[Terminat[ Razbunarea unui suflet ucigator

[LoLix]

Hello dragi cititori stiu ca am intarziat foarte mult cu acest capitol si ca am promis ca nu se va mai intampla dar in ultima vreme nu am prea avut timp si cam alte scuze nu mai am dar oricum sper sa ma intelegeti si sper sa va placa acest capitol sper.


Cap VII Intalnirea

Inchid telefonul si aud vocea ragusita a bunicii care ma intreaba curioasa cine era. Ii explic ca era mama care tocmai imi spunea ca vine acasa peste doua zile. In timp ce ii explicam bunicii detaliile despre convorbirea telefonica aud un ciocanit in usa. Ma intreb cine ar putea fii in timp ce deschid usa dupa care raman putin surprinsa, la usa se afla Abygaele dar nu asta ma surprinde ci faptul ca a venit asa de dimineata.
- Inca esti in pijamale? Ai face bine sa te grabesti, Andrew ne asteapta. Imi spune blondina care intra si se face comoda pe o canapea din sufragerie fara ca eu sa ii fi spus ceva. Fara vre un alt comentariu ma indrept catre camera mea pentru a ma schimba. Cand ies din camera imi sare in ochi ceasul mare pe care bunica il pusese acolo special pentru mine. Raman uimita, acest ceas arata deja ora zece pe cat timp cel din sufragerie era, atunci cand ma trezisem, ora sase. Pentru a ma convinge ca ceasul din camera mea merge bine si ca timpul nu a trecut asa de repede cobor in graba scarile lasand ca volanasele de la rochita mea neagra sa zburde libere in aerul rece provocat datorita vitezei mele. Intru inapoi in sufragerie si imi fixez privirea catre ceasul de pe perete care arata aceeasi ora. Fara a mai face comentarii in privinta timpului care a trecut extrem de repede o intreb pe Aby daca a trecut pe la mine dimineata cand probabil ca eu aveam vedenii. Fata imi spune calm ca este imposibil deoarece ea dormea la aceea ora. 'Pai in cazul asta e clar ori o iau eu razna ori o fii ea somnambula' imi spun convinsa in minte dupa care parasesc incaperea insotita de blondina. Dupa ce iesim din casa aceasta incepe sa imi povesteasca despre Andrew.
-Stii, sper sa nu te deranjeze, dar Andrew are un tatuaj pe mana stanga. Imi spune blondina cuvinte a caror auz ma duc cu gandul la baiatul de aseara care si el avea un tatuaj pe aceeasi mana. Nu cer prea multe explicatii deoarece am ajuns in fata lui Andrew care intradevar ne astepta de ceva timp. Baiatul ma masoara din cap pana in picioare evitand sa se uite in ochii mei dupa care ne anunta ca putem pleca. Nu prea am idee unde mergem dar nici nu vreau sa intreb asa ca nu am de ales decat sa o ascult pe blondina care incearca din rasputeri sa ne scoata din monotonie. La un moment dat Aby tace iar peste noi se ajterne linistea. Cei doi se opresc iar eu din spatele lor nu observ asta si ma izbesc de Andrew provocandu-l sa faca cativa pasi inainte. Imi spune ceva la care eu nu dau importanta dupa care intreb unde suntem deoarece casa din fata noastra e imensa. Baiatul imi spune foarte calm ca aici locuiesc ei. Rostesc un 'waw' destul de ragusit dupa care pasesc peste pragul casei si patrund intr-o incapere luminata si foarte mare. Lumina orbitoare a soarelui imi strapunge ochii iar acestia incep sa lacrimeze ceea ce il face pe Andrew sa ma intrebe daca am patit ceva. Dupa ce il asigur ca sunt bine ma invita sa ma asez pe o canapea de langa geam. Se aseaza si el dar nu pe canapea langa mine ci pe o masa care statea fix in fata mea si incepe sa imi puna tot felul de intrebari. Desii nu am avut ocazia pana acum sa il analizez din cap pana in picioare am reusit totusi sa retin acele cateva trasaturi care abea acum prind contur. Parul blond valvoi ce ii straluceste in soare, pielea alba ce pare palida si acei ochi albastri misteriosi care inca imi evita privirea si obraji care se inrosesc la fiecare atingere de-a mea. Se face liniste, Andrew se ridica si ma ia de mana, e prima oara de cand l-am cunoscut cand m-a privit atent in ochi cu o privire la fel de speriata ca acel baiat de aseara. Incerc sa pun o intrbare dar parca cuvintele mi se impletesc in gat si nu le mai pot rostii. Baiatul ma trage de mana si ma indeamna sa il urmez. Ii indeplinesc dorinta si merg dupa el parcurgand intreaga camera dupa care urcam niste scari si in sfarsit ajungem intr-o camera luminata in