17-06-2011, 12:32 AM
Mulțumesc pentru comentarii, girls. Și sprijin. Sper să vă placă și continuarea și să comentați mai departe. Hmm... o să iau în considerare sfaturile voastre pe viitor, fiți fără grijă. Now enjoy !!
Chapter Three
-Eyes on the prize, Oxana ! striga Chris, stiind ca nu ma putea scoate din starea de visare decat folosind un accent rusesc, pe care ajunsese sa si-l perfectioneze de-a lungul timpului special pentru mine.
Am smucit dintr-odata capul in directia opusa celei din care ma atentionase el, chiar la timp pentru a anihila unul dintre discurile pe care mi le trimitea echipa adversa, in speranta ca ma vor decapita curand. N-au ei norocul asta totusi.
Am privit cum faramele ramase din urma discului cad cu un zgomot mut pe suprafata podelei albe, perturband imaculatul intregii incaperi, caci pana si echipele erau imbracate in alb din cap pana in picioare. Becurile rosii de pe tavan se stinsera brusc, anuntand sfarsitul exercitiului, iar eu i-am aruncat o privire scuzatoare lui Chris. Acesta imi intoarse o cautatura ucigasa inainte sa iasa din Sala de Antrenament fara sa imi mai adreseze vreun cuvant. Fu urmat indeaproape de restul echipei si nu dura mult pana sa raman singura in incapere.
Mi-am desfacut fermoarul jachetei, descoperindu-mi maieul de un rosu atat de aprins ca inducea dureri de cap in mijlocul acelui alb. Am abandonat jacheta pe podea, apoi colantii si imediat apoi adidasii, ramanand in niste pantaloni scurti negrii si in picioarele goale. Nu eram genul obsedata de curatenie si nici excesiv de paranoica, asa ca nu imi faceam griji in privinta murdariei, desi eram destul de sigura ca asta era printre cele mai curate incaperi pe care le-am vazut vreodata...
Oricum as incerca sa imi distrag singura atentia, faceam ce faceam si tot reveneam la intamplarea din conac. Nu as fi crezut ca prima mea experienta cu un Antic avea sa se desfasoare in acest fel, insa adevarul era ca... nici macar nu vizualizasem vreo experienta cu vreun Antic pana acum. Atata vreme cat nu esti o creatura sus-pusa in societatea demonica, sansele sa intalnesti macar odata in viata un Antic erau extrem de reduse. Si nici cei sus-pusi nu aveau ocazia asta de cele mai multe ori. Liga este o grupare extrem de misterioasa, isi pastreaza toate informatiile secrete, lasand la cunostinta celorlalti doar denumirea si functia de baza, anume aceea de a conduce lumea.
Iar acum, eu, o simpla asasina ( OK, ce-i drept, cea mai eficienta si renumita asasina din ultimul secol ) aveam sa ma intalnesc de doua ori cu acest Antic. Nici macar nu stiam daca avea sa apara la fata locului. Ar putea fi si o capcana. Dar chiar si asa, stiam prea bine ca aveam sa ma intorc. Aveam o vaga banuiala ca Anticii posedau un oarecare farmec personal, o carisma... fie ea caracteristica speciei sau indusa prin tot felul de magii sau potiuni... Dar orice ar fi fost, eu cazusem in plasa. Era agasant, iar ratiunea mea si esperienta acumulata se zbateau cu acea parte din mine aflata sub efectul vrajii, care ma indemna si ma impingea de la spate sa alerg cat pot de tare pana in acel loc. Ce ridicol. Normal ca ar trebui sa imi ascult ratiunea. Pana si instinctul ma avertiza ca acesta ar fi cel mai intelept lucru de facut. Dar toate astea ramaneau in umbra de fiecare data cand luam in considerare ideea de a merge.
Daca nu m-as cunoaste mai bine, as spune ca e chiar iubire. Un zambet sceptic si amuzat aparu in coltul buzelor, iar eu am inceput sa ma deplasez prin camera, facand inconjurul acesteia de cateva ori inainte sa ma opresc iar in centru.
Am inchis ochii, incruntandu-ma usor din cauza concentrarii. Curand dupa aceea, in fata ochilor se materializa el, cu acelasi par inflacarat si costum elegant ca la prima intalnire. Avea familiara atitudine aroganta si superioara, accentuata de mainile varate lejer in buzunarele pantalonilor, insa de data aceasta exista ceva mai atragator la el. De data aceasta ma simteam cu totul si cu totul impresionata de prezenta lui, il vedeam diferit.
