Punem pariu [16-18+]

[Psike]

.Dudiii nu m-asteptam sa placa Vlad atat de mult;)), dar sa vedem ce se intampla intre cei doi. Nimic nu e roz pana la final sau de la inceput pana la sfarsit, totusi e drama ficul.

BLforever ai nimerit cate ceva pe acolo, putin pe ici, putin dincolo.

Cap 13.

Frunzele arborilor fosneau parca ar fi fost din metal si suprafetele lucioase se atingeau scotand un sunet ca unghiile pe o tabla; incepuse sa ploua usor si incercam sa ma grabesc. Deja eram racit si nu simteam nevoia sa fac peneumonie sau orice altceva, chiar daca nu-mi pasa de altii, macar vroiam ca eu sa fiu intreg.
O stare de oboseala incepuse sa-mi cuprinda trupul si nu prea stiam de ce. Era foarte ciudat ca in ultima perioada fusesem mai bolnav ca toata viata, ca si cum problemele si nervii intinsi la maxim isi spuneau cuvantul. Am oftat si ar fi trebui sa fiu la scoala, dar nu ma simteam in stare; cine stie ce mai pateam si pe acolo.
Am traversat si am luat-o pe bulevard spre liceu, aveam sa cer o scutire pe cateva zile si poate cu putina liniste si odihna aveam sa-mi revin. Nu era nimeni in curte si cred ca incepusera orele; am intrat si am urcat treptele spre etajul unul, indreptandu-ma catre infirmerie.
Era atata liniste incat ecoul pasilor mei se amplifica parca cu fiecare clipa; am ciocanit de doua ori si am asteptat, apoi am mai batut o data. Nu se clintea nimic inauntru si probabil medicul era ocupat cu cineva sau lucra la ceva. Am inspirat adanc si am deschis usa, intrand si inchizand-o dupa mine.
Doctorul nu era, insa hartiile de pe birou erau in dezordine si aburii ce se ridicau din ceasca de cafea aratau ca nu plecase de mult. Poate i se facuse vreunui elev rau si a mers sa-l ajute, dar era ciudat, caci noi eram adusi aici si nu venea el dupa noi.
Un geamat s-a auzit si mi-am muscat buza. Ce naibii! Acum am auzenii, chiar o iau razna. Mi-am intors privirea si nu se vedea nimic in spate, dar draperia ce statea in dreptul paturilor era trasa si se zareau umbre.
Am decis sa ignor sunetul sau orice alteceva s-ar mai fi auzit si m-am asezat pe singurul scaun din camera, cel de la birou. Cafeaua mirosea imbietor si imi gadila simturile, dar cum nu eram acasa n-am indraznit sa servesc, multumindu-ma cu aroma.
Trecusera cincisprezece minute si tot nu venise, ce putea sa faca nu stiu. M-am ridicat de pe scaun si am dat sa plec cand un strigat infundat mi-a ajuns la urechi. Ori cineva isi batea joc de mine, si o singura persoana imi venea in minte, ori omul ala chiar se simtea rau.
Pasind spre paturi am dat draperia la o parte si l-am zarit pe tipul din acea zi, elevul din a X-a. Avea buza inferioara zgariata si urme rosii pe gat si brate; era palid si dupa expresia ce-o avea mancase iarasi bataie de la Vlad.
S-a uitat la mine confuz si parca incerca sa-si aminteasca unde ma vazuse, dar cred ca nu prea.
-M-ai salvat atunci! zise el, intr-un final.
-Da, a fost doar ceva de moment! Acum daca ma scuzi, am treaba! Venisem doar pana la medic sa..
-Multumesc! a spus repede.
Am zambit in coltul gurii si se pare ca unora chiar le era greu sa multumeasca unuia mai slab ca ei; am dat din umeri si am parasit cabinetul fara sa-i mai arunc vreo privire.
Coborand treptele m-am intalnit cu medicul si i-am explicat pentru ce-l cautasem. Mi-a zis ca se rezolva si pot sta oricat acasa, doar sa ma fac bine; in sfarsit o persoana ce intelegea.
Suieratul puternic al vantului si stropii mari m-au lovit de cum am iesit; pur si simplu vantul matura curtea si ridica in aer frunze moarte si hartii sau resturi lasate pe jos. La poarta era Vlad si vorbea cu un barbat inalt si mai in varsta; mi-am pus gluga in cap si am trecut pe langa ei, fara sa ma uit. Nu era treaba mea ce facea el si n-aveam chef de o alta discutie.
***
Desi ar fi trebuit sa ma deranjeze ploaia parca ma inviora; imi minimaliza problemele si pareau atat de sterse cand picurii continuau sa loveasca asfaltul.
Ajunsesem aproape de scara blocului si am dat sa scot cheile, dar cand mi-am simtit ochii iritati de fumul de tigara mi-am ridicat privirea. Un Vlad plouat din cap pana-n picioare, cu o tigara ,pe jumatate fumata, intre degete, cu parul lipit de tample, ma studia.
-Hai sa iesim! Spuse lasandu-ma cu gura cascata. Nu, nu e intalnire! Continua si vazu ca ma gandeam. Ne intalnim „la colt” la 18:00.
Ce aveam de pierdut? Am continuat sa-l privesc si poate din cauza ca era ud fleasca sau pentru ca-i sclipeau ochii intr-un anumit fel am acceptat.
Am urcat treptele si am intrat in apartament cu gandul sa ma schimb cat mai repede si sa citesc ceva. Nu eram obsedat de carti, dar imi placea cand ma simteam sufocat de probleme, sa ma pierd printre randuri si sa incerc a intelege vietile altora si nu pe a mea.
Mi-am luat niste blugi si un pulover cu anchior din sifoner si le-am asezat pe pat. Mobilul incepuse sa sune, dar am zis sa ignor, in timp ce ma dezbracam de hanorac si bluza.
Am imbracat puloverul si am aruncat pantalonii in cosul de rufe; in timp ce-mi luam blugii pe mine telefonul continua sa vibreze pe noptiera. In final am raspuns si la cum stateam, mai mult intr-un picior si fara alt punct de sprijin, am cazut pe spate, in pat, doar c-un picior in blugi. Grozav.
-Ce faci pui? a spus mama. Cum iti merge?
-Bine, ma imbrac! Am spus, tragandu-mi in final blugii pe mine. Am o intalnire!
-Cu o fata? Sau nu e?
-Nu e! am zis si s-a asternut linistea.
-Pui nu-mi spune ca esti gay! Uite acum ma face gay, desi nu m-ar deranja. Adica s-ar auzi si.. Acum imi zice si tarfa.
-Mama e un coleg! Mergem sa bem ceva.
-Dar tu nu bei! Daca iti face ceva? spuse ea ingrijorata.
Daca as fi tipa m-ar viola, dar asa? Mi-am spus in gand si m-am abtinut sa nu rad.
Am mai vorbit diverse si situatia dintre ai mei nu se imbunatatise deloc. I-am promis c-o sa merg sa-i vad si am inchis.

