O trecem pe feminin

[Teh]

thanks! >:d<

lectură plăcută! *hugs*

Capitolul douăzeci şi şase

- E foarte frumos!, îi spunea Mădălineim făcând înconjurul noului ei apartament. Avusese nişte economii generoase, o ajutasem şi eu să îl plătească pe Daniel. Îi „împrumutasem” nişte bani pe care nu acceptam să mi-i înapoieze. Acum avea şi ea o casă a ei. Un apartament drăguţ în centru, aproape de locul în care lucra. Două camere, sufragerie, bucătărie, o baie. Era un apartament foarte drăguţ şi pe jumătate mobilat. Mai avea de cumpărat nişte mobilă, o parte o luase pur şi simplu din apartamentul lui Marius. Pentru că şi ea contribuise la aranjarea aceluia, de fapt la „rearanjarea” apartamentului iniţial al aproape fostului său soţ; povestea era prea complicată.
Din seara asta avea să doarmă aici. Îşi adusese toate lucrurile, mai avea de aranjat dar îmi spusese clar că nu mai vrea să stea pe capul meu. Oh, nu că m-ar fi deranjat şi i-am spus şi ei asta, doar că la cât era de încăpăţânată, nu era chip să o pot face să se răzgândească. Şi, ce era mai frumos decât un apartament „al tău”? Nu-mi pot imagina.
- Ştiu! Nu-i aşa? Mă simt tare bine aici. Nici nu-mi amintesc când am locuit ultima dată aşa, singură. O să fie distractiv!, deşi tonul îi era entuziasmat, nu părea atât de fericită. Nu era genul căreia să îi placă să stea prea mult în singurătate.
- Poate iei pe cineva cu chirie.
Îi propun cu jumătate de gură, puţin deprimată din cauza stării sale de spirit. Parcă i s-a luminat faţa.
- Ar fi o idee, nu?
Am început să râd. Chiar îi plăcea asta? M-am uitat la hol. Era gol. Proaspăt vopsit şi mirosea frumos. Mai avea de lucru. Era seară. Eu eram puţin cam obosită. Lucrasem mult azi, era vineri; William era iar plecat, aş fi vrut să stau cu el astă seară. Băusem un pahar-două de vin după serviciu şi nu voiam să conduc în starea asta. Îmi lăsasem maşina în parcarea firmei la care lucram ( sincer, chiar era în perfectă siguranţă acolo- aveau o pază extraordinară, nu pricepeam pentru ce, dar era convenabil ).
- Te superi dacă plec?, am întrebat-o pe Mădălina cu o jumătate de gură. Dar nu părea deranjată. Şi ea avusese o zi grea, îmi mărturisise asta mai devreme. Ne-am luat la revedere şi eu doar când m-am aflat în faţa blocului său mi-am dat seama că nu mi-am chemat un taxi. Era încă lumină afară.
Ce-ar fi să merg pe jos? Mi-am zis entuziasmată. Începea să se întunece, însă aveam să ajung eu cu bine până acasă. Nu era chiar aşa de mult. Aşa că am început să merg pe trotuar, cu geanta aceea imensă după mine. În momentul acesta chiar mi-aş fi dorit să nu o am cu mine. Era deranjantă. Aveam pantofi cu toc înalt şi stătusem toată ziua în picioare azi, mă dureau îngrozitor. Ar fi fost plăcut să mă descalţ şi să merg aşa, doar că stând într-un mediu atât de civilizat, nu prea-mi permiteam!
În mintea mea figurau tot felul de imagini. Poate ar fi trebuit să merg în weekendul ăsta până la Cristi, să îi văd pe ăia mici. Trecuse destulă vreme de când îi văzusem ultima dată şi ar fi fost plăcut să mă joc cu gemenii. Probabil nu îi puteam deosebi. Ana-mi spusese că erau tunşi la fel, scurt şi aveau haine asemănătoare, aşa că era posibil să nu îi recunosc, care era ea şi care era el. Ar fi fost distractiv. M-aş fi relaxat... Poate ar fi trebuit să plec din seara asta. Îhh, dar băusem şi eram obosită. O să dorm o oră şi după...
Chiar când îmi treceau astea prin minte, o maşină s-a oprit lângă mine, aproape de trotuar, făcându-mă să tresar şi aproape că am sărit la un metru distanţă.
Geamul maşinii a fost deschis. Privirea cuprinzătoare şi demonică a lui Daniel m-a aţintit. Nu îl mai văzusem de ceva săptămâni. Mă privea la fel de seducător ca întotdeauna.