Ochii lui verzi ma priveau fix, iar pupilele initial normale se ingustara si se subtiara pana devenira ca de reptila, facandu-i privirea mai grea, adaugand un aer inflacarat modului in care imi contempla chipul. Nu dura mult pana ce cautatura lui deveni apasatoare, usor incomoda, dar... fierbinte. Imi simteam corpul arzand, de parca ma aflam in camp deschis in mijlocul sezonului canicular.
Mi-am dat capul pe spate, iar buzele mi s-au intredeschis usor. Simteam undeva in strafundul gatului un geamat ce se chinuia sa iasa la suprafata, atatat de senzatia arzatoare ce-mi cuprinsese corpul.
-Oxana, ce tot faci?
Am deschis repede ochii, indreptandu-mi spatele. Usa camerei era larg deschisa, iar in dreptul ei se afla acum Chris, deja imbracat in costumul negru, semn ca era pregatit sa se intoarca la datorie. Eu pierdusem timpul dedicat schimbatului si mancatului pentru a avea fantezii erotice cu un barbat pe care l-am vazut pentru prima data doar cu trei zile in urma.
-Nimic, am spus eu scurt, insfacandu-mi hainele de pe jos si iesind grabita din Sala de Antrenament.
Insa chiar inainte de a trece pe langa silueta lui, inca rezemata de tocul usii, imi apuca cu putere bratul sa ma opreasca. I-am aruncat o privire iritata, ridicand dintr-o spranceana intr-un mod batjocoritor, pentru ca oricat de distrasa as fi fost in ultima vreme, orgoliul meu ramanea acelasi.
-Ce e cu tine? Nu prea esti in apele tale de cand cu...
-Pa, Chris ! am spus eu imediat, evitand sa imi readuc aminte de incidentul din conac.
Trebuia sa ma concentrez pe munca mea, nu puteam sa dau de banuit nimanui. Iar daca Chris deja era suspicios, era semnalul meu de alarma sa ma redresez. Ii simteam nervozitatea datorita legaturii noastre, si stiam ca si el o poate simti pe a mea, poate nu la dimensiunile reale, caci el ramanea specia inferioara din duoul nostru, dar macar intr-o cantitate mica, era acolo. Si era un risc, imi putea pune bete in roate in cazul in care ar trebui sa ma furisez afara din agentie pentru a ma intalni cu el.
[center]* Miezul noptii *[/center]
-Ai venit, spuse el pe un ton clar, urmat fiind de un usor ecou produs de peretii holului in care ne-am intalnit pentru prima data.
Nu i-am raspuns, in schimb am mai facut un pas in directia lui, tatonand terenul. Vroiam sa vad daca instinctele ma atentionau de vreun pericol, insa nu parea sa fie o capcana si oricat de constienta as fi ca unele masuri de precautie trebuiau luate, exista undeva in spatele mintii mele o voce micuta care ma asigura ca pot avea incredere deplina in acest barbat. Iar eu o credeam pe cuvant.
Mi-a oglindit miscarea, apropiindu-se si el, pana ce ne-am intalnit in cele din urma in mijlocul holului. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi adancesc ochii negrii in ai lui, pastrand un contact direct, semn ca nu imi era frica de el si mai mult decat atat, ca eram doritoare sa aflu mai multe despre el. Pupilele lui nu mai erau e reptila acum, reflectand emotiile unui simplu om.
In mod normal, daca as privi un astfel de scenariu din afara as rade sau as fi dezgustata de o astfel de rasturnare de situatie, dar poate ca era vraja lui de vina sau poate ca era vorba despre cu totul altceva... ceva mai important decat niste farmece puerile, mai maret decat ceea ce am considerat eu real pana in punctul asta al existentei mele... si orice ar fi fost acest ceva, manat de destin, ma atragea intradevar tot mai aproape de aceasta persoana.
Isi puse mana in jurul taliei mele, mimand gestul de la prima noastra intrevedere, numai ca de data asta orgoliul meu nu isi spuse cuvantul, si nici vestitul meu caracter de gheata, iar atingerea sa starni senzatii noi. Imi arunca un zambet usor trist, apoi sopti:
-Esti gata sa aflii motivul pentru care ne-a fost dat sa ne intalnim?