totalitate de soare. Instram inauntru iar dupa primele aspecte imi dau seama ca este camera lui Andrew si din neatentie intru intr-o masuta pe care se aflau cateva lucruri, un caiet si un pahar gol care in contact cu podeaua se sparge. Imi cer scuze in timp ce ma las in jos pentru a strange cioburile imprastiate in mii de bucatele. In timp ce adunam cioburile mari ce au ramas la suprafata neteda a covorului din neatentie permit unei bucati foarte mici de ciob sa imi patrunda adanc in palma. Scot un sunet de durere iar blondul se apleaca spre mine ajutandu-ma sa ma ridic. Rana din palma incepe sa sangereze iar baiatul ia un tricou, care era aruncat pe pat si fuge la baie. Cand se intoarce imi ia mana ranita si pune o parte a tricoului ud pe rana pentru a o face sa nu mai sangereze. Ma uit cu cata grija se poarta si ma gandesc la tata care facea la fel pe cand eram copil si ma loveam la joaca. Desii sunt inca destul e speiata de incidentul de dimineata, ceea ce se vede si din comportamentul meu atat de rece, acum ma simt protejata ca si cum ar fii tata langa mine. Imi ridic privirea de la 'protectorul meu' si o vad pe Abygaele in pragul usii. Are aceeasi privire ca azi dimineata. Se pare ca e adevarat chiar a fost acolo'. Ma ridic repede si ma reped la usa.
'Prea tarziu Aby a disparut deja.' Ma intorc si ma uit la Anrew care se uita foarte mirat la muine. 'Sincer nici nu ma mir si eu m-as mira de viteza cu care m-am repezit la usa, si pentru ce...'
- Pentru nimic. Rostesc cu voce tare. Andrew imi pare rau dar trebuie sa plec, comtinui dupa care ma indepartez incet de usa. Fara a-mi face anuntata disparitia cobor repede scarile, strabat lunga incapere de jos dupa care ies fara a face galagie. Soarele este deja aproape de amiaza si ii simt razele calde deasupra capului. Strada este atat de pustie, oare unde este toata lumea? Pamantul este atat de uscat incat in unele locuri s-a transformat chiar in nisip. Ma opresc si ridic capul uitandu-ma la cer. Uneori imi doresc sa fiu un simplu norisor, sa plutesc deasupra lumii, sa nu ma poata atinge nimeni, sa fiu libera, dar asta e imposibil. Un tipat ragusit imi atrage atentia. Intr-un colt format de doua case se deslusesc cu greu doua persoane care fac nisipul sa se transforme in praf. Cu multa neincredere in pasi ma indrept spre locul agitatiei. Deodata simt cum sangele mi se opreste, cum nu ma mai pot misca, cum respiratia mi se opreste. "S-a terminat". Vantul ce imi trece pe la spate imi face caderea mai lenta dar chiar si asa eu sunt pregatita pentru marele impact cu pamantul. Deasupra mea se ridica un nor imens de praf. Razele soarelui fac ca umbrele, oricat de mici ar fii, sa para enorme. O umbra lunga imi acopera soarele blocand atingerea razelor sa imi mangaie corpul lipsit de vlaga. "Oare acum e sfarsitul?" Cu ultimele puteri imi ridic privirea si vad un baiat inalt, blond cu o privire albastra, blana ca a lui Andrew dar nu e el sau cel putin asa cred. Se apleaca spre mine si ma lasa sa privesc in gol, privind la persoana din spatele lui.
- Michel! Sunt cuvintele pe care reusesc sa le rostesc. Mana mea incepe usor sa fluture in aer. Imi indrept privire in jos uitandu-ma la pamantul acoperit de uriasii stropi de sange care pare ca se indeparteaza incet, incet. Lovitura pe care tocmai am primit-o a fost aproape fatala. M-a lasat fara pic de energie. Treptat intunericul pune stapanire pe mine si ma trimite intr-un loc, desii cunoscut mie, atat de infricosator. Ultima oara am crezut ca nu mai pot sa mai patrund in acest loc infricosator, rece si pustiu. "Cat a trecut de atunci? O luna de zile?" Se pare ca incidentul fulgerului se repeta dar de data asta fulgerul s-a transformat in lama de cutit gros care a patruns cu multa ura in pieptul meu. Inspaimantator e faptul ca eu stiu ca este aceeasi persoana care a incercat sa o omoare pe bunica si care a lasat acel mesaj blestemat pe oglinda din baie.
-De ce nu te pot ucide? Cuvintele rostite cu atata ura de catre cel ce acum ma poarta in brate ducandu-ma undeva, unde eu nu am idee. "Oare ma va omora pe mine, apoi pe Alan, bunica si in final pe mama?" Stiu ca este un gand intunecat dar l-a omorat deja pe Michel si acum nu mai are cine sa il opreasca.