La naiba cu bărbatul ăsta, chiar mă făcea să înnebunesc.
- Pe jos?, mă întreabă pe tonul lui dulce, perfect fals dar totodată nebunesc.
Nu am răspuns. A deschis portiera maşinii şi s-a apropiat de mine. Nici nu îi păsa că parcase ilegal. În clipa de faţă, nici pe mine nu mă deranja. Pur şi simplu îl admiram. Era îmbrăcat într-un costum negru, simplu. Alb şi negru, cămaşa îi venea perfect. Avea sacoul închis la doi nasturi, cravata era puţin şifonată. Chipul lui arăta extraordinar în contrast cu îmbrăcămintea. Pur şi simplu te ameţea, nu aveai cum să nu te pierzi în imaginea lui. Două tipe au trecut pe lângă mine şi le-am observat uitându-se la el; asta m-a făcut să râd. Câţiva paşi şi s-a aflat curând în faţa mea.
- Bună..., îmi zice şi mă sărută pe obraz, într-un mod foarte pervers. Mai avea puţin şi mă lingea; obsedat.
- Mda..., zic puţin indiferentă şi acesta îşi trece mâna prin părul meu lung; nu îl vopsisem, tot brunet era. Fără să-mi dau seama, îşi împleteşte degetele în firele mele şi mă strânge, fără a-mi provoca cine ştie ce durere. M-a tras spre el.
- Hai... Nu te duc eu?, abia ÅŸopteÅŸte cuvintele.
- Fie!, răspund conştientă de locul în care ne aflam şi de faptul că s-ar putea ca nişte trecători nevinovaţi să observe o scenă pornografică chiar aici, pe trotuar. Căci modul în care ne priveam şi ne atingeam, chiar dacă erau mişcări pe jumătate inocente, nu era deloc decent.
M-am urcat în maşina lui, realizând că i se potriveşte perfect. Lucrurile pe care le avea, stilul pe care îl folosea, pur şi simplu toate i se încadrau perfect. Era normal să fie plin de el şi un afemeiat, iar pe mine nu mă deranja să stau cu el în clipa asta. Era plăcut. Uneori, mai faci şi lucruri din acestea. Cred că prima dată a vrut să mergem la mine în apartament. Chiar mi s-a părut că mergea pe drumul ce ducea spre casa mea, apoi s-a răzgândit, a întors şi a luat o altă direcţie.
Nici nu aveam chef să îl întreb: unde mergem? Deşi cred că asta aştepta din partea mea. Nu prea eram eu aceea atât de curioasă, mai ales că era evident.
- Pe toate le duci la tine acasă?, îl tachinam în timp ce aşteptam la un semafor.
Şi-a întors chipul pervers spre mine.
-Ai fi surprinsă, dar nu fac asta, mi-a răspuns sigur pe sine pe un ton ce voia să fie onest. Bineînţeles că nu l-am crezut, dar mă avântasem în joc.
- De înţeles; eu sunt cu mult prea importantă!, am început să râd, mai bine tăceam amândoi şi treceam la fapte.
Nu a mai zis nimic, nici eu. Pur şi simplu am aşteptat să ajungă acolo unde locuia el. S-a oprit curând în faţa unei clădiri cu foarte multe etaje, genul de clădire construită cu cel mult doi ani în urmă.
- La ce etaj stai?, l-am întrebat entuziasmată, trântind portiera maşinii. Eram într-o încăpere gigantică, parcă formată doar din beton; era de fapt „parcarea” clădirii, un loc sub pământ, dacă s-ar putea spune aşa. Am mers spre un lift. Şi-a trecut braţul în jurul trpului meu. La atingerea lui, iar am tremurat.
- La treişpe; e cu ghinion, se explică cu un ditamai zâmbetul pe chipul lui perfect alb. Oh, şi ce drăguţ era el bărbierit cu ciocul sub buza inferioară. Ştia doar cum să se pună în valoare.
- Oh, îmi place pericolul!, am ridicat sugestiv din sprâncene şi acesta s-a mulţumit să îmi surâdă.
Niciunul nu a mai scos vreo vorbă până ce nu ne-am aflat în locuinţa lui. Nu aş putea spune că am fost extraordinar de uimită intrând acolo. Mă aşteptam să aibă ultimul mobilier apărut, era evident din moment ce locuia într-un asemenea loc luxos; era perfect curat şi eram sută la sută sigură că avea o menajeră care să se ocupe de asta.