Chapter Three
-Eyes on the prize, Oxana ! striga Chris, stiind ca nu ma putea scoate din starea de visare decat folosind un accent rusesc, pe care ajunsese sa si-l perfectioneze de-a lungul timpului special pentru mine.
Am smucit dintr-odata capul in directia opusa celei din care ma atentionase el, chiar la timp pentru a anihila unul dintre discurile pe care mi le trimitea echipa adversa, in speranta ca ma vor decapita curand. N-au ei norocul asta totusi.
Am privit cum faramele ramase din urma discului cad cu un zgomot mut pe suprafata podelei albe, perturband imaculatul intregii incaperi, caci pana si echipele erau imbracate in alb din cap pana in picioare. Becurile rosii de pe tavan se stinsera brusc, anuntand sfarsitul exercitiului, iar eu i-am aruncat o privire scuzatoare lui Chris. Acesta imi intoarse o cautatura ucigasa inainte sa iasa din Sala de Antrenament fara sa imi mai adreseze vreun cuvant. Fu urmat indeaproape de restul echipei si nu dura mult pana sa raman singura in incapere.
Mi-am desfacut fermoarul jachetei, descoperindu-mi maieul de un rosu atat de aprins ca inducea dureri de cap in mijlocul acelui alb. Am abandonat jacheta pe podea, apoi colantii si imediat apoi adidasii, ramanand in niste pantaloni scurti negrii si in picioarele goale. Nu eram genul obsedata de curatenie si nici excesiv de paranoica, asa ca nu imi faceam griji in privinta murdariei, desi eram destul de sigura ca asta era printre cele mai curate incaperi pe care le-am vazut vreodata...
Oricum as incerca sa imi distrag singura atentia, faceam ce faceam si tot reveneam la intamplarea din conac. Nu as fi crezut ca prima mea experienta cu un Antic avea sa se desfasoare in acest fel, insa adevarul era ca... nici macar nu vizualizasem vreo experienta cu vreun Antic pana acum. Atata vreme cat nu esti o creatura sus-pusa in societatea demonica, sansele sa intalnesti macar odata in viata un Antic erau extrem de reduse. Si nici cei sus-pusi nu aveau ocazia asta de cele mai multe ori. Liga este o grupare extrem de misterioasa, isi pastreaza toate informatiile secrete, lasand la cunostinta celorlalti doar denumirea si functia de baza, anume aceea de a conduce lumea.
Iar acum, eu, o simpla asasina ( OK, ce-i drept, cea mai eficienta si renumita asasina din ultimul secol ) aveam sa ma intalnesc de doua ori cu acest Antic. Nici macar nu stiam daca avea sa apara la fata locului. Ar putea fi si o capcana. Dar chiar si asa, stiam prea bine ca aveam sa ma intorc. Aveam o vaga banuiala ca Anticii posedau un oarecare farmec personal, o carisma... fie ea caracteristica speciei sau indusa prin tot felul de magii sau potiuni... Dar orice ar fi fost, eu cazusem in plasa. Era agasant, iar ratiunea mea si esperienta acumulata se zbateau cu acea parte din mine aflata sub efectul vrajii, care ma indemna si ma impingea de la spate sa alerg cat pot de tare pana in acel loc. Ce ridicol. Normal ca ar trebui sa imi ascult ratiunea. Pana si instinctul ma avertiza ca acesta ar fi cel mai intelept lucru de facut. Dar toate astea ramaneau in umbra de fiecare data cand luam in considerare ideea de a merge.
Daca nu m-as cunoaste mai bine, as spune ca e chiar iubire. Un zambet sceptic si amuzat aparu in coltul buzelor, iar eu am inceput sa ma deplasez prin camera, facand inconjurul acesteia de cateva ori inainte sa ma opresc iar in centru.
Am inchis ochii, incruntandu-ma usor din cauza concentrarii. Curand dupa aceea, in fata ochilor se materializa el, cu acelasi par inflacarat si costum elegant ca la prima intalnire. Avea familiara atitudine aroganta si superioara, accentuata de mainile varate lejer in buzunarele pantalonilor, insa de data aceasta exista ceva mai atragator la el. De data aceasta ma simteam cu totul si cu totul impresionata de prezenta lui, il vedeam diferit.
