luat geanta de pe scaunul din sufragerie, a incaltat niste pantofi negri de lac si a iesit vijelios pe usa, traversand gradina pentru a ajunge la garaj.
Imediat ce s-a urcat in SangYong-ul vopsit in culoarea lui preferata, negrul, a pornit pe soselele aglomerate din Tokyo. Viteza cu care conducea, lejeritatea cu care se strecura in fata celorlaltor masini, desi era la volanul uneia destul de voluminoasa, si geamurile larg deschise erau semen evidente ale priceperii si placerii cu care manevra automobilul.
Parul roscat nu avea o anumita pozitie, la contactul cu aerul lovea funntea acestuia, enervandu-l.
�Mama ta de par, daca nu ar trebui sa arat cat de cat uman te-as tunde!!� gandea acesta, apasand pe frana. Motivul opririi bruste a fost sosirea la destinatie, o cladite inalta, construita parca din sticla.
A lasat masina in parcare si a coborat. Apoi s-a indreptat catre intrare, patrunzand prin aglomeratia specifica unei companii populare. A urcat la etajul doi, salutandu-si secretara.
-Aveti un apel domnule! I s-a adresat femeia, in vreme ce el a intrat in birou si a ridicat receptorul telefonului. Era curios sa afle cine ar putea sa-l sune la ora 7.30 dimineata.
-Alo? Buna ziua!a salutat el.
De partea cealalta a firului o voce sobra, chiar impunatoare i-a spus ca doreste sa-l vada si ca va sosi la biroul sau peste doua ore. Inainte sa primeasca un raspuns, baiatul a inchis, lasandu-l pe roscat cu gura cascata.
�Asta da tupeu!�gandi acesta, lasand receptorul jos, pentru a se apuca de lucru. Biroul sau era acoperit de teancuri de hartii.
[attachment=299]-> Madarame Akemi, sotia lu' Yoishi
[attachment=298]-> Yoichi Madarame
[attachment=297]-> asta e ala care a sunat, o sa apara pe parcus, nume: Takezo Shimmen(numele imi place si cum celelalt fic s-a dus...)
The old bastard left his ties and his suit
A brown box, mothballs and bowling shoes