Am mers în sufragerie iar el a turnat câte un pahar de şampanie, la mini barul me care îl avea acolo. Nu am aşteptat să mă poftească, mi-am aruncat pantofii din picioare şi m-am trântit pe canapeaua neagră, foarte confortabilă. Cred că o acaparasem pe toată, mă întinsesem pe ea pur şi simplu, stând pe spate.
Curând a venit lângă mine, s-a aşezat pe parchet şi mi-a înmânat un pahar.
Voia să ţină un toast. Nu m-am ridicat, mi-era aşa o lene.
- Pentru..., a început deloc convingător, fără o replică pregătită. Am dat paharul pe gât înainte ca el să spună ceva.
A făcut rapid şi el acelaşi lucru, i l-am înmânat pe al meu.
S-a uitat la mine cu o privire ce sugera: încă unul? Am dat din cap.
- Încă nu am făcut un toast..., i-am replicat puţin indignată şi el îmi mai aduce un pahar. Pe acesta nu l-am băut imediat.
Nu era prea obişnuit să vezi un blocaj într-un avocat. Mai ales că erau buni şi să mintă şi să spună adevărul, să înflorească orice subiect. Aşteptam. Stătea cu paharul puţin ridicat. Având în vedere că era aşezat pe jos, iar eu pe canapea, ne uitam unul la celălalt.
- Pentru noi..., încerca să spună dar i-am tăiat-o rapid.
- Pentru seara asta!
Nu a mai zis nimic. Paharele noastre s-au lovit uşor. S-a apropiat de mine şi mi-a furat un sărut scurt, apoi a sorbit din şampanie. Puţin câte puţin, aşa cum făceam şi eu. Ne uitam încă unul la celălalt. S-a ridicat, s-a pus pe canapea lângă mine. Am dat lichidul pe gât, la fel a făcut şi el. A pus paharele pe măsuţă şi mâinile sale s-au lipt de trupul meu, începând să mă pipăie. Gurile noastre s-au căutat, sărutându-se sălbatic. Cred că eram pe jumătate beată, băusem şi vin şi şampanie şi nu eram chiar foarte rezistentă la alcool. Şi-a trecut limba peste buzele mele, nici nu mi-am dat seama când s-a aşezat peste mine. Tot simţeam acei fiori în trup, în timp ce îmi dădea hainele jos. Un joc sălbatic a început între noi doi, timp în care se părea că mai degrabă sfâşiam hainele, nu ne dezbrăcam de ele. Începusem şi eu să îl sărut, lacomă, trăgându-l lângă mine, muşcându-l, aproape rupându-i părul. Era aşezat peste mine, părea înfirbântat, eram goi, nici nu realizasem; îşi plimba degetele peste coapsa mea, pielea mea era vulnerabilă sub atingerile lui. Părea să prelungească orice mângâiere. Se prefăcea că mă sărută, doar îşi apleca faţa asupra mea, se trăgea rapid. L-am răsturnat, stând de-asupra sa, subjugându-l. L-am muşcat de gât, tare, lăsându-i o urmă frumuşică. Aproape că a mârâit. Am început să îl sărut, iar şi iar, el participând la această nebunie, deodată cu mine. Simţeam gusdtul şampaniei. Inima mi se accelerase. Cred că eram într-o stare gravă de ebrietate.
Mâinile lui erau pe fundul meu, mă atingea tot mai adânc, de abia îmi dădeam seama de ce se întâmpla. Într-o secundă ne-am aflat pe jos, tăvălindu-ne de-a dreptul, pierduţi în actul pervers, fără a ne da seama ce făceam. Trăgeam unul de altul, degetele sale în părul meu şi vice versa. Fără milă, cu o sălbăticie pe care nu mi-o aminteam... la un moment dat un firicel de sânge începuse să i se scurgă din buza inferioară, atât de plină şi delicios de atrăgătoare. Am şters dâra cu limba, el continuând să se mişte în mine cu aceaşi mişcare sălbatică de până atunci; incontrolabil.
Nu ştiu dacă zicea ceva, nici el nici eu. Eram pierduţi în ceea ce făceam. Mintea mea nu mai era aici, plecase în vacanţă. Atenţia îmi era atrasă doar de tipul de sub mine , uneori de-asupra mea. Nici nu mai ştiam unde sunt, îl sărutam într-una, neîncetând să îl muşc. Iar el, la fel de lacom, mă atingea şi dorea să mă facă de mii de ori a lui.
Şi asta se şi întâmpla, pierduţi total în ceea ce făceam...