Ochii lui verzi ma priveau fix, iar pupilele initial normale se ingustara si se subtiara pana devenira ca de reptila, facandu-i privirea mai grea, adaugand un aer inflacarat modului in care imi contempla chipul. Nu dura mult pana ce cautatura lui deveni apasatoare, usor incomoda, dar... fierbinte. Imi simteam corpul arzand, de parca ma aflam in camp deschis in mijlocul sezonului canicular.
Mi-am dat capul pe spate, iar buzele mi s-au intredeschis usor. Simteam undeva in strafundul gatului un geamat ce se chinuia sa iasa la suprafata, atatat de senzatia arzatoare ce-mi cuprinsese corpul.
-Oxana, ce tot faci?
Am deschis repede ochii, indreptandu-mi spatele. Usa camerei era larg deschisa, iar in dreptul ei se afla acum Chris, deja imbracat in costumul negru, semn ca era pregatit sa se intoarca la datorie. Eu pierdusem timpul dedicat schimbatului si mancatului pentru a avea fantezii erotice cu un barbat pe care l-am vazut pentru prima data doar cu trei zile in urma.
-Nimic, am spus eu scurt, insfacandu-mi hainele de pe jos si iesind grabita din Sala de Antrenament.
Insa chiar inainte de a trece pe langa silueta lui, inca rezemata de tocul usii, imi apuca cu putere bratul sa ma opreasca. I-am aruncat o privire iritata, ridicand dintr-o spranceana intr-un mod batjocoritor, pentru ca oricat de distrasa as fi fost in ultima vreme, orgoliul meu ramanea acelasi.
-Ce e cu tine? Nu prea esti in apele tale de cand cu...
-Pa, Chris ! am spus eu imediat, evitand sa imi readuc aminte de incidentul din conac.
Trebuia sa ma concentrez pe munca mea, nu puteam sa dau de banuit nimanui. Iar daca Chris deja era suspicios, era semnalul meu de alarma sa ma redresez. Ii simteam nervozitatea datorita legaturii noastre, si stiam ca si el o poate simti pe a mea, poate nu la dimensiunile reale, caci el ramanea specia inferioara din duoul nostru, dar macar intr-o cantitate mica, era acolo. Si era un risc, imi putea pune bete in roate in cazul in care ar trebui sa ma furisez afara din agentie pentru a ma intalni cu el.
[center]* Miezul noptii *[/center]
-Ai venit, spuse el pe un ton clar, urmat fiind de un usor ecou produs de peretii holului in care ne-am intalnit pentru prima data.
Nu i-am raspuns, in schimb am mai facut un pas in directia lui, tatonand terenul. Vroiam sa vad daca instinctele ma atentionau de vreun pericol, insa nu parea sa fie o capcana si oricat de constienta as fi ca unele masuri de precautie trebuiau luate, exista undeva in spatele mintii mele o voce micuta care ma asigura ca pot avea incredere deplina in acest barbat. Iar eu o credeam pe cuvant.
Mi-a oglindit miscarea, apropiindu-se si el, pana ce ne-am intalnit in cele din urma in mijlocul holului. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi adancesc ochii negrii in ai lui, pastrand un contact direct, semn ca nu imi era frica de el si mai mult decat atat, ca eram doritoare sa aflu mai multe despre el. Pupilele lui nu mai erau e reptila acum, reflectand emotiile unui simplu om.
In mod normal, daca as privi un astfel de scenariu din afara as rade sau as fi dezgustata de o astfel de rasturnare de situatie, dar poate ca era vraja lui de vina sau poate ca era vorba despre cu totul altceva... ceva mai important decat niste farmece puerile, mai maret decat ceea ce am considerat eu real pana in punctul asta al existentei mele... si orice ar fi fost acest ceva, manat de destin, ma atragea intradevar tot mai aproape de aceasta persoana.
Isi puse mana in jurul taliei mele, mimand gestul de la prima noastra intrevedere, numai ca de data asta orgoliul meu nu isi spuse cuvantul, si nici vestitul meu caracter de gheata, iar atingerea sa starni senzatii noi. Imi arunca un zambet usor trist, apoi sopti:
-Esti gata sa aflii motivul pentru care ne-a fost dat sa ne intalnim?