Poveste fără sfârşit

[Shadow.]

Hehe, mulţumesc mult pentru comentarii şi uitaţi continuarea. Sper să vă placă. Eu una am impresia că e puţin mai lung ca celelalte. Hei, nu da-ţi vina pe mine. Am avut azi de făcut două capitole la ficuri plus două compuneri la testul naţional. -.- Spor la citit.

Capitolul 6
- Sărutul din ploaie -

Când deschise ea ochii, cerul era acaparat de nori. Picăturile de apă se loveau rapid de fereastră. Pentru o secundă, îi păru rău pentru cei ce stau la ultimul etaj şi aud cum ploaia biciuieşte internita. Pe moment, nici nu îşi dăduse seama că era în camera brunetului, în patul lui. Era acoperită cu o pilotă, iar în cameră era foarte cald. Când se dezveli, observă că era goală şi roşi instantaneu. Abia apoi văzu la capătul patului o rochiţă aproape transparentă şi foarte scurtă, albastră. Pe ea, se afla un plic frumos parfumal. Simţurile sale olfactive începură să se alarmeze când simţise parfumul brunetului.
Desfăcând nerăbdătoare plicul, zări înauntru o scrisoare frumos împăturită. O deschise şi începu să citească cele câteva rânduri scrise elegant.

’’ Sakura, îmi pare rău că în dimineaţa asta nu sunt alături de tine când te vei trezi. Aseară m-ai lăsat să umplu singurul loc gol din tine, căci ştiu că toate gropiţele din inima şi mintea ta au fost acoperite cu mult timp în urmă când ne-am cunoscut. Te-am adus în apartamentul meu când am văzut că norii încep să se adune pe cer, dar a trebuit să plec pentru că am avut ceva treabă. Încerc să revin cât de repede pot.
Simte-te ca şi acasă, căci, în fond, aceasta este casa ta acum. Găseşti în frigider tot ce ai nevoie. Te rog doar să nu te oboseşti făcând curat sau altceva. O să le rezolv eu când ajung acasă.

P.S. Rochiţa de pe pat e pentru tine. Însă, să şti că eu nu te oblig să o porţi. Poţi rămâne şi aşa, goală.
Al tău, Sasuke ’’

Fata lăsă jos scrisoarea după ce o mai mirosi o dată, îmbrăcându-se apoi cu ce îi lăsase brunetul. Păşi pe parchetul din sufragerie, oprindu-se în dreptul uşii de sticlă ce ducea spre balcon. Trase uşor perdelele de voal, ochii săi fiind aţintiţi asupra cerului ce arunca parcă suliţe de lumină spre pământ. Cântecul picăturilor de ploaie, acompaniate de tunetele din văzduh era fascinant. Deschise uşor uşa, înaintând pe balcon. Imediat fusese acaparată de ploaia ce se izbea cu putere de corpul ei fierbinte. Întinse mâinile lateral, savurând momentul. Un fior ciudat o acapara cu fiecare atingere, iar faptul că era în plină ploaie şi zeci de picături, în corpul ei era un haos total. Îşi aduse aminte de noaptea trecută, când i se dărui lui. Nu regreta nici o secundă ce făcuse, din contră, era fericită că acum îi aparţinea.
Rochia se lipi de ea, luând forma corpului său. Lăsă capul pe spate, părul lung şi ud căzând parcă în valuri spre podea. Ochii îi ţinea închişi, savurând din plin momentul. Îi plăcea să danseze în ploaie, sau pur şi simplu să stea şi să simtă fiorii ce o cuprindeau de fiecare dată.
Simţii două braţe cum o cuprind de mijloc şi întoarse capul instantaneu. Ochii săi se izbiră de întunecimea ce se ascundea în spatele ochilor brunetului. O întoarse spre el, gustându-i pielea gâtului. Ea îşi împleti mâinile după gâtul lui, trăgându-l mai aproape de ea.Când îşi uniră buzele, ea simţii ce presiune apasă asupra lui datorită fierbinţelii ce pusese stăpânire pe buzele-i.



Filmul de groază ce rula la televizor nu era tocmai unul dintre preferatele fetei. Stătea pe canapeaua din living, cu capul brunetului în poala sa, masându-i uşor scalpul. Când simţi că fata se opri, băiatul o privi îndelung. Respiraţia îi era înceată, ochii închişi iar capul îi stătea sprijinit de spătarul canapelei. Un zâmbet triumfător apăru pe chipul său.
Ridicându-se în picioare, o apucă pe fată cu o mână de după genunchi şi cealaltă mână şi-o duse pe după şalele ei, prinzând-o în braţe ca pe o mireasă. Înaintând cu ea spre dormitor, fata se lipi şi mai bine de el, iar brunetul o strânse protector la pieptul lui. Intră în cameră, lăsând-o pe fată pe pat şi învelind-o cu pilota.
Privind-o preţ de câteva secunde, o admiră în toată splendoarea ei. Părul lung şi roz îi cădea răvăşit pe perna albă, iar câteva şuviţe mai neastâmpărate îi atingeau uşor faţa-i albă. Ochii verzi îi erau închişi, dar brunetul şi imagină în minte. Acei ochi pe care el îi iubea. Aceiaşi ochi care cu o seară în urmă nu se închiseră nici o clipă în timpul actului lor, continuând să îl privească, admirând muşchii ce i se contractau la fiecare mişcare făcută. Îi simţea răsuflarea caldă pe faţa lui. Un val de iubire îl lovea în fiecare secundă trecută, aducând asupra lui mai multă nebunie decât niciodată.
Îi luă o şuviţă de pe faţa firavă în mâna sa şi se jucă cu ea timp de câteva minute bune. Nici o clipă nu-şi dezlipii privirea de la buzele roşii-sângerii atât de specifice ei. O iubea pe ea şi nu voia să admită în faţa celorlalţi că ea era punctul său slab.
Cine s-ar fi gândit ?
Şi acum îşi amintea că prima dată când o văzuse îşi simţea inima gata să iasă din piept. Îşi aducea aminte perfect că de fiecare dată când o privea sentimentul pentru ea devenea tot mai puternic şi mai neastâmpărat. Gingăşia ei îl atrase în capcană din primele momente şi era conştient că dacă voia să o uite nu ar fi făcut altceva decât să se zbată ca un fluture în pânza paianjenului, reuşind să se afunde şi mai tare în sentimentul pe care îl purtă pentru ea.


Aştept păreri : d .