Nu ştiu cât trecuse.
Nu ştiu ce se întâmplase.
Ba ! ÃŽmi aminteam.
Era noapte. Vedeam ceasul. Ora două. Plăcut. Camera era luminată slab, de lună şi atât; geamurile erau imense şi luna strălucea ca şi o nebună pe cer. Eram goi, stând rezemaţi de canapea, pe parchet, e mă ţinea în braţe. Mai sorbeam un pahar de şampanie.
- Frumos apartament..., am zis absentă şi acesta şi-a plimbat gura peste gâtul meu, dinţii lui aproape sfâşiindu-mi carnea. Cred că am gemut.
- Eşti absolut perfectă..., şopteşte cu o tonalitate foarte profundă.
Mi-am abţinut râsul.
- Nu strica momentul, am zis scurt şi indiferent. Nu aveam chef de cuvintele lui siropoase şi deloc adevărate, mă simţeam foarte bine în pielea mea oricum.
A tăcut iar eu am înţeles că nu prea pricepe cum să mă ia. Am mai stat aşa câteva minute, după care m-am ridicat brusc.
- AÅŸ face o baie!
L-am făcut să râdă. Lasă paharul jos. Oh, acum îl vedeam şi mai bine gol, nu aveam fantezii să umblu goală prin casă, sincer nu-mi plăcea, dar bărbatul ăsta era supra dotat. Mi-a făcut semn să îl urmez, nu eram prea atentă. Mi-a arătat jacuzzi-ul. Obosită şi cam împiedicată, am reuşit să intru acolo, nici nu prea îmi dădusem seama de ce se întâmpla. Mi-era bine acolo. Era foarte încăpător, îmi întinsesem picioarele. S-a vârât şi el înăuntru, lipindu-se iar de mine.
- Eşti incurabil!, i-am zis cu un zâmbet larg pe buze, lăsându-mi capul pe spate. Mi-a atins sânii, începând iar să mă sărute.
Nu îmi dădeam seama de perversitatea lui sau nu voiam să o iau în seamă. Era lumină perfectă în baia lui imensă, frumoasă, superbă, luxoasă. Eram fericită în jacuzzi-ul ăla extraordinar. El începuse iar să mă mângâie, să mă atragă în mrejele sale. Şi s-a întâmplat iar, să facem sex acolo, pentru a doua oară în aceeaşi noapte...