Era 18:55 si mai aveam sa traversez ca sa ajung la colt. Locul era destul de select si nu intra oricine, mai ales ca toate gastile din oras si cam faceau veacul prin jurul lui.
Tipii obisnuiti n-aveau ce cauta, dar el nu era unul dintre ei. Semaforul s-a facut verde si am trecut, putand deja sa-i zaresc conturul trupului si tigara in mana. Devenise ca o eticheta a lui si imi intrase in sange. Tigara sau el? Poate amandoua.
-Nu stiam ca-ti plac cele tari! Am spus in timp ce-i priveam hainele- pantaloni negri, tricou alb si o geaca de piele.
-Nu credeam ca..
-Fumez! Am terminat propozitia. Le-am lasat, dar poate ma reapuc daca merita! Am continuat privindu-l fix.
-Tare! A zis zambind si prizandu-ma de umeri, am intrat.
La colt era de fapt un bar si primise aceasta denumire pentru ca se afla pe langa centrul cultural, la intersectia a doua strazi importante.
Totusi era destul de ciudat sa vezi unul langa altul, barul si centrul cultural, iad si rai, bun si rau. Si erai tentat sa alegi iadul, pentru ca era rau, dar tentant si continuai sa mai vrei.
Ne-am asezat pe o canapea mai retrasa, dar de unde puteam vedea ce se petrece si am comandat cate o bere.
-Ma, tu chiar ai fumat? Intreba el, incercand sa nu rada. Mai ramane sa zici ca nu mai esti virgin si te-ai si drogat!
-Ambele-s adevarate! Am spus, luand o gura de bere.
Ramasese cu gura cascata si credea ca-mi bat joc de el. Dar era de asteptat la cum ma purtasem la scoala, sau in preajma lui.
-Nu te cred! Totusi de cand ti-am auzit numele ma gandesc fara sa vreau la un tip ce seamana cu tine, doar ca…
-Poarta haine stramte, ia droguri si-l cheama Luca! Am zis eu ranjind.
-Inca o intrebare si daca raspunzi te cred total!
M-am asezat turceste pe canapea, continuand sa-l privesc si as putea spune ca ma cerceta cu interes. Probabil nu-i mai paream un tocilar, ci unul din cei tari.
-Care e compozitia pentru Sara*!
-23 A, 45 Cs si 32 Pb*!
-Se pare ca dovleacul a devenit Cenusareasa! Spuse el zambind in coltul gurii.
-Eu nu-l vad pe print! Am zis, incepand sa studiez locul.
Barul era destul de micut, mare spatiu ocupand ringul de dans. In rest erau puse fotolii de piele rosii sau negre, mese de sticla si langa usa, in dreapta se afla barul, si zece scaune metalice, inalte.

*Sara- un fel de drog, dar real nu exista.
*de asemenea substantele si procentele sunt inventate de autor.