Lock and Unknown

[Prevented :D]

Hello tuturor! Ne cerem mii de scuze pentru ca nu am postat mai devreme dar cu scoala noastra si sportul...suntem cam epuizate. Dar in sfarsit mult dorita vacanta a sosit si de acum vom posta mult mai des. Numai ca este o problema mica, colega mea are cateva probleme de rezolvat si in locul ei voi posta tot eu. Deci daca fac ceva gresit. Eu sunt vinovata:)). Am venit cum va spuneam cu un nou capitol, sper eu ceva mai reusit si astept comm-urile voastre.

Cap. 7 – Un ultim “Te iubesc!”

Ma uitam curioasa la brunetul care a pus mana pe lemnul masiv al usii de la intrare si a deschis-o. Se uita curios la persoana din fata sa, imi dau seama din pozitia capului. Chiar daca imi era frica sa intreb cine este reusesc cu greu.
-Sasuke…cine este? intreb cu o voce inceata si fricoasa.
Acesta se dadu din fata usii pentru ca eu sa pot vedea cine este. In fata usii se afisa acea fata cu care Itachi era dar suspect era ca tinea in ambele maini un troler gigant si negru. Fata nu ridica deloc fata ci privea pur si simplu covorasul pufos.
-Ce mai vrei? Intreba Sasuke nervos de aparitia ei neasteptata.
-Pai…Itachi m-a trimis cu aceste haine la voi…deoarece sunt din dulapul de dincolo.
-Sasuke…! dar nu mai apuc sa zic absolut nimica. Simt cum pamantul imi fuge de sub picoare si dau de o suprafata tare dar totusi pufoasa. Aud cum cineva vorbeste….dar nu pot intelege nimic si nici nu pot vedea decat negru, un abis intunecat. Imi este frica de ce voi vedea, cand voi putea sa-mi deschid ochii. Dupa putin timp simt o atingere usoara si delicate pe mana mea…incerc sa imi misc corpul, dar nu vrea. Pur si simplu nu pot, sa fac nimic. Am reusit sa scot un mic sunet pe gura. Acum sper sa fie si auzit.
-Sakura? se aude o voce plina de sperante.
Reusesc sa imi deschid putin de tot ochii, dar tavanul albastru imi incomodeaza privirea. Incep sa imi rotesc ochii pentru a gasi sursa vocii. Si dau de ea. Acela era Sasuke, ce ma tinea de mana in timp ce pe usa, vine aceea fata cu o cana mare de ceai presupun.
-Sa...suke, reusesc sa zic incet iar fata lui se lumina instantaneu.
-Doamne! Sakura…credeam ca voi fi nevoit sa te duc la siptal…e bine ca salvarea chemata ti-a facut o injectie si ti-ai revenit! zice Sasuke si ma strange in brate puternic, iar eu gemand de durerea provocata de cazatura.
-Dar…ce am patit? Zic inca buimaca dupa tot prin ce am trecut.
-Pai…doctorul din ambulanta a zis ca ai lesinat deoarece corpul tau nu a mai suportat atata stres si ore nedormite sau mese pierdute. De aceea ti-a facut o injectie cu vitamine. Nu este nimic grav daca reusesti sa mananci mult si la timp. Zice acea fata de langa scumpul meu Sasuke si imi intinde o cana fierbinte cu ceai.
-Multumesc…ii spun usor dar fara a o intreba ma uit la ea suspicios deoarece nu ii stiam numele pana acum.
-Nu ai pentru ce. Numele meu este Morticia.
-Cat este ceasul?
Dar intrebarea mea a ramas in aer, deoarece telefonul meu incepuse sa sune disperat. Sasuke il ia in mana si da cu el in perete nervos dupa ce se uita la apelant.
-Cine a fost Sas’ke?
-Nu mai conteaza…tu odihnestete si nu iti mai face grijii.
Aud doua ciocanituri in usa, iar el isi indrepta privirea abisala spre acele personae care mi-au tulburat linistea. Ii vad pe Neji si Gaara stand in fata usii.Aproape ca am uitat de ei.