[center]*[/center]

Când am făcut ochi, eram buimacă. Mă aflam într-un pat imens, ce părea triplu după modul în care evaluam eu lucrurile. Mă durea foarte puţin capul, pentru că mă ridicasem prea repede în şezut; o uşoară undă de ameţeală mi-a cuprins fiinţa. Mi-am rotit ochii prin încăpere. Nu era prea plină. Era o măsuţă, un fotoliu, un şifonier... Patul, geamurile imense, câteva lucruri aruncate pe jo. Pernele gigantice. Un confort incredibil. Mobila era neagră, restul părea de un alb imaculat... Atât de elegant şi specific lui Daniel Bee. Pentru că acum mă aflam în patul lui, în apartamentul lui. Acasă la el. După o noapte incredibilă, în care mă culcasem cu el.
Fusese o experienţă plăcut. Acum că îmi dădeam seama unde eram şi ce se întâmplase.
Nu am fost uimită să mă observ goală, era ceva normal. Pe un scaun era aşezat un halat alb imens, foarte pufos. L-am apucat şi m-am proptit în faţa unei oglinzi ataşate uşii şifonierului, era deschisă. M-am privit. Trupul meu avea câteva semne pe gât, se părea că eram muşcată agresiv.
Am surâs.
Se mai întâmpla.
Mi-am înfăşurat halatul în jurul trupului şi mi-am aranjat puţin părul. Faţa mea nu părea deloc jalnică.
Am ieşit pe holul larg şi la fel de luxos ca şi restul locuinţei. Îmi venea să casc.
Căutam baia. Poate apucam să fac un duş la el acasă şi apoi plecam. Oare unde îmi erau hainele? Ei bine, era posibil să nici nu mai fie acasă la momentul actual. Se culcase cu mine, foarte drăguţ, puteam să plec şi singură. Oricum între noi fusese doar atât. Eram şi eu conştientă şi oricum doar asta căutasem. Trebuie să recunosc că era foarte... Ei bine, nu prea aveam cuvinte, asta era clar. Dar se pricepea la ce făcea. Era un afemeiat, asta o pricepea oricine, văzându-l chiar şi de la distanţă. Îşi merita reputaţia şi putea înnebuni orice femeie, punându-mă şi pe mine pe listă. Nu aveai ce să îi faci; unii bărbaţi aşa erau.
Unde dracului era baia aceea idioată?
Ah! Am dat de ea, am deschis uşa şi am intrat la duş. Apa fierbinte era un adevărat deliciu în aceste momente, gelul lui de duş mirosea atât de ... Bine. Oh, era o trăsătură a băieţilor cu nume de Daniel? Să miroasă atât ce bine!? Îmi aminteam de mirosul lui, şi involuntar am luat şamponul, spălându-mi părul cu acesta. Pur bărbătesc; o să scap de mirosul ăsta acasă, acum nu era prea important.
Mă relaxam. O zi frumoasă de sâmbătă. Oare cât să fi fost ceasul?
Pierdută într-ale mele, am tresărit când mâinile lui m-au atins. Nu îl auzisem intrând. Se băgase sub duş, lângă mine. M-a strâns aproape de el, nevrând să îmi dea drumul, adulmecându-mă parcă. Doamne, ce făcea?
Mi-a atins sânii, ca şi un pervers ce era.
- N-ai plecat?, îl întreb pe un ton de o normalitate absurdă.
- Aici locuiesc..., se explică atât de rapid şi stângaci că mă face să râd.
- Mda, ai dreptate...
Şi am făcut un duş împreună, timp în care doar a stat lipit de mine.
Probabil era acelaşi tratament pe care îl aplica fiecărei domnişoare. Pentru timpul scurt în care stătea cu cineva, ştia să se comporte. Nu că aş fi admirat neapărat asta la el, dar era destul de ok din punctul meu de vedere.
- Vrei să mănânci ceva?
Acum chiar exagera cu politeţea. Am început să râd. Eram amândoi îmbrăcaţi în halate, şi el m-a târât în bucătărie, punându-mă să iau loc pe unul din scaunele mega confortabile. Începuse să caute ceva prin frigider. Cred că nu avea nici cea mai mică idee de ce să facă. M-am ridicat şi l-am ajutat, cu o decizie bruscă de a face nişte clătite. Se aşează el de această dată, îşi scoate pachetul de ţigări.
Mi-a înmânat şi mie pachetul, am refuzat cu afirmaţia: Eu nu fumez!
Curând, mirosul puternic de ţigări a acaparat încăperea. Uşor neplăcut. M-am aşezat şi eu şi am savurat micul dejun, stând deloc politicos, cu picioarele încrucişate, pe scaun. Savuram o cafea; aveam nevoie de ea.
El se uita la mine într-una, pe mine aproape că mă bufnea râsul.
- Ai idee unde-mi sunt hainele?, l-am întrebat pentru a întrerupe tăcerea. Era a treia ţigare pe care o termina, a aruncat-o în scrumieră.
- Te plictisesc, vrei să pleci?, îmi zice pe un ton puţin deranjat.
Am chicotit.
-La un moment dat tot o să dispar din viaţa ta.
Mă ridicasem de pe scaun atunci când spusesem asta. A făcut şi el acelaşi lucru şi m-a înconjurat cu braţele sale, mirosindu-mi părul.
- Ba! Deloc..., îmi şopteşte la ureche, făcându-mă să mă cutremur, iar şi iar.
Fiorii aceia puseseră iar stăpânire pe mine. Îmi plăcea tipul ăsta, cum îmi vorbea la ureche, un adevărat cuceritor de ocazie. Doar atât.
- Hai, nu întinde coarda!, i-am tăiat-o scurt şi hainele mi le-am găsit în sufragerie, aruncate pe jos. Nici nu ştiu cum m-am îmbrăcat. Am încercat să mă aranjez. Mi-am luat geanta, am mai sorbit puţin din ceaşca de cafea şi am observat că era trecut de ora doisprezece.
Căutam ieşirea.
- Pleci?
Părea uşor decepţionat de asta. Am zâmbit.
- Nu se vede?
Cred că îi plăcea să îl iau aşa peste picior, nu i se întâmpla prea des. Iar a venit lângă mine, sărutându-mă prelung, făcând clipa să pară chiar profundă. Tocmai voiam să trântesc uşa.
- Te duc eu!, s-a oferit rapid primind un răspuns negativ. Am închis uşa, am intrat în lift, am apăsat butonul pentru parter şi curând m-am aflat afară.
Un taxi! A fost primul meu gând. Am scos telefonul. Aveam un apel, era de la Cristi. L-am sunat înapoi chiar când am văzut un taxi şi i-am cerut să mă aducă la o anumită adresă, voiam să îmi iau maşina acum.
- Ce s-a întâmplat? Acum am văzut că m-ai sunat!, i-am zis uşor veselă, trezită de-a binelea şi fericită de întorsătura ciudată ce o luase viaţa mea.
- Ah! Bună, Mirabela! Mi-am dat seama că poate dormi; voiam să văd ce mai faci. Ăştia mici întreabă într-una de tine. Trebuie să vii şi pe la noi!
Am chicotit.
- Uite, ce ar fi să urc acum în maşină şi să vin într-acolo? Desigur, duminică o să trebuiască să plec, dar măcar oleacă, să vă văd şi eu!..., îi explic foarte însufleţită.
Acceptă rapid. Şi eu la fel de încântată. Mă simţeam foarte confortabil în maşina mea, am luat-o de acolo, oprind la o benzinărie, mergând mecanic până la apartamentul meu, luând câteva lucruri şi apoi direcţia spre oraşul atât de vechi, unde locuisem odată...
Nu aveam nici cel mai mic regret pentru ce se întâmplase. Mă culcasem aiurea cu un tip care îmi plăcea şi nu aveam să ne mai vedem vreodată în această postură. Eh, şi ce ar fi fost ruşinos în asta?
” O viaţă avem şi trebuie trăită!” , clar!
ÃŽn timp ce conduceam, am primit ÅŸi un mesaj de la Daniel. Domnul Bee, oare ce mai dorea de data aceasta?
A trebuit să opresc maşina ca să îl pot citi cum trebuie.

[center] Ţi-ai uitat geaca la mine.[/center]
Ce scurt fusese! Şi ce interesant. Nici măcar nu observasem lipsa aceasta. Am început să râd. I-am replicat:

[center] Ei, asta e, ai rămas cu o amintire de la mine.[/center].

Am pornit iar vehiculul, neluând în seamă sms-ul pe care mi l-a dat apoi:

[center] Nu am rămas doar cu o geacă, nu îţi face griji...[/center]

Era o figură; dar aşa erau toţi bărbaţii de tipul lui. Cel mai bine era să îi foloseşti odată şi atât. Restul nu mai conta; sunt doar pentru distracţia personală.