-Sasuke…stii ca Ino era iubita mea nu? Pai a ramas gravida cu mine. Si as vrea daca se poate, sa plec acasa! imi zice Neji fericit si totsui trist ca nu va mai ramane cu noi.
Se ridica de langa mine si duce si ii strange mana prieteneste si il felicita pentru ca a devenit tata.
-Iar eu am venit la tine pentru ca sora mea mai mica Alisya, a avut un accident cu masina. Ea avand 18 ani. Nu prea mai stiu nimic de ea si de aceea nu v-am putut spune despre ea. Acum doua ore ma anunta mama si ma rugat daca se poate sa vin acasa. Zice Gaara cu o urma de tristete.
-Vai de mine! O fericire si un necaz…pai…eu va las sa plecati spre casa, deoarece nici noi nu vom sta mult pe aici. Dar inainte de a pleca, vreau sa va dau la fiecare cate ceva Sasuke se indrepata incet spre dulap si scoate cate un plic alb apoi le inmaneaza la fiecare cate unul.
-Nu va zic ce este in plic.Dar vreau sa nu il deschideti pana pe aeroport.
-Multumesc! Zic ei simultan si isi strang mana prieteneste. Apoi acestia vin in camera si ma pupa usor pe frunte iar eu le zic dragastos:
-La revedere baieti! Un zbor placut, si sper sa nu patiti ceva pe drum.. Zic cu zambetul pe buze, catre cei doi care vor pleca.
Acesti parasesc incaperea iar Sasuke ma intreba daca ma pot ridica din pat. Incerc sa ma misc si pana la urma reusesc, dar tocmai cand eram in picioare, ma ia ameteala si ma prinde Morticia care ma pus din nou pe pat, dar nu intinsa ci in capul oaselor.
-Mersi! Zic si zambesc spre fata. Aproape ca am uitat ca ea radea, cand ma chinuia Itachi. E o fata buna la suflet. Nu stiu cum de s-a imprietenit cu aceea bestie!
Acum mi-am adus aminte, ca eu trebuia sa imi iau niste pastile prescrise de medic de pe reteta din mana mea. Sasuke imi zice ca trebuie sa mergem, acum sa le luam.
-Ma imbrac si vin si vin si eu jos in living. Zic asta pentru a-i da de inteles lui Sasuke sa plece din camera. Aceste intelege aluzia si pleaca inchizand usa dupa el.
Ma ridic cu greu si ma indrept spre sifonier. Imi aleg de acolo niste pantaloni albastri scurti si un tricou alb cu un fluture mare pe el. Ma incalt cu niste sandale albe, foarte frumoase si parul incerc sa mi-l pieptan. Cand vad ca ma doare si nu pot o rog pe Morticia sa ma pieptane ea. Aceasta aproba si incepe sa plimbe peria neagra prin parul meu catifelat.
-Ai un par extraordinar! zice acesta admirandu-mi parul meu...care acum nu mai sta ravasit.
-Multumesc mult de tot pentru ca nu mi-ai facut rau si pentru ceai. Dar imi place cum ma pieptani….o faci usor si delicat…mai ma pieptani? zic usor amuzata
-Sigur! Dar Sasuke te asteapta jos…poate cand vii sa nu il faci sa astepta ce zici?
-Mersi mult! Zic si ma indrept spre iesirea din camera.
Sasuke ma astepta jos imbracat cu o pereche de blugi albastri si un tricou alb cu un dragon negru pe spate iar pantalonii erau cu turul lasat.
-Arati superb! Hai sa mergem cu masina ce zici?
-Bine.
Ne indreptam spre iesire si eu urcam in masnia lui Sasuke, un BMW negru decapotabil.
Famacia era destul de departe, dar pe drum tocmai cand sa trecem de un semafor, un sofer cu un Ferrari gri deschis vine in viteza si ne spulbera de pe sosea.Vad cum masina parca se roteste in aer, iar noi eram plini de sange…incercam sa vorbesc, dar nu puteam.
-Sakura...te….iubesc! imi zice Sasuke incet.
-Si…eu! Reusesc cu greu.
De atunci vad numai negru in fata ochilor, si nu pot sa descifrez vocile din jurul meu.Daca voi muri…macar am auzit de la Sasuke, pentru ultima data “Te iubesc!” .

Ja ne!